Ianuarie 2009


… si un alt basm , mult mai minunat decit cel de ieri , al lui A.V.P. :

.
2222222ui1

.

Deşi percepţia mea interioară – care cu trecerea vremii s-a mai tocit, vezi bine… – este că anii copilariei, petrecuţi în plin infern colectivist, n-aşa? au durat infinit, şi nu mint…, totuşi din noianul de amintiri & simţiri ale acelui spaţiu-timp fabulos rememorez cu precizie – iacătă – tangaju unduios al bărcii „Shaica”, atunci când mă duceam cu taika, tăticutzu meu drag, la tăiat de trestie & răchită în luncă şi când ne sculam încă de la ora două-trei din noapte, căci era cale lungă sa ne-ajungă de mers, iar măicutza ne sfătuia, ne pregătea de plecare, ne didilea şi ne punea în traistuţ ce găsea prin casă şi ea : o felie de slănină, un ou, o ceapă, un codru de brânză, o azimă şi, evident, peşte fript sau prăjit în untură, bucăţi mari de crap rumânesc, d-ăla auriu, băgat mai întâi la saramură, iar pe urma uscat în podul casei la a streaşinei căldură, pe care când îl mâncai ţi se topea-n gură, plus şi ceva udătură pentru dragu-i soţior, adicătelea un clondir de zaibăr roşior, ca să-şi aminteasca tot timpul de ea cu dor…, după care coboram malul Bălţii, destul de năltişor, orbecăiam pâna la barca priponită c-un lanţ la al său locuşor şi plecam spre împărăţia trestiilor, nuferilor, pescilor, raţelor şi gâştelor sălbatice, stârcilor, ţestoaselor, vidrelor şi pelicanilor… Io stăteam pe başul de la pupa bărcii, înfofolit în vreo pătură sau ceva, în timp ce tăticu tragea la băbăici sau la opăcini, aşezat pe scaunul principal al shăicii şi nu mai prididea să-mi răspunză la întrebari, voila ce stea e aia ? dar aia ? dar cealaltă ? unde mergem ? cât mergem? cum mergem? cum de mergem în timp ce stam? de ce la barcă îi zice dubă? apa de ce e apă, de ce nu e pământ ? ce e pasărea aia care ţipă ? şi de ce zboară ? io de ce nu zbor ? dar tu, tăticuţule, de ce nu zbori ? dar mămica, dacă ar vrea, ar putea, n-aşa ? dar marele ? dar maica-mare ? si de ce fâşâie apa aşa când trece duba prin ea ? etcaetera, etcaetera, pâna când taticuţu se enerva şi-mi zicea că dacă nu-ncetez cu întrebarile & mirărirle şi nu mă culc, măcar pâna or miji zorile, ne-ntoarcem acas’… ! Niciodată – şi au fost nenumărate drumurile mele cu tăticu, la tăiat de trestie – el nu m-a ameninţat (ca să termin naiba cu-ntrebările) cu aruncatu-n apa, cu-o bătaie sau cu alte pedepse de-astea direct înspaimântătoare, ci doar atâta îmi zicea, după o oră-două de răbdare : „Dacă nu taci, ne-ntoarceam acas’ şi n-o să mai pupi niciodată la Balta Mare, drag copilaş !” Or – nu ştiu de ce -, perspectiva asta mă-ntrista mai rau decât orice altceva ! Cum adică, să nu mai văz io soarele răsărind, parcă dintre trestii ţâşnind şi ca un ou roşu de Paşti, tocmai atunci scos din vopselele sângerii, şiroind ?? Să nu mai văz aburii dimineţii preste apa viorie plutind, iar crapul vesel şi dolofan pe neaşteptate sărind la doi paşi de mine, căzând apoi ‘napoi şi plescăind, ba chiar stropindu-mă cu picături de argint ?? Să n-aud răţoiul pictat cu verde, cu negru strălucitor şi oranj trecând vâjâind preste capu-mi şi aterizând la zece metri mai încolo, în fugos picaj ?? Să nu mai tresar înfiorat când taticu zicea deodat’ : uite-l !, apoi se apleca şi lua cu grijă de pe plumună (apa cu nuferi) unde plutea, depunându-l chiar în faţa mea, un cuib uriaş plin cu sute de ouă, mari cam cât ale dumneavoastră două , verzulii ca geana vip-eriţei a mai shouă şi-mpestriţate ca obrazele bucălate ale fecioarelor pistruiate, ouşoare pe care io abia aşteptam s-ajung acas şi, după ce mama le făcea omletă, amestecându-le cu pătrunjel pe săturate, să le mănânc cu azimă caldă, unsă cu suc proaspăt de tomate, pe nerăsuflate…?? Să nu mă mai uit io în plumuna adâncă de zece metri, însă limpede (în locul acela, la stuh, un fel de rezervaţie secretă a Maminei) ca apa diamantului, cercetând înfrigurat mişcările boului bălţii de pe fundu’ lacului şi vânzoleala de cârjance (plătici gigantice) şi vărgaţi bibani, aşteptând tremurând ca vreo ştiuca ori vreun somn uriaş să iasă din bătrânu-i, negurosu-i sălaş din stufăriş şi s-atace-n pieziş…?? Să n-ajung să m-afund prin trestiiş, c-un ochi la şerpii de apă şi la vidrele bursuce ce mă priveau cam cruciş, asigurându-mă că taika nu e prea departe, urmărindu-l după sunetu’ secerei în finu-i ascuţiş şi-nchipuindu-mi că din sălciile plângatoare ce mă-mbrăţişau cu-a lor galbină şi mumos mirositoare floare îmi zâmbeşte Zâna Istrului binevoitoare, nu de alta, dar pentru a-mi garanta că mă va apăra în caz ca vreun balaur din adânc ori ielele pădurii, ce-n juru-mi păreau că galeş şi provocator fug, vor vrea să-l apuce pe poesel de căpşoru-i tuns chilug şi să-l înfulece făr’ să-i mai lase măcar un fulg, a…??

