În mod normal astăzi vroiam să scriu despre eternul şi maleficul Ion Iliescu, însă intenţiile mele au fost date din nou peste cap de anumite informaţii recepţionate între timp, informaţii ce m-au dezgustat profund ! Chiar am fost la un pas să devin – mai presus de voinţa mea – una din victimele colaterale ale celebrei de acum „paradigme” manipulatoare, marca Finkelstein-Silberstein: „toţi sunt la fel”. Păî despre ce este vorba? Pentru a înţelege ceea ce era pe cale să se întâmple trebuie să intreprindem o mică incursiune pe tărâmul Arhivelor Naţionale, ale fotbalului mioritic şi personajelor – mai exact specimenelor – ce populează acest domeniu şi, nu în ultimul rând, pe tărâmul politichiei autohtone. La prima vedere o să vă întrebaţi, în mod firesc, „bine, bine, dar ce legătură există între cele 3 chestiuni distincte enumerate anterior? Şi mai ales ce legătură există între acestea şi titlul postării?”. Ei bine, răspunsul va veni în cele ce urmează. Să le luăm pe rînd.

1) Arhivele Naţionale Istorice Centrale. Stiţi, clădirea acea situată pe Bulevardul Regina Elisabeta, in imediata apropiere a Primariei Capitalei. Bun. Această clădire adăposteşte una din cele mai importante instituţii de cultură ale statului român. Nu o să înşir aici toate datele referitoare la istoricul Arhivelor Naţionale ale României. Le găsiţi foarte uşor la următoarea adresă: www.arhivelenationale.ro

Voi menţiona pe scurt doar că Arhivele Naţionale ale României au fost înfiinţate oficial în 1862 şi că la conducerea arhivelor s-au aflat, în răstimpul scurs de atunci şi până în prezent, mari istorici, totodată personalităţi marcante ale culturii româneşti, precum B.P.Haşdeu (1876-1900), Dimitrie Onciul (1900-1923). Constantin Moisil (1923-1938) ori Aurelian Sacerdoţeanu (1938-1953). În ce priveşte fondurile documentare păstrate aici ele au o valoare materială şi spirituală nepreţuită pentru istoria României. Detalii referitoare la fondurile şi colecţiile documentare veţi găsi, de asemenea, la adresa indicată anterior.
În ultimii ani, mai exact înainte de 2007, la conducerea Arhivelor Naţionale s-a aflat un personaj cel puţin controversat, atît ca istoric cât şi ca manager: Corneliu Mihai Lungu. Ce a reprezentat mandatul lui Lungu pentru Arhive şi pentru istorici, principalii beneficiari ai arhivelor? Hm, aici ar fi multe de spus. S-ar putea scrie un roman despre metodele de boicotare ale cercetătorilor, mai ales a celor care se ocupau de studierea regimului comunist din România. Nu voi intra în detalii, voi spune doar că mulţi dintre arhivişti şi, mai ales, cercetătorii au caracterizat acest mandat drept „regimul nord-corean Kim Ir Lungu”. Bun. În iulie 2007, la conducerea Arhivelor Naţionale a fost numit istoricul ieşean Dorin Dobrincu, un reprezentant al noii generaţii de istorici, competent, serios, deschis spre înnoire şi reformă. Dorin Dobrincu a preluat o moştenire de-a dreptul catastrofală, din toate punctele de vedere. Cine cunoaşte cât de cât situaţia din arhive înainte de iulie 2007 ştie că nu exagerez defel. Doar un singur exemplu. În momentul preluării mandatului de către Dorin Dobrincu, iulie 2007, datorită managementului „european” al predecesorului său, arhivele naţionale nu aveau nici măcar un simplu site de prezentare !!! Ceea ce vedeţi la adresa indicată de mine s-a făcut în timpul mandatului lui Dorin Dobrincu. Nu doresc să înşir aici toate realizările lui Dobrincu. Voi nominaliza, totuşi, ultima dintre ele, anume fototeca online a comunismului românesc, inaugurată în decembrie 2008 în colaborare cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului. În concluzie, mandatul lui Dorin Dobrincu în fruntea Arhivelor Naţionale a însemnat o perioadă de transformări radicale, pozitive, a acestei instituţii. Deocamdată atît despre arhive şi Dorin Dobrincu, acum trecem la următorul punct pe ordinea de zi.

