Ce mult mi-as dori sa fiu ca TOAMNA ! Dar stiu ca nu se poate. Eu sunt doar o copila.Eu nu pot face ca vremea sa fie calda si rece tot timpul in jurul meu , eu fac asta doar in sufletul meu. Si uneori ma deranjeaza ; Caci nimeni nu vede cat de mult sufar. Nu am pe nimeni mai apropiat.
Sunt singura.
De trei ani strabat strazile pustii si ma hranesc cu ce le da mana oamenilor , sa-mi ofere . Mama a murit intru-un accident , in urma cu patru ani , iar tata nu a mai rezistat mult ca era foarte bolnav si a plecat si el de printre noi la o luna dupa mama. Duc o viata trista..
Dar nimeni nu ma vede.

Uneori simt ca as fi invizibila.Dar nu stiu daca e doar o viziune a mea sau doar daca e adevarat. Unii oameni nici nu se uita la mine, iar altii , parca vad prin mine. Nimeni nu ma intreaba ce ma doare.

Eu nu pot sa cersesc .Mama mi-a spus ca nu este frumos . Asa ca imi castig existenta prin vocea mea . Uneori cant balade ,alteori doine. Nu mai stiu altele. Citeodata maninc bataie de la tiganii din metrou , care-mi fura si bani .In ziua aia stiu ca n-am sa maninc nimic .
Ma rog in fiecare zi ca Domnul sa trimita pe cineva dupa mine,caci mi-e tare dor de parintii mei.
Ah..cat mi-as dori sa ii strang in brate.. Dar stiu ca este imposibil.

Intr-o seara ploioasa , o doamana imbracata intr-o rochie lunga si voalata, dar fermecatoare , s-a apropiat de mine.Eu eram racita de citeva zile , si-mi ardeau ochii de la febra , aproape ca n-o mai puteam vedea clar pe doamna aceea ..
Credeam sa se uita prin mine,la trandafirii din spate , caci nimeni asa de frumoasa nu a mai trecut pe acolo de cateva luni.

Era un cartier foarte sarac. Oamenii nu prea aveau bani. Dar doamna aceea parca era un inger venit pe pamant.Tin minte ca a fost o zi tare ploioasa si friguroasa .
Si dintr-o privire , cerul s-a inseninat si se facuse cald , mi s-au mai dezghetat picioarele.

S-a apropiat mai tare si atunci mi-am dat seama ca la mine se uita.Avea o pivire fermecatoare.. Ochii ii erau mari si pleoapele grele … lasa impresia de caldura ; buzele rosii si catifelate ii straluceau in razele soarelui ; parul ii era de aur si stralucea , ii era lung pana in pamant.

As fi vrut si eu sa am parul ei.. Dar al meu era incalcit si uscat , caci vantul era tare taios si plin de praf . S-a apropiat de banca pe care stateam ghemuita , tremurind de febra si s-a asezat langa mine. Se uita in ochii mei , dar nu scotea nici un cuvant.

Mi-a sters lacrimile de pe obraz si mi-a zambit duios. Nu era o straina pentru mine. Parca o cunosteam de o viata.

-De ce esti atat de trista ,draga mea? … m-a intrebat cu o voce blanda.

-Astept ca Domnul sa trimita pa cineva dupa mine, asa cum a trimis si dupa mama si tata , i-am raspuns cu o voce tremuranda.

-Locul tau nu este aici….. Vino cu mine. Spunemi Spune-mi , de ce esti asa de trista ? Eu in locul tau as fi foarte zambitoare. Ai o viata intreaga inaine. De ce iti doresti sa pleci dintre noi ? Asta nu e o dorinta pentru un copil frumos ca tine. Vino cu mine. Am multe sa-ti arat.

Am mers cu ea. Nu stiam unde ma va duce. Dar..parca intr-un fel aveam incredere in ea. M-am lasat dusa de val. Ma simteam bine. Pe drum, mi-a spus niste povestioare care m-au facut sa rad. Nu am mai ras de mult. Dinainte sa moara mama . Nici nu mai stiam cum este sa rizi . Era tare frumos.

M-a dus intr-o lume de basm. Era fermecator. Am ramas uimita. Nu credeam ce-mi vad ochii. Un sirag de ingeri urcau pe o scara poleita cu aur si duceau fire de lacramioare in mana. Apoi, pe un scaun mare, impletit cu crengi de salcie , si din loc in loc flori , erau ei .
MAMA si TATA .

Anunțuri