Zob feat Mara – Cantec de dragoste

Indicații regizorale:

Vă rog să vizionați pînă la capăt videoclipul pe care vi-l dedic cu sinceritate înainte de a citi mai departe!

Week-end.
O ușoară astenie de primăvară în aer tivită cu soare auriu jucăuș.
Pe ici pe colo picături de ploaie.
Relaxare.

[ Un căscat prelung. ]

Bîzîit de Muscă.

A mai trecut o săptămână de paradis în care:
Canadianul a mai turnat un beton cu portland în el (atenție la detalii!),
Luminița a mai tras o ciorbă strașnică (pe blogul personal după ce l-a descoperit),
Tînărul a adormit pe stînga în timp ce cu juma’ de gură (jumătatea de dreapta) striga deșteptarea pe blog,
lui Viq i-a păsat în continuare de viața noastră,
Skorpionul a plantat atîta plantație încît temutul său ac l-a făcut să semene mai degrabă cu un pițigoi,
Gabriel s-a-ntors acasă pe-nserat și ne-am bucurat,
Carol a țepelit,
în timp ce Țepelică încă mai carolește,
CP_away ne mai parașutează pachete de la Crucea Roșie semn că cineva acolo sus ne mai iubește încă dar și că, din păcate aici jos, avem nevoie de ajutor (Oh boy, you need help!),
Emil continuă să-și caute printre touch-down-uri, să sperăm fără succes, infarctul,
lui Desves portocalele i se par rotunde,
în timp ce Loda îi demonstrează că-s pătrate fiindcă, nu-i așa??, aria cercului e pi er pătrat, și-i bagă un citat din Arhimede (ăla cu volumul de apă) dar ce mai contează,
Salve Nora 🙂 sau salvează-ne Nora de idiosincrasiile noastre de fiecare zi,
Robin a terminat de citit cel de-al 5-lea rînd (în diagonală),
Dora înnoadă vise cu realitatea,
Clemy înnoadă seri românești și dimineți californiene (nu se știe dacă peste Pacific sau peste Atlantic) și operează la distanță de 8-9 fusuri orare cu bisturiu de precizie atomică (ce tupeu!),
AVP poesește în timp ce coboară-n jos cu blîndețe (din Hyperspatz în livadă) să se dedulcească la o portocală coaptă,
Fini de la clape îi trage un marș de întîmpinare s-o țină minte,
Maria strînge cu seriozitate bîta de baseball în așteptarea unei pase Riddick-ate (n-aș vrea să fiu mingea care vine),
în pînza diafană de păianjen de la poartă se agață din cînd în cînd Radu ferindu-se de raza de acțiune a macaralei,
Theo ne supraveghează cu grijă maternă să nu băgăm în gură.
În Pădure încep Mugur-Mugurașii să încolțească.

La astenia de primăvară pe care-o am în cap la ora asta aș putea s-o lălăi în aceeași notă la nesfîrșit.

[ Regizoreeeee! Bobinează filmu’! ]

[ Bang-ul de la început! ] Zbaang!

Femeia simpatică din videoclipul de mai sus, pe numele de scenă Mara – pe cel real Camelia Panaitescu-Alegria, este pe lîngă cîntăreață de jazz și … judecătoarea care conduce Direcţia Relaţii Internaţionale a Şcolii Naţionale de Grefieri. Cunoaște 4 limbi străine, lucrează la departamentul de relații internaționale, se implică în programele de formare a formatorilor iar în timpul liber cîntă jazz. Aprecierea mea: un amestec exotic și curajos. Un magistrat cu totul altfel.

Este posibil așa ceva? Putem gîndi în acești termeni despre lege și justiție?

Dacă nu aveți nici măcar atît discernămînt încît să vă răspundeți acestor 2 biete întrebări nu vă stresați. Există cineva care are grijă de dumneavoastră, cineva care vă pune întrebările și care vă furnizează gratuit răspunsurile, care nu vrea să vă obosiți cu gînditul sau să faceți riduri din prea mult efort intelectual.

În ziua de 8 Martie (ziua femeii după ritul comunist) această judecătoare tocmai a supraviețuit unei execuții publice din partea tovarășilor de la Adevărul. (Păcat că Loda nu ne-a dat și link-ul ăsta ca o cititoare de adevăr ce este. Ar fi avut ocazia să facă o reparație credibilă că tot se vorbea despre femei iar ciutomacul spumega de zor la Elena Udrea.)
Înfierările demne de Scânteia (a, Adevărul e chiar Scânteia aia???) sînt susurate la ureche cu voce suavă, care moare de grija noastră, a banului public, a muzicii de jazz adevărate în atît de amestecată și egală măsură încît nu mai știi care dintre ele e mai importantă.

