Pentru multi dintre voi, postul asta e inutil. Pentru ca pare simplu.

„Cotidianul” l-a dat afara pe TRU. TRU stie toata lumea cine e si ce poate. O redactie care sa-l dea afara tre’ sa fie ori cretina ori vanduta.

Eu am insa obiceiul sa pun lucrurile in raftuletele potrivite dupa mai multe priviri din mai multe unghiuri. Nu vreau sa gresesc incadrarea pentru ca nici nu vreau sa revin asupra evaluarilor facute prea curand. L-am evaluat, ala e, sanatate si la gara. Precum stiti, nici pe Poiana nu-s suparat (inca), si nici pe multe alte locuri sau persoane.

„Cotidianul” insa, in ansamblu, nu cred ca-l mai pot  privi cu aceiasi ochi si vreau sa va zic de ce cred asta.

Tocmai ce’ncepusem sa-l simpatizez pe Lucescu, dupa ce luase o gogoasha-n sfecla, de mai sa zici ca-i un om uman, si iaca, mai face o gafa cat toate zilele : crede ca TRU intra in dreapta cu stanga !!! 😀  😛  😛  😛 😀

Bun, hai sa zic ca sa pui botu’ la fake-ul ala cu Marx, se poate intampla, ca doar nu esti tu buricu’ pamantului. Chiar daca te dai rosu, trebuie sa fii dus cu sorcova sa tii minte pe de rost toata opera respectivului barbos. Da, poti sa te dai rotund ici-colo, pe la sindrofii  de camera unde se canta in camera muzica de camera si toti se fac ca-i cred destepti pe cei din jur (180* fata de convingerile lor intime).

Da’ sa te duci cu tupeul pana acolo de sa-l bestelesti pe TRU pentru ca gandeste si actioneaza ca un om normal, trebuie sa ai rotitzele cu dintii rupti si curelusele de transmisie puse-n 8.

Chestia e ca Lucescu este exponentul unui intreg sistem cu porecla „Cotidianul”, caracterizat tot mai mult printr-un mod de gandire tip „Rac”, manifestat repetat la nivel individual dar nu am observat pana acum sa fie si la nivelul intregii redactii. Pentru a ma putea face inteles mai usor, o sa incerc sa abordez lucrurile mai de la radacina.

Sistemul comunist bazat pe principii pe cat de altruiste pe atat de eronate a clacat lamentabil atat pe palierul dezvoltarii economice cat si pe cel al evolutiei psihomorale. In ciuda superioritatii teoretice a principiilor enuntate, realitatea a dovedit cu prisosinta ca dpdv al caracterului, oamenii din societatea de tip comunist nu au evoluat pe un nivel superior celei de tip capitalist. E o intreaga poliloghie aici si nu asta e subiectul. Cine a trait vremile cu pricina nu are nevoie de alte argumente. Ceilalti isi pot face o idee (vaga) vizionand inca o data „4,3,2…” al lui Mungiu.

Aspectul asupra caruia vreau sa ma opresc este una din „realizarile” de varf ale distorsionarii caracterului uman provocate de gandirea inlantuita in dogma comunista : „politrucul„. Nu este nici prima si cred ca nici ultima data cand ma opresc la aspectul asta. Pentru ca „politrucul” a supraviuetuit. A capatat propria identitate biologica. Este un mamifer care renaste’n „puii mei”…. vii, ii hraneste cu „Laptostan” si-n Postul Mare, se inmulteste prin spori, ca …parca  sporesc pe zi ce trece. Pe scurt este individul incapabil de nici o actiune economica productiva pentru societatea care-l gazduieste, care-si dezvolta capacitatea de manuire a vorbelor prin permutari succesive pana cand acestea-si pierd identitatea, sensul si rostul initial. Este politicianul de profesie…. „politician”.

Scopul lui in viata este sa traiasca pe spinarea celorlalti, pozand in purtatorul unor idei pe care componentii societatii le doresc realizate. Faptura respectiva, nu are ideologie, nu are program politic, nu are doctrina, nu are principii. Prin urmare nu are nici partid de sine statator. Se altoieste pe orice formatiune politica, in orice post sau functie, de unde repeta la nesfarsit aceleasi fraze combinative, cu vorbe pe cat de galagioase pe atat de goale de continut.  Un fel de parazit intelectual zornaitor, zumzaitor, si sugace. Nu-l mai caracterizez, stiti deja despre ce vorbesc.

Ideea e ca mutantul asta reprezinta varful realizarii comuniste a „omului nou”.

In societatile mai aproape de normalitate, politica se face de oameni normali, de indivizi membri ai respectivei comunitati, care pot fi ingineri de drumuri sau poduri, lacatusi, avocati, profesori, asistenti medicali, marinari, chimisti, … sau care au orice alta calificare pe care exercitand-o isi castiga existenta. Calificarea de „politician” nu exista asa cum nu exista meseria de „primar”.