.
pe-canal-pe-dunare


  1. Ziare.com: Jumatate din Insula Serpilor va fi a Romaniei, de marti – adăugat de orangeskorpion
  2. Ruxandra Hurezean (HotNews): Start euforic in cursa pentru Cluj: Este ziua cand umbra lui Boc incepe sa umble singura – adăugat de orangeskorpion
Anunțuri

Am tinut in mod deosebit sa aduc pe blogul asta o postarea cu tema prieteniei 😯 ( cam la fel si la alte natii – dar cu osebire la rumanashii nostri ! ) din mai multe motive ❓ …. Nu stiu citi vor avea timp sa asculte .. basme : cind se stie ca , pe net , si daca depasesti mai mult de 30 de fraze risti sa nufie citite !
Eu ma risc cu un basm despre „prietenie” , de aprope 20 de minute ! 🙄

Cine doreste , va rog : ascultati-l aici !

.
prietenie-fara-frontiere

Pentru ca am inceput deja discutia despre viitoarele alegeri prezidentiale , sa nu-l scoatem cumva din aceasta ecuatie pe „Prezidentiabilul” Becali …. Fiind si sfirsit de saptamina , propun insa o postare in cheie ceva mai vesela 😆
… Vadim , pentru simbata viitoare 🙂 :

.
111ss6.

Gigi Becali a fost incantat de achizitionarea brazilianului Elton Xavier, despre care spunea ca are „o sclipire de geniu”.
– Foarte talentat Elton, mi-a placut, dar poate chiar si mai mult.
Le-am spus jucatorilor: Aveti grija !! – Elton era si el acolo, nu intelegea saracu’ – vi l-am adus pe baiatul asta, e foarte subtil, o sa va faceti de ras, n-o sa va puteti tine dupa stilul lui de joc, o sa dea niste pase ideale, pe care n-o sa le simtiti. Fiti atenti cand ajunge mingea la asta. Cand e mingea la piticul asta, sa fiti concentrati, sa primiti mingea!
Asa-i ca sunt bun psiholog? Am vazut si eu casete cu el, pai ce, dadeam bani asa, de prost ?
Nu a costat 800.000 de euro, cum s-a scris, ci 1,3 milioane de euro. Comisioane, impresari , eheheee … Nu dadeam bani aiurea. Elton are o sclipire de geniu, da pasa ideala, nu da solutia simpla !!

Dupa numai doua luni:
Elton e bun doar pentru spectacol. Elton este un jucator talentat, e distractie, ne distram cu el .

Dupa inca doua saptamini :
– Sa-mi dea cineva 500.000 de euro si il dau pe Elton. Eu am nevoie sa castig, nu am nevoie de senzational. Ce-mi trebuie Elton, facem circ ?
Am inghitit-o ? … am inghitit-o !!!
Ce , facem caterinca, circ pe teren ?
Imi pare rau de baiat, dar asta este situatia !

– Oamenii vad deja în mine un idol, mai ales tinerii. Vor sa fie ca mine. De aceea trebuie sa fiu atent la felul în care ma comport, pentru ca sunt un model pentru multi ….

– Am cumparat Steaua pentru ca aveam bani si voiam sa fiu popular, iar ca patron al simbolului României nu ai cum sa fii altfel !

– La naiba! Tot ce am spus în acest interviu a fost degeaba !!!! … (reactia lui Becali la aflarea vestii ca reporterul care l-a intervievat este ateu)

– Îmi plac oile pentru ca am crescut cu ele si ele mi-au dat puterea pe care o am acum.

– Va anunt astazi ca ma retrag din viata publica si ma apuc de oierit. Adio ! Nu am reusit in politica si asa voi faca . Voi iesi in public doar la cateva luni, la o singura emisiune , ca nu pot sa ies chiar de tot din viata publica .

– Voi face o banca, voi face o televiziune si ma voi ocupa in continuare de Steaua iar hobby-ul meu va fi oieritul . Asta am sa fac !! Ma apuc din nou de oierit . Am si un saivan in curte , la Palat , pentru 50 de oi ! Mie-mi place oieritul , nu cititul !

– Mie , cel mai mult imi place sa ma uit la oi ,cum maninca !

– Cum ma uit la o femeie, imi moare o oaie. Asa patea si tata. Daca se uita dupa o fata, ii murea cea mai buna oaie. Tata de aia nu o insela pe mama.

– Diavolul ma urmareste si aici. Mai bine nu ma uit, ca sa nu ma ispiteasca”, a declarat Becali, la o emisiune unde a participat , atunci cand a vazut-o pe Oana Oprea (actrita de filme porno Eva Kent) asistenta lui Dan Capatos.
– A vrut fata sa ma conduca si am zis: Nu! Stai ca merg singur. Se uita si nevasta mea si familia mea. Nici nu m-am uitat la ea, doar putin asa… Daca te uiti, dupa aia diavolul ti-arata decolteul ei. Si asa, mai bine nu te uiti deloc !!!!

Becali l-a apostrofat si pe realizatorul emisiunii:

– Dracu` te-a pus sa o imbraci asa, ca doar nu te-o fi pus Dumnezeu. Are decolteul ala sa i se vada putin si tzatza , si mai sta si cu picioarele ….. asa , sa i se vada ….. „cutare” !!

– Nu sunteti suparat nici macar fiindca v-a eliminat echipa-satelit a rivalilor de la Rapid? Nu e asta o pata pe imaginea Stelei?
– Ma doare in pula ! Nu e nici o pata neagra, fiindca asta e strategia mea.

– Credeti ca jucatorii de rezerva sunt la nivelul titularilor?
– Bineinteles. Sunt chiar mai buni. Doar ca miercuri n-au vrut sa dea gol.

– Cine vrea sa se lupte cu Steaua, prima oara trebuie sa învinga sabia lui Becali. Dar e greu, ca sabia mea s-a otelit acuma, n-au cum sa se atinga ei de ea.

– Pai, daca pot castiga la masa verde cu 3-0, de ce sa mai stau pe teren? Daca se razgandeste arbitrul? Jucatorii au facut bine ca s-au retras, dar ei nu au plecat de pe teren din cauza fricii sau pentru ca ar fi putut iesi bataie, ci ca nu cumva sa ii cheme arbitrul inapoi !!!!