Toată scânteia asta s-a stins la porțile CSM-ului cu:

„Nu putem să apreciem în concret atitudinea doamnei judecător. Aprecierea unei conduite ca fiind deontologică sau nu este rezultatul deliberării unui organ colegial. Însă, atâta timp cât atitudinea unui magistrat  nu aduce prejudicii imaginii Justiţiei, el poate fi considerat conform cu statutul magistratului”, după declarația doamnei Carmen Georgică, purtătorul de cuvânt al CSM.

În urma ei rămîne însă un stigmat aplicat cu obstinație tinerilor magistrați. Ei nu sînt conformi cu sistemul, nu sînt demni de acest sistem prin urmare nu au nici dreptul să-l critice.

Priviți-i cît sînt de iresponsabili, de frivoli, de neserioși!
Priviți-i și arătați-i cu degetul pe stradă!
Ăștia sînt magistrații care ne fac nouă dreptate?!
Asta e Justiția din România?!

Acestea au fost și cazurile lui Sergiu Leon Rus sau Cristi Danileț pe care le-am urmărit pe cît de aproape am putut. Acești magistrați au fost stigmatizați și marginalizați datorită faptului că au criticat sistemul, că au avut curajul să ridice privirea din pămînt și vocea la injustiția justiției, pentru că au fost ALTFEL. Sistemul justiției românești nu poate tolera asperitățile și de-aia le netezește și le uniformizează pînă dispar.
Acest joc de-a șoarecele și pisica are și o miză pe care o decriptează salutar Rodica Culcer în articolul său din Evenimentul Zilei din 6 martie 2009: I have a dream…

“Inspirându-mă din politicienii vizionari ai secolului trecut, am şi eu, ca altădată Martin Luther King Jr., un vis: ca justiţia românească să se cureţe într-o zi de oamenii şi practicile care o pervertesc, să se elibereze de duplicităţi şi obedienţe şi să devină cu adevărat independentă.
[ … ]

Scenariul meu fantastic porneşte de la convingerea că statul de drept este piatra unghiulară a democraţiei, iar reforma justiţiei este cheia reformei morale pe care o aşteptăm de două decenii. Mai cred totodată că tocmai aceasta face ca reforma justiţiei să fie împiedicată cu atâta înverşunare atât din interior, cât şi din exterior, mai concret din parlament.

Pentru ca justiţia să se elibereze însă de avatarurile trecutului şi de vicisitudinile prezentului, nu este nevoie doar de o campanie politică a preşedintelui pentru ridicarea monitorizării UE, ci este nevoie de o dezbatere publică despre blocajele din calea reformei justiţiei, în care un rol de prim rang le revine magistraţilor înşişi. Magistraţii însă fie tac, fie îşi apără breasla în bloc într-o exasperantă limbă de lemn. Această atitudine este percepută de opinia publică drept omerta, iar mantra repetată la infinit „doar unii sunt corupţi, restul sunt corecţi” nu este credibilă atâta vreme cât magistraţii nu au ei înşişi curajul să denunţe presiunile, intervenţiile, abuzurile şi incorectitudinile din sistem.

O posibilă explicaţie a acestei tăceri o vom găsi în articolul postat pe 3 martie 2009, de judecătorul Cristi Danileţ, pe http://www.juridice.ro. Aflăm de aici că în România magistraţii care vorbesc public despre problemele sistemului judiciar sau le aduc la cunoştinţa forurilor europene „plătesc scump” şi au de înfruntat presiuni din partea superiorilor ierarhici şi a autorităţilor. Cu toate acestea, ne anunţă domnul Danileţ, CEDO îi încurajează pe magistraţi să vorbească despre problemele organelor judiciare, iar săptămâna trecută a sancţionat Rusia pentru excluderea din magistratură a judecătoarei Kudeşkina, care criticase sistemul judiciar din „patria socialismului”.

Iată aşadar că unii judecători vorbesc, dar nu prea sunt auziţi: poate pentru că, asemenea domnului Danileţ, au făcut parte din echipa Monicăi Macovei, care, la rândul ei, este persona non grata în mediile politice influente. Drept urmare, epuizându-se în dezbateri isterice despre teme secundare, jurnaliştii televiziunilor autohtone ratează ştiri din corectitudine politică à la roumaine.

Week-end.
[ Un căscat prelung. ]
Relaxare.

Povestea mea de azi n-a fost nici pe departe depre relaxare și week-end (pentru care îmi cer scuze) ci o ușoară aducere la zi a temei pe care o consider încă cea mai importantă din agenda noastră.

În distribuție:

Livada portocalie
Radu
Muntele
Pădurea
Magistratul altfel

După o idee de: Cristi Danileț, CP_away, Carol

Regizorul își cere respectuos scuze față de cei pe care i-a uitat din lipsă de memorie. 🙂

Faptele sînt reale. Nici un personaj nu e fictiv înafară de Justiție.

Va urma.

(Poate)

Filadel


Anunțuri