Era firesc ca schimbarile pana la nivelul acestui tip de abordare a politicii sa fie mai greoaie. Iar noi, romanii, se pare ca ne miscam putin mai repejor decat Muntii Carpati. Prin comparatie, melcul e o rachetat aer-aer. Am ajuns in stadiul la care avem un presedinte care isi poate castiga painea MUNCIND in MESERIA in care este specializat, inca din secunda doi dupa predarea postului. Fara sa mai fie nevoit sa faca politica nici 5 secunde daca nu vrea !!!! In treacat fie spus, poate faptul ca pe timpul mandatului si-a dat examenele de mentinere a calificarii profesionale, ar trebui sa dea putin de gandit celor ce repeta papagaliceste „Basescu-dictatorul”.

Avem insa o intensa lupta a „politrucilor” pentru existenta, pentru perpetuarea speciei lor. Daca priviti cu atentie veti gasi langa batranele cutre si „tinerele vlastare” ce-si croiesc destinul existential pe sticla televiziunilor. Daca ar fi nevoiti sa-si castige existenta in afara politicii n-ar trece de stadiul de muncitor necalificat.

In toata aceasta conjunctura unul din cele mai importante puncte de reper media (cel mai important, dupa parerea lui), „Cotidianul”, concediaza unul din cei mai importanti editorialisti (cel mai important dupa alte pareri) declarand deschis, fara nici o retinere :

„Conducerea editorială a ziarului Cotidianul a decis să renunţe la colaborarea cu jurnalistul Traian Ungureanu după ce acesta a confirmat că a acceptat să candideze pe listele PDL pentru alegerile europarlamentare.

Traian Ungureanu este prezent cu comentarii în Cotidianul din 2005, remarcându-se drept unul dintre cei mai talentaţi şi citiţi comentatori, textele sale stârnind constant polemici în rândul cititorilor.

Cotidianul regretă faptul că Traian Ungureanu a făcut această alegere în defavoarea jurnalismului, îi mulţumeşte pentru colaborarea de până acum şi îi urează succes în noua activitate.

Decizia conducerii editoriale este consecinţa preocupării permanente de a delimita ferm opiniile politice de activismul politic, principiu pe care l-a aplicat şi în cazul altor comentatori care au optat pentru viaţa de partid.”

Precum este mentionat, nu are nici o importanta ca TRU este „unul dintre cei mai talentati si cititi comentatori”, prin urmare una din piesele grele ale afacerii „Cotidianului”, cum n-are importanta nici faptul ca nici nu a fost inca ales undeva. Declarativ „Cotidianul” il include pe TRU in categoria de oameni care traiesc din „viata de partid” (subspecia de care vorbeam mai sus) si-l da afara.

In mod indubitabil structura rationamentelor este rezultat al gandirii tipic ante ’89, despre care am vorbit mai sus. Cireasa de pe tort (sau motzul de pe „prajitura”) este demagogia finala prin care la nivel central, redactia recunoaste semideschis ca este o publicatie antiPDL. Sever Voinescu nu a fost dat afara ci a ales sa plece el,  dupa ce Doru Buscu i-a spus clar ca-l da afara (Sever e mai atent la detalii de gen decat TRU)  asta in timp ce, cum corect mentioneaza TRU, ceilalti „chibiti” ai curentelor antiPDL sunt platiti bine-merci de acelasi „Cotidian” pentru exprimarea opiniilor lor politice.

Dintre respectivii se evidentiaza cum am mentionat la inceput, Pavel Lucescu, care se depaseste pe sine de asta data, punand vorbe peste tot pe unde are ocazia, la adresa celui ce l-a umilit in permanenta doar prin simplul contrast al asocierii. Un Lucescu cu atata veninoasa satisfactie, n-am mai intalnit de mult  Trebuie sa fi fost foarte frustrant pentru el sa fie in apropierea lui TRU. El nu risca deocamdata nimic, dat fiind ca recunoasterea deschisa a sustinerii fortelor comuniste si etalarea lor sub acoperirea ca nu e bun de pus pe vre-o lista, ii consolideaza deocamdata pozitia de „editorialist” la cenusa „Cotidianului”.