– Pasiunea mea cea mai mare e sa-mi trimit oamenii sa se plimbe cu milioane prin orasele din tara. Unii prin Constanta, unii prin Cluj, unii prin Timisoara. E vreo problema?

Mutu a declarat ca Gigi Becali e obisnuit sa bâzâie , pentru ca atit copilaria cit si adolescenta lui sunt legate exclusiv de muste ….. La replica lui Mutu, Gigi Becali a contrareplicat :
– Poate a tras cocaina când a declarat asta ….. Pai , nu ?!!!!

Printre banner-ele afisate pe stadionul Ghencea , de suporterii echipei Steaua , s-a remarcat cel cu mesajul :
” Pac – pac !!! NU te-am votat! „

Si , la final , iata ca am gasit pe cineva chiar mai idiot decit Becali !!
O „colivareasa” de presa , fireste ! :

.


  1. AVP: Ninge pe Istru
  2. Toni Grecu (România Liberă): Criza, Udrea si Mitraliera – adăugat de Luminița
  3. Vlad Stoicescu (EvZ): Cârciuma lui Băsescu, rasă de buldozere – adăugat de orangeskorpion
  4. George Florea (HotNews): VIDEO SUA: Michael Steele, primul presedinte de culoare din istoria Partidului Republican – adăugat de orangeskorpion 😀  😀
  5. Olga Popescu (HotNews): Presa ucraineana: Pozitia Romaniei in privinta Insulei Serpilor este slaba – adăugat de Luminița
  6. Emil Neacșu (Gardianul): Putin, somat cu demisia. La Moscova are loc «Ziua dezacordului» in care i se cere «tatucului» sa plece – adăugat de Luminița
  7. Un Tînăr de Stînga: răspunde lui Lucid și Reddog
  8. Paul Goma: Sit Webistic – adăugat de UTSD
  9. AVP: Am fost Harap Alb si cu ce m-am ales? – adăugat de Filadel
  10. Victor Rotaru (Gîngul): Sindicatul, minte mică – adăugat de Loda
  11. Claudiu Minea (HotNews): Logica Domnului Boc – adăugat de UTDS
  12. Rahoveanu: Gheorghe Dumitru Lala, eroul care spală din ruşinea societăţii civile – adăugat de Robin (super OFF-Topic??)
  13. a. l. ș. (Dilema Veche): 7+1 – adăugat de orangeskorpion
  14. Reddog: pentru UTDS

Multă lume se întreabă, pe bună dreptate, cum a fost posibil să supravieţuim ca popor într-un climat istoric atît de păcătos cu romanii pe cap, cumanii pe-un picior, pecenegii în opincă, bulgarii (evident) căţăraţi pe ceafă, tătarii înfipţi ca sula-n coaste şi o cîrdăşie de alte neamuri (pentru care poate depune mărturie doamna profesoară Loda) înghesuiţi în cămară şi-n pivniţă, hotărîţi să nu plece de-acolo pînă nu gată tot de ronţăit şi de băut. Culmea curiozităţii e că şi astăzi îi spunem mînzului mînz, viezurelui viezure în timp ce berzei i-am rezervat alte nume.

Dacă cineva ar fi atît de penibil încît să ne numere (nu vă gîndiţi la OO) numărul de reset-uri cu reboot pe care le-am luat ca popor probabil că pe la jumătate s-ar plictisi şi nervos că i s-au terminat ţigările ne-ar mai trimite odată cu sete la barza de origine.

Care este aşadar secretul înfricoşător care se ascunde în adolescenţa noastră istorică? Ce masonerie ne-a strecurat printre cataclismele secolelor şi ne-a scos nevătămaţi la liman?

Distinsul domn Neagu Djuvara, un prieten al serilor mele de lectură la lumina lămpii, încearcă să ofere o explicaţie plauzibilă a rezistenţei noastre întru existenţă. El spune că e din cauza pădurilor dese, sălbatice şi omniprezente care ne-au oferit protecţie împotriva unora care nici azi nu ştie vorbeşte bine româneşte. Tind să-i dau dreptate că altfel nu-mi explic ura cu care a exterminat Vereştoi ultimele rămăşiţe ale codrului frate cu românu’.

Mai tîrziu tactica asta se pare că n-a mai ţinut fiindcă nişte turci şi-au suflecat şalvarii, şi-au luat portofelele în dinţi (că-n buzunare n-aveau nici o siguranţă) şi-au pătruns cumva lăturalnic (pe centură?) în sînii comunităţilor de români. Cînd au plecat într-un tîrziu şi-au uitat pe lîngă oasele de la Rovine, Podul Înalt, Călugăreni şi iPod-urile cu manele. Strămoşii noştrii avînd probleme cu auzul au dat sonorul la maxim pînă s-au spart difuzoarele iar manelele ne-au intrat în gene. Dovada? Nici un difuzor din acele timpuri n-a ajuns pînă la noi în timp ce manelele da.

Într-un final, nemaiputînd să facă faţă cererii de pămînt şi apă de pe piaţă, românii au inventat o tactică nou nouţă de descurajare oferind produsele respective în amestec omogen totoapăşiunpămînt la pachet cu cenuşă de lanuri şi otravă în fîntîni. Succesul trebuie să fi fost atît de mare încît a devenit pe lîngă manele principala zestre genetică transmiţîndu-se şi din tată în fiu dar mai ales (ca o curiozitate inexplicabilă) din mătuşi în nepoţi pînă în zilele noastre.

Acum faceţi un efort de imaginaţie şi închipuiţi-vă că ar exista pe lume ceva mai implacabil(!) decît moartea (nu şi taxele – la noi nu se aplică) iar ceea ce veţi vedea este instinctul nostru de supravieţuire prin tactica arde şi otrăveşte. Acestui instinct nu i te poţi împotrivi. Este mai tare decît voinţa umană, legea chioară, obrazul gros şi chiar decît cea mai mică urmă inexistentă de bun simţ.

Numai aşa veţi putea cu adevărat să înţelegeţi cum l-a lovit instinctul pe Alexandru Noapteș, directorul CFR călători (o firmă de stat la soare), în mijlocul New York-ului şi cum bietul om n-avea lanuri de grîu la îndemînă a pîrjolit vreo 72.540 de dolari în doi timpi şi trei zile mici şi nevinovate. Nu s-a putut explica provenienţa banilor dar un lucru e sigur: nici capra vecinului n-o să-i mai vadă-n veci. Misiune îndeplinită! Berceanu e tîmpit că l-a dat afară pe-un supravieţuitor de asemenea anvergură.

