Tăriceanu – cel mai bun premier pentru ….. Ungaria!
(preluare G. Roncea)


Pe vremea când Tăriceanu făcea reclamă la ciorapi Adesgo, ca fotomodel al Casei de Modă Venus a celebrei Zina Dumitrescu, Dan Amedeo Lăzărescu, tăticul adoptiv al fotomodelului lucra pentru DSS (Departamentul Securităţii Statului) şi avea ca sarcini de serviciu supravegherea activităţilor iredentiste maghiare. Cunoscut mason, beneficiind de contacte la nivel internaţional, Amedeo Lăzărescu bătea lumea în lung şi în lat, în goană după agenţii maghiari care îşi făceau de cap pe toate meridianele.

Activitatea sa a fost încununată de un neaşteptat succes, dacă ne gândim la actuala orientare a fiului să vitreg, ajuns partener de firmă cu binecunoscutul dealer de motociclete Harley si spion maghiar , Rudas Erno. Faptul că Tăriceanu s-a căsătorit a 3-a oară la Budapesta, trecând şi la catolicism, că a servit interesele statului maghiar ca nimeni altul, dacă ne gândim doar la cazul Fundaţiei Gojdu, în care Budapesta a fost servită la tavă ,ar putea să fie doar niste simple coincidenţe. Pe de altă parte, atunci când atât fiul cât şi tatăl au treabă cu interesele maghiare, unul pe dos şi altul pe faţă, chestiunea devine chiar un subiect de interes naţional, mai ales având în vedere poziţia de acum a fiului.
Un psihiatru ne-a explicat că deseori fiii aflaţi în relaţii conflictuale cu taţii lor îşi asumă traiectorii în viaţă complet opuse tatălui.
………….
Tăriceanu a ieşit „pe sticlă”, cu ani în urmă, în faţa naţiunii şi a oferit o explicaţie confuză asupra relaţiei cu tatăl său: „Dan Amedeo Lăzărescu nu a fost tatăl meu vitreg. A fost soţul mamei”. Pe de altă parte mama sa, Angela Atanasiade-Lăzărescu afirma, în presa centrală, despre soţul ei: „Era un om foarte delicat şi a avut o influenţă foarte bună asupra fiului meu”. Nu avem cum să ştim cu exactitate care o fi fost influenţa tatălui asupra fiului său manechin, ştim însă că Amedeo Lăzărescu scria în 1990 în ziarul „Liberalul” că „federalismul este unicul drum pe care România trebuie să meargă” amintind astfel asocierea cu una dintre temele centrale ale discursului public al UDMR, care a tot promovat ideea împărţirii României pe regiuni.

Dacă „soţul mamei sale” l-a instruit şi lansat în viaţa politică pe tânărul fotomodel pe astfel de coordonate, îmbrăţişând teme dragi UDMR, am avea poate o explicaţie a preferinţei lui Călin Popescu Tăriceanu pentru maghiari.

De altfel şi politicienii maghiarii , la rândul lor , îl iubesc foarte tare dacă ne amintim că la Congresul PNL din ianuarie 2007, reprezentantul Partidului Liberal din Ungaria, Matyas Erosi, i-a transmis premierului român că ar vrea să îl vadă în fruntea Partidului Liberal din … Ungaria!!

Liberalul ungur a oficializat nu atât „relaţia excelentă” cu România, cât relaţia specială cu Tăriceanu, un om care iubeşte Budapesta şi pe care a vizitat-o des pe tot parcursul anului în care şi-a câştigat nickname-ul de Răzgândeanu, când îi tot cerea demisia Băsescu, ca să facă anticipate.

Pentru a înţelege prezentul avem nevoie de cunoaşterea trecutului, astfel că o mică incursiune în background-ul lui Tăriceanu ne-ar putea ajuta să lămurim misterele fostului fotomodel ajuns la vârful statului român.

Trecutul tenebros al „agenturii de partid şi de stat” ce conduce acum Romania

Călin Popescu Tăriceanu face parte dintr-o serie cu mai multe personaje proeminente ale vieţii politice actuale având un trecut asemănător, pană la un punct. Astfel , Călin Popescu Tariceanu a devenit cunoscut după căsătoria cu Livia, fiica ambasadorului Simion Constantin Valeriu Georgescu, un strălucit agent al României, cu un rol diplomatic important în Israel. Dinu Patriciu, prietenul bun şi partenerul lui Tăriceanu, era căsătorit cu Sabina, fiica demnitarului comunist Ion Roşianu, transferat de la Propaganda CC al PCR la Departamentul Cultelor, atât în Guvernul Verdeţ cât şi în Guvernul Dăscălescu, Adrian Năstase era căsătorit cu Ilinca, fiica şefului Propagandei CC al PCR Grigore Preoteasa. Ulterior Năstase a abandonat-o pe fata ilegalistului şi s-a luat cu Dana, fiica ministrului comunist al Agriculturii, Angelo Miculescu.
Toţi aceşti tineri „străluciţi” , căsătoriţi cu fiice de comunişti ilegalişti şi kominternişti au fost propulsaţi, cu sprijinul serviciilor secrete comuniste – desigur, la comanda structurilor statului post-comunist , după Decembrie 1989
.

Ion Raţiu, fostul lider al ţărăniştilor, cu legături serioase în serviciile de informaţii britanice, scria, în volumul V al jurnalului său, publicat în 2002:

„Iorgu Grigore (…) îmi afirma categoric că următorii sunt ofiţeri SRI acoperiţi : Dinu Patriciu, Petre Roman, Verestoy Attila, Călin Popescu-Tăriceanu, Adrian Năstase, Gheorghe Tinca şi Mugur Isarescu. E greu de crezut. Cum pot eu să verific?”

S-a confirmat ulterior că Iorgu Grigore era chiar el fost ofiţer de Securitate, ce activa pe lângă Ion Ratiu în chip de „consilier juridic” (Ratiu se pare ca ştia de „calitatea” de securist a lui Iorgu) şi că cel mai curând când Ratiu se referea la SRI era vorba in fapt de DIE. Noua generaţie a fostei Securităţi s-a lansat puternic în afaceri, una dintre cele mai tari „afaceri” fiind devalizarea industriei autohtone şi destructurarea economică şi politică a ţării. În multe din întreprinderile acestora poate fi întrevăzută „mâna străină” a serviciilor rusesti sau maghiare , care i-a susţinut şi propulsat, ceea ce ridică încă o dată în discuţie posibila calitate a acestora de agenţi dubli, in fapt – orientaţi ca vectori antiromâneşti.

Nota : despre tradare si tradatori vom vorbi si miine .

Anunțuri