Mostre de manifestare „colegiala” a jurnalistilor ce raman „jurnalisti” :

„Traian Ungureanu vrea să candideze ca PDL-ist la Parlamentul European, prin urmare intră în politică, aşadar nu mai poate fi nici măcar numit ziarist”Pavel Lucescu

„..dacă Traian şi-a exprimat disponibilitatea de a deveni eurodeputat al PDL, el a făcut primul pas către renunţarea la gazetăria pe care o făcea, adică la ceea ce era şi mai e TRU, de dragul unei cariere politice..”Cristi Teodorescu

” Era firesc sa pleci fara sa ti-o zica nimeni chiar de pe cind scriai fluturase pentru Ciocu mic.” Costi Rogozanu

In fanfara ce canta acum allegro, Cristi Patrasconiu :  „ Draga Traian, iti tin pumnii sa ai succes in noua cariera pe care ti-ai ales-o. (stiu ca unor prieteni de aici le place mai putin, dar e parerea mea) impreuna cu Alin Fumurescu, :
„…m-am bucurat sincer auzind ca PDL i-a propus lui TRU sa candideze pe listele sale la europarlamentare. Daca intentia se concretizeaza, toata lumea nu are decat de castigat” fac un duet usor discordant „ma non tropo”. Sunt curios in ceea ce priveste viitorul relatiei lor cu restul „Cotidienilor”. Deocamdata ei sunt foarte atenti sa nu calce pa bec, iar cand calca o fac asa de usor incat sa nu se sparga.

Chestie de timp 😈

Un om cu destul calciu pe coloana se remarca la subiectul asta Mihail Neamtu, care le da celor ce ezita,  mai sus mentionati, o lectie de viata pe care ar fi bine s-o tina minte : „.Solidar cu TRU şi dezamăgit de sofismele noii direcţii Cotidianul, voi semna aici ultimul meu text. Restul şi contextul se explică de la sine.”.

Si imi permit sa observ ca Neamtu simte foarte intens directia proluceasca spre care inclina redactia lui Buscu. Pentru ca observatiile sale pe cat de taioase pe atat de reale: „.A fost evitat  (TRU.n.r.) sistematic la “Feţele Cotidianului” şi la alte emisiuni de dezbatere. Orice nulitate, în schimb, a găsit răgazul de a-l persifla bădărăneşte, urmând îndemnul unor partituri obositoare (“aruncă-te Traiane”, “revino-ţi, dragă”, ş.a.m.d.).”, lovesc in cei doi fara nici un echivoc.      Biju nu se pune, el e pe alte schiuri. 😀

Cred ca vom asista la o transformare de proportii in ceea ce priveste aceasta publicatie.

Pentru ca trendul prolucescian se acutizeaza pe masura ce sprijinul celor ce decid este tot mai fatis. Pavel isi dezbraca bluzitza cu floricele si-si etaleaza hidosenia interiora din ce in ce mai neretinut. Fie ca e vorba de TRU, „..Traian Ungureanu un om lipsit de caracter..” (ca sa vezi cine vorbeste de caracter !!! 🙄 ) sau de Neamtu „..Mihail Neamtu. Abia el e bun de politician. Ascultati ce va spun. Linge si scuipa cu atita gratie, discretie si simt al oportunitatii incit e aproape imposibil sa nu-i reuseasca.”

Deocamdata, Doru Buscu, cel care tragea in decembrie  in  TRU cu aruncatoru’ de magiun,  stabileste ferm ca opiniile politice pot fi semnate doar sub acoperire de „jurnalist” nu si in clar ca „deputat” au „parlamentar UE”.

<span style=”display:block;width:640px;margin:0 auto;”> Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.  <div style=”font-size:10px;”>     more about &quot;<a href=”http://vodpod.com/watch/1420113-tru-e-pe-liber-„>TRU e pe liber.</a>&quot;, posted with <a href=”http://vodpod.com/wordpress”>vodpod</a>  </div></span>

Acestea fiind zise, concluziile mele sunt :

1. „Cotidianul” este condus de un colectiv redactional cu mentalitate  pregnant  procomunista; este prin urmare firesc sa fie promotor al respectivei ideologii;

2. Jurnalistii care raman angajati acolo sunt avantajati daca-si insusesc aceasta ideologie; textele aparute sub marca acestui mijloc media nu pot beneficia de „prezumtia de nevinovatie”  tinand  seama de aceasta prisma distorsionanta si cred ca  trebuie cetite cu circumspectie;

3. Sub aspect financiar, „Cotidianul” (ca afacere de piata),  nu este interesat sa functioneze si sa se dezvolte din producerea unui jurnalism de calitate; criteriul calitatii este inferior intereselor politice care, inevitabil, subventioneaza cumva publicatia; asta intareste primele doua puncte, se incadreaza perfect in acelasi concept invechit la care am facut referire.

Prin urmare, din punctul meu de vedere, „Cotidianul” de azi se defineste prin actul asta deschis drept demn continuator al unei ideologii usor primitive si reprezentantul actual al politrucilor de tip ceausist.

Poate ma insel si Buscu chiar vrea sa aibe jurnalisti angajati cat mai neangajati.

Dar l-am vazut in repetate randuri. I-am urmarit reactiile si pozitiile, expresiile si grimasele., mainile si ochii….  Cred ca nu ma insel.

Viq.

 

Anunțuri