Alte dovezi istoriografice:

Presa. Au pus mînă de la mînă şi euro de la mogul şi-au astupat toate gropile capcană cu fum înnecăcios să cadă duşmanu-n ele. Efectul produs a fost atît de intens încît nimeni nu mai vede pe nimeni, duşmanii între ei, omul cu guvernarea, ştirile cu realitatea. Pentru cazul excepţional şi nedorit în care nimeni nu cade în nici o groapă sînt scrise deja poveşti despre cine, cum, cînd şi unde a căzut şi pregătite nişte sondaje de opinie care vor arăta cum crede toată lumea la noi că din groapă se iese aşa că ce rost mai are să se intre.

Dinu Patriciu. Pentru calităţile sale de bun român a fost împroprietărit peste noapte de bunicuţă cu petrol, gaze şi misiunea ingrată de a creşte şi a se înmulţi fără să dea nimic înapoi iar comoara naţională să nu ajungă în mîinile duşmanului. A ajuns în curînd în mîinile unor prieteni. Din Kazahstan. În urmă sonde arse pe puţuri otrăvite. Duşmanii îşi muşcă mînuţele de ciudă. Dinu cumpără guvernul, parlamentul şi toate trusturile de presă. Misiune îndeplinită!

Călin Popescu Tăriceanu (un alt român care a luptat cu piraţii – pentru cei care încă n-au reuşit să găsească cuvintele potrivite), sub iminenţa sabordării pustieşte disperat-frenetic în toate zările şi toate conturile. Cu eforturi supraomeneşti (sau inumane) reuşeşte să ardă în focul luptei toate cele 6 (şase) miliarde de euro din cufărul guvernului astfel încît piraţii să mai găsească doar focul şi para, cenuşă şi orhidee, trotinete second-hand cu joc de tacheţi şi taxă de înmatriculare mărite şi alte mărunţişuri utile să-i scoată din sărite şi să le crească tensiunea. Ţinînd cont de dimensiunea găurilor imense găsite în carenă este un adevărat miracol al supravieţuirii faptul că vasul nu s-a scufundat încă iar CPT-ul n-a intrat la apă. Personal cred că se prefigurează o nouă tactică de supravieţuire care s-ar putea numi „scufundare cu efect întîrziat”.

Sigur că aţi putea să-mi aduceţi alte exemple (mai la obiect), argumente ale realităţii că sîntem o naţie de supravieţuitori. Singura problemă pe care o avem este că după fiecare supravieţuire în urma noastră nu mai rămîne nimic.

Să pîrjoliţi cu spor şi să otrăviţi sănătos!

filadel


  1. Magradean: Despre eficienţă – adăugat de Robin
  2. România Liberă: Patriciu vrea sa-l planteze pe Crin in varful PNL – adăugat de Luminiţa
  3. Ziare.ro: Vasile Blaga: Am preluat ministerul cu datorii de peste 137 de milioane de lei – adăugat de Nora
  4. Ziare.ro: Cât costă injecţia cu lichidităţi care să pună România pe picioare: 7 mld. euro, 20 de mld. euro, cere cineva mai mult? – adăugat de Nora
  5. Mircea Cărtărescu (EvZ): Majoritatea nimănui – adăugat de Loda
  6. Rodica Culcer: În căutarea electoratului pierdut – adăugat de Loda
  7. Daniel Oanță (Cotidiotul): Să aşteptăm părerea FMI – adăugat de Loda
  8. Daniel Oanță (Cotidiotul): Să punem de-o vacanţă anticriză! – adăugat de Loda
  9. Ziare.com: Daniel Morar, propus pentru un nou mandat la sefia DNA – adăugat de Dora
  10. Izabela Niculescu (Cotidiotu): – Traian Băsescu pierde procesul intentat jurnalistului Cristian Oprea și publicației Cotidianul – adăugat de Filadel
  11. Ziare.com: Gusa revine in PSD si preia trustul Intact – adăugat de Dora
  12. Supravietuitor: Aurora Simionescu a primit o bursa de studii de la NASA – adăugat de Robin
  13. Lucid: comentariu
  14. Reddog: comentariu
  15. Adriana Duțulescu (Cotidiotu): Al doilea om în stat acuză băncile străine că-şi retrag banii din România – adăugat de orangeskorpion

Privind la lucrăturile ciudate lăsate în urmă de mercenarii politici trădaţi de propriile lor strategii.
Rezultatul referendumului din primăvara lui 2007 avea să-i ducă în colţul învinşilor, laolaltă cu puciştii, şi pe tainicii lor sfetnici. Într-un articol de atunci, Cristian Pătrăşconiu aprecia că “Victoria spectaculoasa de la referendumul din 19 mai obtinuta de Traian Basescu le apartine si celor trei consilieri-minune cu care PNL a incercat sa revina: Dan Andronic, Tal Silberstein si Arthur Finkelstein.” O chestiune pe care nu cred ca a negat-o oricine a fost martor la cum s-a desfăşurat acel război anti-naţiune.
Se amintea în articol şi faptul că de numele a doi dintre cei trei se mai leagă şi victoria din 2004 a aceluiaşi Traian Băsescu, atunci când, “in fata unui PSD faraonic si discretionar si a unui Adrian Nastase arogant si inspaimintator, Traian Basescu a avut, in doua rinduri, finisuri memorabile si victorioase.”
“Pentru cine nu isi mai aminteste, mai spunea CP, ” Dan Andronic si Tal Silberstein erau printre cei care turnau in urechile pesedistilor tactici si strategii de campanie. Cu rezultatele pe care le cunoastem foarte bine cu totii.”
Pentru cine nu îşi mai aminteşte, spun şi eu, cei trei au reuşit până la urmă ceva: să-l transforme pe “moliceanu“ în…trădiceanu. Şi atât!
Nu poţi să nu te-ntrebi, prin urmare, de ce politicienii români antrenaţi de Silberstein&Comp nu figurează alături de Yehud Olmert, Bill Clinton, primarul Vienei etc. în palmaresul reuşitelor celebrilor consultanţi din alte locuri ale lumii? De ce, antrenaţi din greu în meciuri de kix box cu Cotroceniul, au fost făcuţi k.o.?…Adică au dat kix?
Mai mult decât rezultatele, oarecum hazlii, cauzele acestora merită analizate. Contactat încă din 2002 de actualul preşedinte ( pe atunci primar al Capitalei) celebrul Tal Silberstein n-a reuşit să intre în graţiile lui Traian Băsescu tocmai pe motivele costurilor uriaşe pretinse (după cum recunoştea chiar consultantul într-un interviu). A găsit, însă, repede, încredere şi bani, la ceilalţi, menţionaţi mai sus! Doar că în ţara asta de căpăţânoşi nici promovarea din ce în ce mai agresivă prin media n-a ajutat! Şi asta în ciuda faptului că faimoşii consultanţi au analizat profesionist terenul (cultural, religios, istoric etc) mai- înainte de a demara operaţiunile.(Ba chiar şi palinca d-lui Blaga cu care au rămas în relaţii mai bune decât cu d-l Blaga însuşi, cum spune chiar onorabilul Silberstein).
Dar poate ne lămurim mai bine urmărind câteva din aprecierile consultantului Tal Silberstein făcute asupra consiliaţilor şi neconsiliaţilor săi, în interviul Monicăi Iordache publicat în Jurnalul Naţional din 23 iunie 2008.


