cafegiu

Am citit , în sfârşit , ” Amintirile unui cafegiu “ a lui Gh. Florescu. Prezentată, cu câteva luni în urmă şi în ,,Cotidianul’’, apreciată într-o postare pe blog de dl. CP drept ,,interesantă” , cartea merită să fie citită de oameni de toate vârstele dar o recomand insistent celor ce au măcar 50 de ani.
Am să încep cu o afirmaţie care o să vă şocheze poate : doamnelor şi domnilor , autorul a fost pur şi simplu un hoţ , dar un hoţ care nici măcar acum, la bătrâneţe, nu-şi dă seama ce a fost !
De unde şi candoarea – da ,candoarea – cu care îşi povesteste foarte calm hoţiile.
E drept, nu a fost un criminal, nu a fost un om prost, se născuse cu negustoria în sânge şi, poate, în alte timpuri ar fi fost un mare comerciant.
A fost un ,,Uriah Heep” al perioadei comuniste, care ştia foarte bine ce doreşte şi cum îşi poate realiza ţelul. E drept, a ştiut ce si cum să facă! 🙂 …. mie , de exemplu, dacă mi-ar fi pus cineva întrebarea ,,unde te poţi îmbogătii ??” nu aş fi ştiut ce să spun, lucru ce demonstrează, odată în plus, ce proastă pot să fiu cu toată facultatea mea şi cu toate cărţile citite de mine ! 😆

Ce-şi dorea tânărul Florescu, după ce terminase liceul?
Îşi dorea să aibă bani şi o viaţă plăcută, dorinţa pe care am avut-o şi o avem mulţi dintre noi , cei care ne întrebăm de ce dracu, cu toată munca noastră şi cu toate eforturile, nu ne iese asta ?
Cum a procedat ?
A reuşit, printr-o cunoştinţă , să fie încadrat la nişte depozite mari din Bucureşti, unde se aduceau din ţară şi din străinătate, cele mai deosebite mărfuri alimentare, plus băuturi şi ţigări, totul sub directa supravegere şi coordonare din partea Securităţii.
A început de jos, ca simplu lucrător, dar a ştiut să se ,,orienteze”.

A ştiut să asculte şi să vadă, înţelegând că toate aceste depozite sunt de fapt nişte reţele controlate de oamenii Securităţii activi şi sub acoperire sau trecuţi în rezervă.
A auzit şi a văzut că fiecare trebuie să fie cel puţin ,,omul cuiva” ca să poată avansa.
A fost „orb, surd şi mut” adică nu a ,,văzut” ce nu trebuia să vadă, ,,nu a auzit” ce nu trebuia să audă şi , mai ales , a ştiut să ,,tacă” în mod foarte inteligent.

S-a făcut remarcat prin harnicie, corectitudine faţă de şefii săi, devotament, şi-a pus şeful naş de cununie şi încet -incet , a pătruns adânc în ,,reţea”.

O să ziceţi, bine, bine, dar de ce îl faci hoţ ?
Pentru că pur şi simplu a furat, la fel ca toţi cei care lucrau acolo: au ştiut să facă bani din mărfurile perisabile, care nu erau perisabile, a ştiut să scoată cantităţi suplimentare la cintar , a ştiut să-şi facă partea din tot ce i-a căzut în mână !!

E drept, omul nu fura doar pentru el ; o parte trebuia dată complicilor (şoferii care transportau marfa şi care ajungeau prin 1965-68 la venituri şi de 40.000 lei la cursă !!!! ), o parte şefilor, o parte revizorilor de la inventare, o parte să acopere consumaţiile şi ,,atenţiile” pentru cei de la miliţie şi Securitate.
A reuşit să ajungă gestionar, împreună cu soţia, la un magazin de delicatese pe care l-a făcut celebru în Bucureşti şi unde poposea şi floarea intelectualităţii şi actorimii române.
Din discuţiile cu aceştia s-a mai prins şi de el câte ceva. După ani mulţi, când va cădea, împreună cu o parte a ,,oamenilor săi” ca urmare a luptei dintre cele doua facţiuni ale Secu (cea kaghebistă şi cea naţionalist- ceauşistă) a ştiut să tacă şi să nu ,,toarne’’ , a fost condamnat la închisoare (7 ani) şi a scăpat cu decretul din 1988 (când a împlinit Ceauşescu 70 de an).

Descriind perioada când a fost în anchetă şi apoi în detenţie, scoate în evidenţă flagranta încălcare a drepturilor omului în sistemul de detenţie comunist, parcă şi-ar da un aer de dizident, dar nici o secundă nu pare a-şi da seama că, indiferent de faptul că i-au fost încălcate drepturile, indiferent de contextul în care a căzut, el de fapt îşi merită pedeapsa.

(va urma)

Loda


Anunțuri