REIAU PE BLOG UN ARTICOL EXCEPTIONAL , IN CARE FIECARE CUVINT ESTE ADEVARUL CURAT LA LACRIMA , AL UNEI JURNALISTE ADEVARATE , IOANE ENE (ZIARE.COM) !
CRED CA PE BLOG SE POATE COMENTA MULT MAI USOR SI FARA NICIO RESTRICTIE ……….. DEASEMENEA , CRED CA ACEST ARTICOL TREBUIE MULTIPLICAT SI DISTRIBUIT PE MAIL , CATRE TOTI PRIETENII SI AMICII , VIRTUALI SAU REALI .

.
.
.

Plateste Tariceanu pretul tradarilor?

Pentru Calin Popescu Tariceanu scadenta imenselor greseli si tradari se apropie cu viteza luminii. L-a ajuns cand ii era lumea mai draga si propriul viitor mai bine negociat. Desi nu s-ar fi asteptat, nu poate evita regula: cum si-a asternut asa va dormi.

Dar sa ne amintim! In 2004, Calin Popescu Tariceanu ajungea premier in virtutea unei miscari, la limita Constitutiei, a lui Traian Basescu, presedinte incomod si jucator. Daca daca n-ar fi fost asa, ar fi ajuns oare la Cotroceni si acolo fiind ar fi reusit sa-si impuna guvernul dorit? Pana la urma Calin Popescu a ajuns premier tocmai pentru ca Traian Basesescu este un anumit tip de politician. Iar daca nu-i placea nu avea decat sa refuze de-atunci.

„Traiane, vezi daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet!”

Premierul insa n-ar fi avut o problema cu asta. El nu este o piatra tare care sa se fi ciocnit cu o alta piatra tare. Piatra tare este Dinu Patriciu. Cu el s-a produs, de fapt, ciocnirea, iar Calin Popescu Tariceanu a fost pus in situatia de a alege.

Dupa indelungi ezitari, decizia a luat-o practic atunci cand a refuzat sa demisioneze pentru a deschide calea alegerilor anticipate. Atunci Calin Popescu Tariceanu a tradat practic strategia stabilita in comun cu Traian Basescu.

Istoria a dovedit nu numai ca a tradat, ci si ca a gresit. Daca atunci ar fi declansat anticipatele, Alianta DA ar fi ajuns la un scor care sa-i asigure o guvernare confortabila, de dreapta.

Dinu Patriciu nu voia insa asta. El voia un PNL pe cont propriu, cu scor mic, partidul balama fara de care sa nu poata fi facut guvernul, de preferinta alaturi de PSD. Iar Tariceanu a jucat cartea lui.

Un alt punct de cotitura a fost reforma in Justitie. Dinu Patriciu si clientela impusa de el in jurul lui Calin Popescu Tariceanu si-au facut din Monica Macovei, radicala si intransigenta, o tinta care trebuia ori ingenunchiata, ori rapusa. N-a fost ingenunchiata.

Convocarea doamnei Macovei la guvern pentru a lua notite, in biroul premierului, dupa indicatiile lui Dinu Patriciu, biletelul: „Traiane, vezi daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet!”, toate ne arata in ce directie a preferat sa o ia premierul.

O a treia, daca nu chiar cea mai importanta alegere a premierului a fost, probabil, intre interesele rusesti, pomovate de Dinu Patriciu (oare carei zone de influenta i-a vandut Rompetrol?) si cele americane reprezentate de Traian Basescu. Confruntarea a devenit tot mai dura pe masura ce Moscova si-a regasit, sub conducerea lui Vladimir Putin, suflul si pretentiile de mare putere.

Alianta cu PSD

Lucrurile au degenerat pana la impingerea PD in afara Guvernului, pentru a face loc aliantei de facto, planuita de Dinu Patriciu, cu PSD. Practic, controversatul magnat si-a atins, prin intermediul lui Calin Popescu Tariceanu, toate scopurile de mai sus. Si tot cam atunci, premierul si intreg PNL au inceput sa deconteze lent, dar singur, indreptandu-se acum spre marele decont.

PSD a pus, de facto, mana pe putere si a inceput sa dreneze bani publici pe masuri electorale de stanga, daruri pentru primarii proprii si pentru clientela politica. Practic, guvernarea liberala si-a pierdut orice orientare de dreapta.

Cu siguranta, Calin Popescu Tariceanu a simtit ca se indreapta spre dezastru, insa nu a avut puterea unei desprinderi. Intoarcerea vaporului ar fi insemnat nu numai infruntarea lui Patriciu, ci si pierderea puterii, fie printr-o onorabila demisie, fie printr-o motiune de cenzura.

A preferat sa ramana suspendat in sforile lui Patriciu si agatat cu unghiile de putere, executand fara cracnire toate ordinele PSD. Acesta, ca in orice santaj, a cerut tot mai mult, mereu mai mult, dar premierul ajunsese prea departe pentru a mai da inapoi.

Cu binecuvantarea si spre satisfactia lui Dinu Patriciu, Tariceanu si-a negociat chiar si viitorul postelectoral alaturi de PSD.

Tariceanu, cu imaginea sifonata

Social democratii i-au dat insa lovitura de gratie – legea salarizarii pofesorilor. Inecat cu propriile cedari, Tariceanu s-a intors catre fostul partener tradat, cautand ultimul pai de care sa se agate. Nu l-a primit si acum este intr-o situatie fara iesire. Chiar inainte de alegeri, are imaginea unui premier incompetent care si-a batut joc de banii publici si refuza nejustificat sa mareasca salariile profesorilor. Nu mai are strop de credibilitate.

Partidul a intrat in degringolada si scartaie din toate incheieturile. Numarul liberalilor care, intuind dezastrul electoral inevitabil, zgarie la usa Cotrocenilor este tot mai mare.

Ba chiar exista riscul ca alegerile sa nu fie pe 30 noiembrie (vom afla verdictul instantei saptamana viitoare) si-atunci Calin Popescu va fi nevoit sa care peste iarna consecintele pomenilor electorale si ale masurilor clientelare.

Dar nici macar acum Tariceanu nu are forta unei demisii care sa-i dea o ultima farama de demnitate.

Nu i-o da voie Patriciu? Nu l-o lasa inima? Doar el stie.

Anunțuri