Tal Silberstein

despre Ion Iliescu.
“…Chiar dacă au fost cîteva incidente triste în istoria României, şi nu spun că nu au fost, totuşi a trecut mult timp de atunci, iar Ion Iliescu a fost preşedinte pentru mult timp după ele. I-am urmărit mandatul pe parcursul cîtorva ani, cît am fost în România, şi cred că a fost un preşedinte al consensului. Nu s-a implicat prea mult în politică şi a avut imaginea unui preşedinte apropiat de oameni, lucru care în România este foarte important.”
despre Traian Basescu (cel care l-a respins din pricina pretenţiilor financiare exagerate)
“… din nefericire pentru el, cota lui în sondaje scade pe măsură ce retorica lui devine din ce în ce mai politicianistă şi foarte des conflictuală. În ultimul sondaj naţional pe care l-am făcut în urmă cu două săptămîni, o majoritate de 48% dintre respondenţi au fost de acord cu următoarea afirmaţie: “Concepţia lui Traian Băsescu asupra mandatului prezidenţial a adus haos în politica din România şi a îngreunat activitatea guvernului”.
despre Tăriceanu
“Premierul Tăriceanu este, poate, persoana cu care îmi place cel mai mult să lucrez… Are calităţi rare pentru un politician şi o personalitate unică, ascultă mereu cu multă atenţie, ia în serios şi funcţia pe care o deţine şi contractul pe care îl avem, şi nu îşi pierde niciodată cumpătul în situaţii de criză, ceea ce este foarte rar în România. Sînt convins că premierul Tăriceanu, dacă ar fi fost preşedinte, ar fi fost unul foarte bun.
despre Adrian Năstase
“…o personalitate excepţională. Dacă ar fi cîştigat alegerile, Adrian Năstase ar fi fost un preşedinte bun”
Despre şansele PNL în alegeri.
“Fără îndoială, în mintea mea, PNL are şanse să cîştige alegerile. Cred că premierul Tăriceanu face o treabă impresionantă în dezvoltarea economică şi în rezolvarea problemelor sociale. Cred că lumea începe să înţeleagă rolul PNL, mîna forte cu care premierul conduce ţara şi faptul că acesta are o calitate necesară în România: competenţa economică. De aceea cred că PNL are şanse să devină primul partid din România”
Concluzii.
Strategia mercenarilor, cum se vede privind în urmă, nu-i decât o colecţie de roluri dintr-o piesă proastă, jucată ridicol şi costisitor de nişte manechine uzate. După stilul adoptat, presupun că ne-au luat drept o naţie de tâmpiţi. Numai că uzând de o gălăgie infernală, de provocări joase, au reuşit să-i scârbească pe români de teatrul politic. Ceea ce, de altfel, e singurul lor “succes”. Unul de loc de neglijat! Un succes care stă la baza deschiderii în forţă a noii stagiuni! A valului de manipulări care mai de care mai indigeste, prin tehnici erevan-media, inclusiv sondajele fantomă.
Întors pe toate feţele, în presă, recentul mesaj al preşedintelui cu privire la posibilitatea de a renunţa la un nou mandat poate fi văzut
fie ca o reacţie la posibile dezacorduri cu artileria grea din PDL, fie ca un mod de a scoate din amorţeală electoratul tratat cu silbersteinism, fie ambele…..


Nora Damian


Update:

  1. Horia Roman-Patapievici (EvZ): Jurnalişti, opriţi degradarea din mediul jurnalistic! – adăugat de Luminiţa
  2. România Liberă: Miron Cozma vrea sa fie presedintele Romaniei – adăugat de Luminiţa
  3. Pang: Boschetarii au ajuns copywriteri – adăugat de Nora
  4. Alina Mungiu-Pippidi (România Liberă): Ideea Partidului Altfel – adăgat de Dora
  5. HotNews: Forumul de la Davos, prima zi: Marile puteri se acuza reciproc. Atmosfera este una sumbra – adăugat de Filadel
  6. Sabina Fati: Tara serioasa, cautam presedinte – adăugat de Loda
  7. TRU (Cotidiotu): Tinereţe plină de bătrâneţe – adăugat de Filadel
  8. Răzvan Brăileanu: Pafariştii benevoli – adăugat de Canadianul
  9. Ziare.com: Televiziunea on-line a Senatului va fi lansata in doua saptamani – adăugat de orangeskorpion
  10. Hotnews: Cele 10 masuri urgente ale Planului anticriza – adăugat de Nora
  11. Emil Stoica (Hotnews): Pe urmele Ungariei – adăugat de Robin
  12. Hotnews: SONDAJ Traian Basescu ar castiga alegerile prezidentiale, dar Sorin Oprescu il depaseste pe presedinte la capitolul incredere – adăugat de Robin

