Extraordinara viata a piratului din Insula Scularii, povestită unor ziaristi ticalosi de piratu Nastasse Sapte Coase…

……… Aceasta e povestea lui „Ha”, piratu de pe caravela „Mea”. Se petrece cândva, intr-o legislatură d-anta, mai precis undeva in mările îndepărtate din Oceanu „Victoria”.
Ani in sir, reşpective 4 la rand, Ha a răscolit baronimea in cautare de aur si femei frumoase, însă neapărat bărbătoase, iar din cand in cand se distra luand de la bogati si dand la pretini, pe care îi făcea şi mai bogaţi, normal, iar blagosloviţii fârtaţi nu se lăsau de două ori rugaţi, necum să se lase ca proştii de pirat atacaţi, ci împărţeau cu iel ca neşte fraţi…

……………

Câteodată Ha îşi calma plictiseala incercand sa „otravească” cu ceva dulce pestii piranha din Oceanul Asfaltic Bechtel, alteori se preta la un miel sau un purcel, ca orişice sărăntoc baronel, deşi la venitu său ar fi phootut avea întregul şeptel, alteori creştea găini la Cornu Caprei lu Tetel şi-şi număra ouăle, care, ca dreak, nu-i ieşeau la socoteală defel ! 😯 …

Noroc că n-au aflat chestia asta şi guverantorii insulelor atacate de Ha, care au încercat în fel şi chip să-i vină de hac, ha-ha-ha, dar toante flotele pe care le-antâlnit piratu tolomak s-au dat de trei ori preste cap şi s-au transformat – la ordinu Serviciilor Marelui Vârcolak 💡 – în Harap Alb, astfel că atacatorii au tont luat-o-n barb.

La un moment dat însă, intr-o toamna ruginie – chiar si-n largu mării, care de fapt era o mare de leşie, special destinată săpunelii pe care avp mi-o va face mie, olelie-lie … 😯 –, piratu Ha s-a săturat să tont stea pe Marea Victoria şi hodoronc-tronc s-a hotarat sa devine Noul Zâmbok ! 😉 A ales o insula numită Cotro-Cenny şi-a încercat să debarce acolo nu în bărci ca tont homu marinal, ci într-o sanie de reni, pe care primu val a dat-o preste cap, normal, şi abia atunci Ha a văzut siderat, n-aşa? înainte de a se scufunda ca rromu la mal la Agigea, că pe insula unde vrea iel cu sania lu Moş Crăciun of Ame a acosta în stil triumfal era deja mare carnaval oranjal, ha-ha-ha, iar un jurat de Popey într-un hal fără de hal, dar total, înconjurat de o mulţimea de pitici şi de Serviciile de Priculici se ridicase pe nişte forturi de chirpici şi dirija de-aici tunurile cu piscărici ce trăgeau în caravelele-i impodobite cu sclipici – unde înmărmuriseră Baronii cei mai voinici – din toate poziţiile, ca teroriştii lu Nea Ilici, in vreme ce Popey ce făcea, ghici… ? poate credeţi cumva că privea triumfător prin okeanu c-un ocular, normal, tinand pe umar un papagal, care-şi zicea singur – dreak ştie de ce! – „Automotorar”? Aş !, ca un mărar de sentimente mici plângea de mila unui fost mare licurici, ajuns simplu amic printre amici, de ziceai că nici usturoi n-a mâncat şi nici pussy-cat de gagici ! Apoi a pus piciorul pe uscat, scoborând de pe chirpici, şi şi-a botezat noua resedintă de-aici, ia să vedem, – ghici cum ? „Insula Sculării”, ca un Satyr nebun, – sau cum să vă spun ??

Offff ! 😦 , şi era acolo un pamant manos si-un harem în spum, cum nici emiru Harun din „1001 de nopţi” n-avea, ca acest Popey de dat în dambla… 💡
Piratu ( Popey, căci „Ha” odihnea deja pe fundu mării de lângă Insula Sculării, a nu se uita 💡 ) se pricepea s-aleagă, păi cum drea… 😉
Traiau acolo jdemii de specii: licurici, muste, fluturasi, pupincurasi, rechinasi, naşi, naşi de naşi, sorinashi, ex-baroni ciocoiaşi, crocodilaşi şi alţi laşi… Tot ceea ce Popey făcea, „sistemul oriental ticalosit” imita ca maimutza Agathon, socotind că Popey le dă ton şi că-n curând va ajunge să le zică chiar răstit: „Aloo, vă ordon ! să faceţi nu ce zice popa, shiit, ci ce face popa, căci altfel râde dreak de noi Ioropa, – ha-ha-ha !”

Singurul animal domestic era leul, o specie aparte de leu, care ieşise din sărman buzunaru nu al meu, fugiţi drea – nota mea, avp -, ci al lu „Ha” (pe când se-neca) şi fugea pe uscat după un EUR (o specie de cangur) cam căscat şi-un PARAI (o specie de cai) plin de scai de striga Stambulu : „Vai, ce ne facem cu Papay, nu ne-a fost de ajuns bre cu Mihai ??? ” 😯

ps.Această şarjă parodică a fost postată pe forumul Jurnalul Naţional la câteva minute după ce Adrian Năstase şi-a publicat editorialul de aici… Din păcate, după oribilul său obicei, Marius Tucă a ucis toate forumurile pe care le-a găzduit de-a lungul ultimilor ani, textul cu pricina ne mai regăsindu-se decât în arhiva auctorului…
 
( A.V.P. )

Anunțuri