injust1

Ca un pupin ce sînt nu puteam să aleg să-l citez pe altcineva decît pe paznicul cu ciocan al acestui blog:

„Fata de cele expuse în sarcina învinuitului PATRICIU DAN COSTACHE s-a retinut savârsirea infractiunilor de înselaciune si spalare de bani prevazute de art. 215 alin. 1, 3 si 5 C.pen. si art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 21/1999 cu aplic. art. 13 C.pen. cu aplic. art.33 lit. a C.pen.”

„Si , probabil , daca nu iesea legea asta , PIERDEAM CASA , LA CITI BANI AVEA JIGODIA AIA DE SAMSAR SA BAGE IN BUZUNARELE JUDECATORILOR !!”

Mulţi din cei, dacă nu toţi, care citesc cele de mai sus vor spune cu dezamăgire dezumflată: „Nu există lege în ţara asta!”
Nu sînt de acord cu ei. În ţara asta există lege! Chiar mai multe.

Există o lege a gravitaţiei care ne indică unde ar trebui să ne stea picioarele şi unde capul. Că nu funcţionează prea bine, sînt de acord, mai e de lucrat. Unii dintre noi le încurcă şi-şi folosesc gînditorul la mers iar mergătoarele la gîndit. Există legi împotriva furtului, a hoţilor şi-a comercianţilor, legi care protejează proprietatea privată şi privata, legi pentru presă şi pentru menghină, pentru familie şi homosexuali. Incredibil dar adevărat am auzit că ar exista chiar o lege a circulaţiei pe drumurile publice dar nu bag mîna-n foc fără dovezi aşa … pe surse. De curînd am simţit efectele unei legi împotriva fumătorilor (de-atunci fumez în WC şi tare-mi place să-mi amintesc de vremurile cînd eram licean).

V-am dovedit că există lege în România şi cu toate acestea vă întrebaţi perfect justificat de ce cu atîta lege sîntem obligaţi să înghiţim zilnic o maaare cantitate de rahat cu cacao??? Colac peste pupăză sîntem obligaţi să-l mîncăm pînă şi în locurile publice, la vedere, sub ochii sau mai ales la îndemnul mass mediei aborigene. Oriunde te-ai afla în această ţară simţi răsuflarea legii-n ceafă cu dreapta în timp ce cu stînga îţi întinde afrodiziac polonicul zilnic.

De unde stau eu se vede că ar cam fi lege dar este şi tocmeală, că anumiţi „oameni” au făcut legile potrivit să poată fi sărite ca un gard spre grădina libertăţii absolute şi, lucru de mirare, tocmai ei sînt cei care sar cel mai des pîrleazul. Nu-i putem blama că iubesc atît de tare libertatea dar am putea să-i facem să şi-o dorească cu disperare în fiecare moment la camera cu duşuri.

Pentru cei ca mine care au uitat ce-i aia lege vă reamintesc ce zice dicţionarul limbii române:
LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esenţa lui. II. 1. Normă cu caracter obligatoriu, stabilită şi apărată de puterea de stat. ♢ Lege nescrisă = tradiţie, obicei al pământului. Omul legii = a) reprezentant al autorităţii de stat; b) persoană care respectă cu stricteţe prevederile legale. Om de lege = jurist, avocat. ♢ Loc. adj. Fără (de) lege = păcătos; mişel. ♢ Loc. adv. După lege = just, legal.În lege = de-a binelea, cu totul; straşnic. ♢ Expr. Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu stricteţe. Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade. (Nu) e lege = (nu) este neapărat aşa. În numele legii, formulă întrebuinţată atunci când se invocă autoritatea legală. În baza legii = în conformitate cu prevederile legale. 2. (Pop.) Proces, judecată. 3. Legalitate, constituţionalitate. III. Religie, credinţă. ♢ Expr. Pe legea mea! = zău! pe conştiinţa mea! ♦ Datină, obicei. ♢ Expr. În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva. – Din lat. lex, legis.
Am subliniat numai ce ne interesează.

Veţi spune poate, dacă sînteţi cîrcotaşi (cam aşa ca Loda), că statul nu-şi face datoria aşa cum spune dicţionarul, că-i cam indiferent faţă de aplicarea legii.

Vă contrazic vehement!!!!!
Am avut un PM (de la prim ministru – nu gîndiţi cu picioarele) care a dat afară un ministru de justiţie fiindcă nu era eficient (pe Monica Macovei) şi-a pus pe altul sufletist în loc (pe Qariu). Acesta voia din tot sufletul să-i dea afară pe Koveşi şi pe Morar din acelaşi motiv. Un parlament întreg a luptat cu însufleţire tot mandatul sprijinit de curajoasa noastră presă democratică NU pentru a-i apăra pe pîrîţii Năstase Adrian şi Mitrea Miron de abuzurile deşănţate ale legii ci pentru ca nici măcar unul dintre aleşi să nu paţă ceva, cît de mic. Amintiţi-vă de Felix, săracu’, care n-a mîncat usturoi şi tot îi mirosea gura, cum pentru o biată bucată de pîine uscată era să fie aruncat oprobiului public ca turnător deşi orice copil emo al României ştie că ăsta n-a pus piciorul în viaţa lui într-o turnătorie spre deosebire de impertinenta aia obraznică de Mona Muscă care semna condica atît la Galaţi cît şi la Hunedoara în marile centre siderurgice ale patriei şi care o merita pe bună dreptate.
Pînă şi acolo unde s-a terminat legea a fost o parte a statului care, îngrijorată de soarta democraţiei ameninţată de dictatorul Băsescu (de ce nu tiranul?), a găsit resursele inimaginabile şi inconturnabile de a-l suspenda chiar împotriva voinţei populare proaste şi fără educaţie.

Mă scuzaţi dar eu nu pot să numesc asta indiferenţă. E ca deosebirea dintre cămaşă şi piele.
În final nu ştiu cum se numeşte aia cînd ai şi lege ai şi stat care-o aplică da’ n-ai justiţie dar tare mai seamănă cu situaţia cînd ai cu cine, ai unde da’ na-i cu ce.

PS. Nu căutaţi legătura între titlu şi conţinut. Este în tomberonul lui Gabhry_el .

 

filadel

Anunțuri