Interviu cu TRU , preluat din Catzavencu

Băsescu, obsesieReporter: Ce e lumea asta fără Băsescu?
Traian Ungureanu: Un loc plin de ziarişti mulţumiţi.
Rep.: Dar Băsescu e o soartă, sau un preşedinte?
TRU: Oficial, e Preşedinte. Neoficial, e o obsesie, o ţintă şi un bazin de colectat toxine.
Rep.: Cît de misterioase îi sînt deciziile?
TRU: Ocultă întrebare. Nu bat pînă acolo. Însă am impresia că aţi cucerit un loc de muncă la OTV.
Rep.: Cum se compromite singur?
TRU: După cîte văd eu, respectînd legea şi vorbind clar, într-un mediu politic în care legile ţin loc de sudoku iar limba română e un obstacol nesuferit.
Rep.: În ce procente e interesat (afaceri de partid, casa din Mihăileanu, etc.), răzbunător (nu iartă cînd e atacat, chiar dacă greşeşte… Ţigancă împuţită, găozar, Elena Băsescu) şi fascinant?
TRU: 12,43%, 3,62%, respectiv 14,08%. Mai precis de atît nu se poate. Restul de procentaj, la următorul interviu bine intenţionat.
Rep.: Ai stat de vorbă cu el, cu ce te convinge?
TRU: Anul trecut, am vorbit cu el o dată, la telefon, şi m-a convins în totalitate. M-a întrebat ce mai fac.
Rep.: De ce-i place să-i cînte în strună intelectualii?
TRU: Exemplu elementar de întrebare „condusă”. „Leading” – cum se zice pe englezeşte întrebărilor care nu întreabă nimic, ci plasează o afirmaţie. Nu am cum să răspund unei afirmaţii. Problema acestui gen întrebări e tratată de toate cursurile de jurnalism care încearcă să îi ferească pe gazetarii începători de propriile prejudecăţi.

Politica românească. Sătul.

Rep.: Nu eşti sătul de politica românească?
TRU: Sînt sătul de prostia şi de ticăloşia inepuizabilă a persoanelor. Politica românească nu e, însă, egală cu suma porcăriilor politice, deşi nu e străină de ea. Asta e doar o iluzie propagată fără încetare de presă. Politica românească e, ca orice politică de stat, un proces complicat, un proces care dă, în mare măsură, mersul istoriei naţionale. Evident, aşa ceva nu mă poate plictisi şi nu mă poate exaspera.
Rep.: Nu te-a dezămăgit Băsescu, lăsînd, de exemplu, PSD-ul la guvernare?
TRU: Nu, pentru că a făcut o mutare raţională, într-o situaţie critică. M-au dezamăgit, în schimb, liberalii lui Tăriceanu care, în aceaşi situaţie, au făcut o mutare comodă. Apropos, cum de aţi descoperit această întrebare pătrunzătoare, numai după doi ani încheiaţi de frăţie PSD-PNL?
Rep.: De ce nu mai pune contre, de ce nu mai face şmecherii ca pe vremea lui Tăriceanu?

Boc

TRU: Aveţi o problemă. Relaxaţi-vă. Într-adevăr, există pe lume şi alte lucruri, în afară de obsesia Băsescu. Hai să încercăm împreună. Vă propun o discuţie fără umori, despre flori şi culori.
Rep.: Nu e caraghios un premier, Boc, fără coloană vertebrală?
TRU: Emil Boc mi se pare un politician corect, articulat şi activ. Pînă la Boc, presa a blestemat „războiul între palate”. Îndată ce a izbucnit „pacea între palate”, presa a descoperit că Boc are probleme cu coloana. Hotărîţi-vă: cum e mai bine între palate?

Conştiinţa

Rep.: Conştiinţa ta ce spune? Cum se poate contrazice? Cum poate să uite?
TRU: Nu uit şi nu am de gînd să iert cascada de vinovăţii a reţelei PSD-Iliescu. Am precizat asta în tr-o mulţime de editoriale. Cred, în continuare, că România va fi mai liberă după anihilarea politică a PSD. Nu cred că alianţa la guvernare cu PSD pune capăt acestei necesităţi. Lumea e plină de alianţe politice contra-naturii. Unele odioase, altele necesare. Totul depinde de mobilul din spatele unei asemenea asocieri. În cazul România 2009, mobilul e stabilizarea guvernării, după, aproape 5 ani de dezordine executivă.

„Enciclopedia prostiei romînului public”

Rep.: Udrea, Udrea! Tu, ca bărbat, cum poţi accepta ca o blondă, dotată doar fizic, să conducă un guvern?
TRU.: Cînd mă uit în jur, ca bărbat-ziarist, şi văd ce doamne brune se dau ziariste şi conduc show-uri tv, mă liniştesc. Pe urmă, mă mai uit odată în jur şi, cînd văd ce domni blonzi se ocupă de comentariu politic şi conduc opiniile naţiunii, mă linitesc pînă la capăt. Vorba presei: toţi o apă şi-un pămînt!
Rep.: Crezi că sînt prost sau cretin?
TRU: Contează? Cred că eşti, brusc, nepoliticos cu propria persoană. Findcă tot ai adus vorba: prostia e un lucru important, aş zice sacru, în România. M-am gîndit, de multe ori, să scriu o carte despre prostia enciclopedică şi inepuizabilă a romînului public. Sper să am timpul. Adun material, în fiecare clipă. Chiar şi acum.
Rep.: Basescu e omul serviciilor secrete? L-au halit?
TRU: Între numeroasele funcţii şi demnităţi prin care am trecut, se numără: Parlamentar. Parlamentar European, Ministru al Culturii, Ministru de Externe. Director al Radioului şi Director al Televiziunii Publice. Am aflat de numirea mea în respectivele posturi, din presă. Însă cel mai mult şi mai mult ţin la statutul de agent MI6, situaţie dezvăluită, cu o pătrundere fără egal, de revista Cancan. Tocmai această calitate mă împiedică să comentez raportul Băsescu-servicii secrete.

