Dacă există valoare e doar fiindcă oamenii au pus-o-n toate locurile unde ea există prin consens. Dacă oamenii se supără și n-o mai recunosc , valoarea dispare.

(bloggerul filadel)

Alina Mungiu afirma în aprilie 2008, că “Opinia noastra publica la aceasta ora(..) este complet contrafacuta, cu mijloacele propagandei negre, de la agenda la lideri de opinie.”
Nu era o noutate constatarea asta, doar că nu fusese spusă tranşant şi public.

Contrafacerea a atins dimensiuni groteşti abia in toamnă. Probabil că era nevoie să fie atins punctul critic pentru a se stârni, însfârşit, reacţia de respingere sănătoasă a continuării experimentului de îndobitocire a opiniei publice. Astfel că, în prezent, de la o zi la alta curentul anti-media ia amploare(cu excepţia săptămânalelor şi a revistelor specializate, de nişă, cu target stabil). Neîndoielnic că manipulările grosiere, stilul rudimentar uneori mârlănesc, maniera antideontologică, cameleonismele şi reflexele dictatoriale cuplate cu servilismul evident faţă de patroni au produs o rezistenţă care creşte în intensitate de la o zi la alta. Cum opoziţia din interiorul sistemului e aproape inexistentă, reacţia de respingere vine dinspre consumatorii de presă, în primul rînd bloggeri. Paradoxal chiar si bloggeri cu opinii politice diferite se întâlnesc în adversitatea comună trezită de ipocrizia acestei aşa-zise puteri democratice care şi-a tradat într-o măsură inacceptabila sensul, rostul de a exista. Ce va urma? Greu de spus cum îşi vor asigura subzistenţa fără aportul generos al patronatului care aşteaptă rezultate pe măsură! Probabil, pe modelul de succes al otv, cancan, libertatea, click, va lua amploare tabloidizarea. Sigur că excesul de asemenea marfă va duce la eliminări aşa cum se întâmplă cu unele emisiuni penibile de televiziune. Altele vor continua sa se prostitueze până se vor umple de bani şi de boli. În fine, se va produce şi o selecţie, dacă nu pe criterii principiale, cel puţin din oportunism.

Armatele de roboţei deghizaţi în jurnalişti cu steagul echidistanţei fluturând la vedere, alungă şi ultimele valori din ziarele cunoscute devenite proprietatea mogulilor.
O presă întreţinută la dispoziţia marilor profitori politico-financiari ai aşa-zisei noastre eliberări de acum aproape douăzeci de ani.
Buba s-a copt! Odată cu alungarea lui Traian Ungureanu de un vechil al mogulului, presa pare, mai toată, luată de vânt! E momentul ca lucrurile să se schimbe. Înainte ca specia jurnalismului de valoare să dispară de pe meleagurile astea, e urgentă nevoie să se găsească un mod de protecţie. De protecţie a cititorilor, de fapt. A consumatorilor de presă.
E aproape un vis să mai credem că vom avea parte de un brand jurnalistic recunoscut şi longeviv aşa cum există în fiecare ţară în care democraţia nu e la mâna şi portofelul mogulilor. În situaţia de acum aşa ceva pare tot atât de îndepărtat precum intrarea cercetării universitare româneşti în circuitul internaţional, al publicaţiilor ştiinţifice, de prestigiu, recunoscute.

Nora Damian

Anunțuri