2) „Specimenele” din fotbalul mioritic. Alaltăieri, pe acest blog, a fost prezentat cel mai cunoscut dintre aceste specimene, „războinicul luminii”. Ei bine, „guşterul” pe care o să-l examinez nu are notorietatea lui Jiji Berbecali, dar a reuşit să rămână în memoria multora mai ales prin prestaţiile sale pe terenul de fotbal ori prin diverse parcuri, agăţat de braţul şi gâtul unor piţipoance. Ei bine, doamnelor şi domnilor, personajul în cauză se numeşte Constantin Gheorghe.

Distinsul Constantin Gheorghe „Suceava” a fost arbitru de fotbal între 1984-1997, arbitrând peste 200 de meciuri în divizia A şi a fost purtător al ecusonului FIFA. Ulterior a intrat în politică, trecând pe la mai multe partide şi aterizând în cele din urmă la PDL. Cu alte cuvine, o traiectorie „obişnuită”, de traseist politic. Mai mult, spre sfârşitul legislaturii trecute a ajuns chiar liderul grupului PDL din Senat. În noiembrie 2008 nu a mai candidat pentru un nou mandat de parlamentar. Bun. În privinţa prestaţiei sale ca arbitru de fotbal nu sunt cel mai în măsură să mă pronunţ. Din câte îmi amintesc a fost un arbitru bunicel, chiar dacă a mai „comis-o” din când în când. În ceea ce priveşte prestaţiile sale extraconjugale cu anumite piţipoance, iar nu mă bag. Cine vrea să afle mai multe despre acest aspect o poate face la următoarea adresă:
Senator-PDL-implicat-intr-un-scandal-amoros

Acestea fiind spuse, ajungem la punctul 3.

3) Politichia autohtonă. Când am ales să votăm cu PDL majoritatea dintre noi am ştiut că PDL era departe de a fi o „fecioară neprihănită”. Eu cel puţin am votat PDL pentru că alternativele reprezentate de PSD şi PNL erau în opinia mea de-a dreptul catastrofale. Speram, totodată. ca „ai noştri” să fie măcar o idee mai oneşti decât ceilalţi. Ceea ce s-a întâmplat însă după 30 noiembrie 2008 ne-a trezit brutal la realitate. Nu discut aici alianţa cu PSD. Mi-am mai spus opinia în această privinţă şi nu vreau s-o repet. Printre multele chestiuni care m-au scârbit se numără şi ceea ce în limbajul politichiei mioritice se numeşte „împărţitul ciolanului” ori „algoritm politic”. Practic din decembrie şi până în prezent asistăm la o „ciolaniadă” continuă între PSD şi PDL, operaţiune care parcă nu se mai sfârşeşte. Totul este scos la mezat, totul se negociază. totul se vinde şi totul se cumpără. Indiferent că este vorba de funcţii de secretari de stat, directori în administraţiile locale sau centrale, prefecţi, subprefecţi, directori de şcoli, de spitale, etc. Nu contează că există o lege a funcţionarului public, nu contează competenţele profesionale, contează un singur aspect: să fii „de-al nostru” sau, după caz, „de-al lor”. Altfel nu pupi foncţie !
Şi aşa ajungem la subiectul propriu-zis al postării. Săptămâna trecută am aflat stupefiat că la începutul lunii ianuarie 2009 organizaţia PDL-Suceava – păstorită de Gheorghe Flutur – l-a nominalizat pentru funcţia de director al Arhivelor Naţionale Istorice Centrale pe da, da, aţi ghicit, marele şi inegalabilul arbitru de fotbal Gheorghe Constantin-Suceava. Iniţial nu am dat crezare acestei informaţii, considerând-o o glumă proastă. Dar, după câteva căutări pe internet m-am convins că informaţia era cât se poate de reală. Aşa am aflat într-un articol de presă din 06.01.2009 că