„În România, aş cîştiga ceva dubios”

Rep.: Ce faci în Anglia, ca om? De ce nu vii definitiv în Romania?
TRU: Învăţ şi îmi cresc băiatul. Anglia e o carte deschisă pentru cel ce vrea să înţeleagă cum merg instituţiile, cum se face presă şi ce înseamnă civilizaţie socială. În plus, şpaga e complet necunoscută. În România, aş cîştiga ceva dubios: proximitatea istovitoare a agitaţiei politice şi deruta mondenă a vieţii de ziarist. Cred că pot fi mai util şi mai informat lucrînd în Anglia, deşi duc dorul prietenilor şi al vieţii de seară-noapte bucureştene.
Rep.: Ce se potriveşte din Anglia, ca băutură, mîncare, tabieturi ori cartiere londoneze, situaţiei de azi din Romînia?
TRU: Nici un fel de mîncare, pentru că bucătăria englezească e o formă de război civil. Englezii gătesc pentru a vătăma alţi englezi. Salvarea e în restaurantele străine şi în magazinele orientale. De curînd, am descoperit o nouă bază de murături, într-un magazin turco-bosniac. Tabieturile româneşti sînt net superioare. Sau aşa sper eu, vinerea şi sîmbăta, cînd evit turme de englezi şi englezoaice criţă. Băutura, cu excepţia single malt-urilor de soi şi a Guinnes-ului, sînt mediocre şi, consumate peste măsură, fatale. Cartierele sînt o splendoare, în zonele vechi, mai ales în nordul şi sudvestul Londrei. Sau o nenorocire, foarte asemănătoare cu ghetto-rile de beton ale Bucreştiului. Oraşele mari ale Angliei sînt pline de aşa numitele „estates”, un cuvînt prestigios care descrie locuinţe sociale şi blocuri sinistre, proeictate de arhitecţi iresponsabili şi locuite de o populaţie fără speranţă. Cine vă spune că Londra e un oraş „fabulos”, vă pasează un clişeu. Londra e un oraş enorm, neobişnuit pentru străini dar obişnuit cu străinii, normal cu oamenii normali, foarte scump şi foarte verde. După un timp şi după ce apuci să îl deteşti, începi să te obişnuieşti. Să-i guşti corectitudinea. Să-l respecţi. Şi cu asta legătura pe viaţă e gata.

Dupa ce si-a bagat carnatu’ in Cartea Recordurilor si a scremut „Cea mai mare prijitura de pe mapamond”, stimabilul primare al capitalei unei tari cu carnatu’ prea scurt si prijitura prea mica, a mai bifat inca o mare victorie la fel de aiuristica : primul oras din lume deszapezit inainte de a cadea zapada.

Dar cum presa, complet luata prin surprindere de performantele edilului, prefera sa se uite la dumnealui doar cu ceafa, acesta isi continua senin competitia cu sine insusi, cu logica simpla si cu cetatenii pe care-i pastoreste (care cetateni, intre noi fie vorba, nu-i intereseaza ce face asta nici in varful carnatului cadou luat cu japca de Craciun).
Onorabilul primar este acum in plina competitie pentru a obtine o performanta net superioara celor de pana acum : „Primarul cu cele mai multe procese pierdute in instanta”.

Mai intai seful Directiei de Integrare Europeana, Radu Ancuta, a fost sanctioant cu 20 la suta din salariu, timp de trei luni.
Tribunalul Bucuresti a decis sa suspende sanctiunea data de Sorin Oprescu.

Dupa el, doctorul vanator si-a pus pushcociul pe Virgil Carstea, ca de ce nu l-a informat despre expirarea unui contract de administrare a Clubului Francez. De buna sama ca daca ar fi stat in puterea functiei de director al Administratiei Lacuri Parcuri si Agrement gestionarea contractului cu pricina, Carstea ar fi avut cu totul alte sarcini. Dar asta probabel era trebusoara primarelui general. Poate contractul prevede vre-o clauza de reinnoire automata la expirare daca nu e denuntat la timp, dar buba e tot la cel ce gestioneaza direct, nu la un ajutor de bagator de seama.

El fiind Primar General, normal ca e prea dus sa si stie ce prevad respectivele contracte.
Trebuie sa vina altii si sa-l traga de maneca

– Bah doctore, vezi ca expira ala..

– Da’ de inspirat mai inspira ? Puneti-l pe aparat..

– Avem aparat de insPirat ?

– Am io unu’ de mare insPiratie democratica… in fishet !

Nu de alta, da’ cineva trebe sa poarte raspunderea, si cine alt decat subordonatu’ ?
Subordonatule, treci la treaba.  Zii ce sa fac !
Ai spus bine, primarele sa fie laudat !
Ai spus prost ?
O iei.
N-ai zis nik ?
Te dau afara, puturosule.

Pe 15 ianuarie, magistratii Tribunalului Bucuresti au  anulat decizia de demisie data de primarul Sorin Oprescu.
Carstea vrea acum repunerea in functie si, pe buna dreptate, salariul pierdut pe perioada destituirii.
Adicatele vre-o 20.000 lei noi neumblati (200.000.000 vechi si tociti).
Primaria si, implicit, bucurestenii ce cotizeaza la ea, vor fi siliti sa plateasca probabil aceasta suma in schimbul a….. nimic. Nici macar a activitatii lui Carstea care evident n-a fost in exercitarea functiei sale, din cauza de motiv.
Se plateste de fapt un moft, un abuz, o tentativa ilegala a unui iresponsabil ales pe criteriul dimensiunii gurii si vtezei de mishtocareala.

Si pentru ca Dumnezeu cand ia mintile, nu face treaba de mantuiala, Oprescu mai si ataca decizia Tribunalului in ceea ce-l priveste pe cel mentionat mai devreme, Radu Ancuta, la Curtea de Apel.
Faza la care Ancuta isi face planul sa-l dea in judecata pe Oprescu pe civil si pe penal si sa-i ceara 100.000 euro despagubiri.
Nu cred ca pe Sorin Oprescu o sa-l poata ataca ci pe cel care l-a faultat, respectiv Primaria Capitalei ca institutie.
Pentru ca prin votul platitorilor de pagube, Sorin Oprescu a fost investit sa reprezinte respectiva institutie iar tembelismele poarta respectiva stampila, daca glumetul nu a apucat s-o pape deja.
Si daca asta se va intampla, probabil ca iar fi-va scuturata Primaria de bani, ca asa-i in criza.
Pe turnanta se apropie de finish inca un proces cu fostul arhitect sef Adrian Bold si altul cu fostul director al Adminisratiei Strazilor, Claudiu Balan, ambii demisi din functiile respective de acelasi Sorin Oprescu.


