Motto: Nastase are proteză dentară, adusă din China. Fixodentul îl ia din România.
(robin, comentariu pe blogul lui gabhry_el).


Într-un “promo” la o emisiune pe Realitatea, Mircea Dinescu ne spune, mai în fiecare zi, că, “în România orice om de afaceri care n-are dosar penal într-un sfert de oră poate să se trezească cu dosar penal”. Nu e clar pentru cine se teme poetul, moşierul, ziaristul şi ce-o mai fi dumnealui la ora asta. Clară pare în schimb, temerea, de aceeaşi factură, a cetăţeanului Năstase, speriat că într-un sfert de oră i se poate schimba situaţia juridică. Iar asta, cum mereu le-o spune, ca şi poetul, colegilor, poate fi un motiv serios de îngrijorare şi pentru alţii. (Nu mă-ndoiesc că şi fostul dizident ştia la cine face aluzie, aşa cum ştim şi noi).
Şi fiindcă fostul premier e un nod esenţial, deşi nu singurul, pe harta justiţiei, nu ne lasă indiferenţi faptul că se plânge lui Barosso că e hărţuit politic. Se plânge în presă. Se văicăreşte, între două glumiţe, pe irealitatea. Presupun că face acelaşi lucru şi la antene (fiindcă acolo nu mă uit). Şi în presa scrisă. Şi pe blog (vai!)
Cele două îngrijorări paralele nu par a avea nimic altceva comun decât o obsesie legată de justiţie. În subtext sună cam aşa: ” de ce vă tot legaţi de justiţie? Nu-i mai bine să avem linişte? Să ne vedem de ale noastre? Sunteţi invidioşi?”
La un moment dat se părea că trasul de timp începe să dea rezultate! Domnul Năstase îşi recăpătase pofta de putere şi de avere, pofta de a muşca, astfel că nici n-ai fi zis, după cum căsca gura şi încă o mai face, după cum îşi etalează dantura pe sticlă, că are o proteză lipită cu “corega” parlamentară!
Se-nţelege că fostului premier pesedist îi vine greu să târâie atâta vreme, cu toată potenţa politică formală şi informală de care dispune, dosare grele ca o carcasă de bunker, plus o traistă de pixuri şi brichete. Un dosar greu, legat gospodăreşte cu lipiciuri puturoase şi cu sfoară de cooperativă care, se spune, ţine mai mult decât dosarul!
În ciuda susţinerii financiare şi logistice peneliste şi a solidarităţii impresionante de clan (parlament, justiţie, presă), ceva se-ntâmplă! Siguranţa lăcătuşilor de serviciu care ar fi ţinut încuiate dosarele sub şapte lacăte, şapte ori şapte mandate, toate cu imunitate, slăbeşte! Chiar când socoteam că nu mai are rost să vorbim despre toate astea, când ne răzbise plictiseala, Comisia Europeană se porni “sa umble cu corupţia-n gură” să ceară să “se lingă dosare”, cum ar zice o gură de babă ştirbă cu zâmbet holywoodian sau obamian! …
“Raportul intermediar al Comisiei Europene despre (non)performantele sistemului judiciar romanesc puncteaza cat se poate de raspicat aportul Parlamentului tarii, dar si al unui numar impresionant de magistrati la blocarea dosarelor de mare coruptie si, implicit, la transformarea justitiei romane intr-o farsa macabra” (Trocul-justitia-si-nastase, Tom Gallagher, R.L. 16 februarie).”


Şi asta nu e tot, cum ar spune deputaţii noştri la teleshoppingul parlamentar. Se mai schimbă ceva:
Deputatii au dat unda verde, marti, simplificarii procedurii de avizarea a inceperii urmaririi penale in cazul ministrilor sau fostilor ministri care au si calitatea de parlamentari. Inceperea urmaririi penale in cazul unui demnitar va putea fi avizata prin votul majoritatii deputatilor prezenti (50% + 1) si nu cu doua treimi, cum prevedea vechiul regulament ( 3 martie, 2009, hotnews).

Are dreptate dom’ Dinescu! Şi dom’ Nastase (s-auzi şi să nu crezi. Au ajuns să gîndească cam la fel):

“În România orice om serios, muncitor şi strângător, poate fi hărţuit politic, stimaţi cetăţeni, domnule Barosso…”



Nora Damian

Anunțuri