„Organizaţia judeţeană PDL-Suceava a validat, marţi, nominalizările a trei membri ai organizaţiei pentru a ocupa funcţii de secretar de stat sau de şefi de instituţii centrale. Astfel, au fost validate candidaturile lui Cristian Eremie, Marius Vatavu şi Constantin Gheorghe.
Potrivit unor surse din partid […] fostul senator PDL de Suceava, Constantin Gheorghe, care a deţinut şi funcţia de lider al grupului PDL în Senat la finalul legislaturii trecute, ar urma să fie nominalizat pentru conducerea Arhivelor Naţionale […]”
.

Mai multe detalii veţi afla la adresa : Bucovina.ro

Când constaţi o asemenea mizerie, prima întrebare firească ce-ţi vine în minte este: în ce ţară trăim?
Sincer aş vrea să ştiu domn Flutur pe baza căror criterii l-ați nominalizat pe Constantin Gheorghe pentru funcţia de director la Arhivele Naţionale. Mai ales că acest post este ocupat în mod normal de istorici, singurii care ştiu cu adevărat ce înseamnă arhivele. Din câte ştiu eu domn Costică Gheorghe nu a avut nicio tangenţă cu istoria ori cu arhivele !!! Mai am o întrebare domn Flutur: când aţi făcut respectiva nominalizare eraţi conştient? Sau eraţi încă sub influenţa băuturilor consumate de Sărbători?
Pe de altă parte, nu numai onor domn Flutur a procedat într-o manieră iresponsabilă. La fel de vinovat este şi Constantin Gheorghe. În loc să refuze „funcţia propusă” – pentru care nu are nici un fel de competenţe – şi să spună NU, domnul arbitru Costică chiar s-a declarat „onorat” de nominalizare !!! Domn Costică eu înţeleg că le aveţi cu fluieratul pe terenul de fotbal, dar conducerea unei instituţii precum Arhivele Naţionale presupune mult mai mult decât atât !!! Presupune anumite studii şi cunoştinţe temeinice, care cu siguranţă nu pot fi dobândite pe terenul de fotbal, în timpul plimbărilor prin parcuri la braţul unor piţipoance ori în biroul domnului Flutur !!! Din fericire, se pare că această chestiune a rămas în stadiu incipient. Dacă s-ar fi pus în practică aveam şanse reale să intrăm în Guiness Book !!!
Şi acesta este doar un caz. Vă daţi seama câte asemenea numiri nu s-au făcut? Şi atunci să ne mai mirăm că lucrurile merg cum merg în România, stat unde principiul „omul potrivit la locul potrivit” nu are nici un fel de relevanţă?

Şi atunci să nu dai cu basca – căciulă, şapcă, etc – de pământ şi să spui cu obidă: „Vin ai noştri, pleacă ai noştri. Noi rămânem ca şi proştii” ?
Reddog

p.s.
Îmi cer scuze că v-am obostit cu această lungă introducere, dar fără această introducere nu ati fi înţeles grotescul situatiei.


Update:

  1. Tom Gallagher (România Liberă): Fascism in libertate – adăugat de orangeskorpion
  2. Mircea Mihăieş (EvZ): SENATUL EVZ: România ca o coajă de nucă – adăugat de orangeskorpion
  3. Adriana Duţulescuuuuu (Cotidiotu): Imunitate la concedieri pentru PDL-iştii şi PSD-iştii din Guvern – adăugat de (aţi ghicit 🙂 ) Loda
Anunțuri