– Ce dracu-i cu astia mah ? Ce i-a apucat ?
– Pai daca i-ati dat afara, sefu’ ! Contractele lor de munca prevedeau….
– Prevedeau ca io sunt sef mah, ati innebunit cu totii ? Da halatu’.. Mie-mi place sa umblu in halat. E o poveste’ntreaga cu unu’ alb.
„Povestea lu’ Halat Alb”….. da’ asta ti-o povestesc mai incolo…..
– Da sefu’, da chiar daca sunteti sef contractul zice…
– Ce-i cu halatu asta mah ? Atarna pe jos juma’ de metru si manecile-s pana la genunchi !!!
– Asta-i halatu’ de Primar General sefu’… Aduc foarfeca, sa-l scurtam ?
– Nu. Lasa ca-i suflecam manecile…. iar poalele le iau pe bratz, ca Ludovic…
– Orban ?
– Orban pe dracu. Ludovic ala care a fost mare rege, imparat, sef de stat…
Auzi ?
Mie nu mi-ar sta bine sef de stat ? Ce zici ?
– Foarte bine, sefu, super. Da’ e marinaru’ pe val, trebe rasturnat.
– Lasa mah ca nu mi-e frica mie de el. Il iau la mishto la televizie de-l cocoshez. Petroliciu ma baga pa felie la Antene.
Stinge dracu’ becu ala ca m-a chiorat e tot..
– Sefu. Piratu tine la mishtocareala. Le are si p’astea.
– Le-o fi avand mah, da eu am mishto de capitala, geometric !
Stinge odata reflectoru’ ala, n-auzi ?
– Sefu’, ala-i soarele. E ziua.
– Ptiu ! ‘Rear al dracu’ , am ajuns sa umblu ziua…
Da’ chiar !!!
De ce dracu’ m-am sculat io asa de dimineata mah ?
– „Te-ai desteptat”, sefu! Sau „te-ai trezit”. Nu „te-ai sculat”.
– Ma, da’ tu esti cam prostovan. Nu prea …”stralucesti” !
Daca zic ca „m-am desteptat” se subintelege c-am fost prost. Daca zic ca „m-am trezit”, ca vinu’, te duce mintea la spritz, si par betiv. Lasa asa cum am zis :”M-AM SCULAT”. Asta-i espresia corecta.
M-am sculat, m-am sculaaaaat, …na,na, na..nananana…
Da’ nu mai stiu de ce !!!
– Pentru Mediafax.
– Ce mah ? Ce-a venit pa fax ?
– MEDIAFAX…presa… publicitate…care vas’zica – zice asta printre dintzisori, unde „boule”, ramas mai la urma, se izbi cu capu’ntr-un premolar si cazu cu-n zgomot infundat pe limba lipicioasa.
Il nghiti inapoi cu noduri.
Nu e inca momentul sa-l scuipe prin strungareatza.
– Pai sa vina presa atunci, completeaza purtatoru’ de halat. De unde e !
– Cred ca de la „Gandul” – precizeaza stralucitoru’.
Si, vazand moaca shifonata de nedumerire, adauga :
– Gand…. ala din cap….
– Bine. Zi-i sa vina – raspunde omul cu carnatu’ si privi la stralucitoru’ ce iesea din birou prin procedeul deplasarii, adaugand pentru sine :
„Prostu’ tot prost moare. De unde pana unde „gand” in cap ?
„Gandul” e ziar.
Ala din cap e creier, prostovane. Un fel de marmelada, asa, cu niste rauletze pa ea, ca Crishu Repede…
Da’ daca nu pui mana pa carte, de unde dracu’ sa stii ?”

Isi salta putin polalele halatului si se indrepta lipaind spre o oglinjoara cat usa.
Se intoarse din semiprofil…aruncand o ocheada mai dintr-o parte…
Hmm !!!
Cu o coroana d’aia mare….aurie, cu gogoloaie ….nu i-ar sta tocmai rau.

Halatu’ ofta usor si incepu sa i se infasoare insiduos printre tzurloaie.
In anticamera, „stralucitoru” care se pregatea sa-l mai poooope odata pe shef’su alalalt care tocmai il scuipa pe altu’ pentru ca ala poooopa piratu’,…… ridica putin privirea catre usa la auzul bufniturii din „Office”.
In creier isi facu loc usor un gand domestic, cornut, si usor tridimensional : „BOU”.

Undeva, in fum, un numarator intra-n Tura, la Bar.
Are de facut sondaj.
Intr-o sonda.
Inalta. De bere.
Asteapta cifrele de „sus” sa le puna la rezultatele lui.

Il astept si io, sa le dea de-a dura’n dar.

Viq

.


Update:

  1. Alina Vătăman (EvZ): Patriciu vrea să cumpere Antena3 – adăugat de orangeskorpion
  2. Bleen: SOV şi Felix, sacii de box ai jurnalismului românesc – adăugat de Loda
  3. Cezar Ivănescu despre AVP – adăugat de canadianul
  4. Miron Mitrea: Viorel verticalul – adăugat de Maria
  5. HotNews: Studiu de audienta pentru blogurile romanesti, via Standout – adăugat de Maria
  6. Ziare.com: Vasile Dancu: PSD a gresit cand a luat ministerele sociale – adăugat de Maria
  7. Ziare.com: Oprescu a vrut sa puna fantani arteziene in cimitire – adăugat de Robin
  8. Eugen Istodor (AC): Traian Ungureanu: „Aveţi o problemă. Relaxaţi-vă.” – adăugat de Robin
  9. OrangeSkorpion: Experimentul cu Joshua Bell
  10. Cristian Preda: Constitutia – adăugat de Robin *(super interesant!)

Pagina următoare »