SRI - DOSARE

.

Este o întrebare grea, foarte grea, care pe mine a început să mă frământe încă de acum 2-3 ani când a fost exclusă doamna Mona Muscă din viața politică. A fost pentru prima oară când mi s-a părut ridicolă desfiițarea unei politiciene române de marcă, ce se impusese de-a lungul anilor ca un om corect, serios, activ și respectat în viața politică. Iar de atunci, tot ceea se întâmplă în privința dosarelor de poliție politică vine să confirme din nou că acțiunea „Dosariada” a fost și continuă să fie o manipulare grosolană a opiniei publice. Pentru distrugerea dnei Mona Muscă a fost scos de la arhivă un dosar care s-a dorit să fie scos NUMAI pentru a desființa un om corect care s-a lămurit că PNL era condus cu adevărat de Dinu Patriciu și că acesta urmărește doar avantaje materiale și putere.

Văzând ceea ce se întâmplă cu ceilalți oameni politici cu dosare grele de poliție politică (D.Voiculescu) care au fost declarați curați ajungem foarte ușor la concluzia că inclusiv acestă măsură a consultării CNSAS-ului pentru validarea unui om politic privind colaborarea cu Securitatea ca poliție politică, acest deziderat înălțător derivat din Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara a fost pervertit și este folosit ca unealtă de către PSD+PNL+PC+PRM+UDMR pentru distrugerea concurenței și a celor care sunt împotriva lor.

Ne râd în nas pentru că ne distrug cu armele noastre !

– Vreți să fiți puri, nealterați de comunism, necolaboratori cu Securitatea ca Poliție Politică, etc?

– Bine !! Las’ că v-arătăm noi ! O să vă demonstrăm că fiecare dintre voi are un dosar care poate fi utilizat pentru discreditarea oricui vrem noi!

Și astfel, cum apare cineva care are potențial și reprezintă o amenințare pentru coaliția 322, adică PNL+PSD+PC+UDMR, începe scotocitul prin dosarele de acum 25-40 de ani și să te ții !! Pentru că între timp aproape toată lumea din presă, jurnaliștii de investigație, foștii securiști, au deja create adevărate rețelele de informații privind dosarele atât cele de la securitate cât și cele profesionale apare o ploaie de informații de tot felul datând de cel puțin 25-30 de ani, legate de viața personală, relații profesionale, ca să nu mai discutăm de dosarul de la CNSAS. Din păcate nici nu mai contează activitatea persoanei respective în ultimii 20 de ani de la căderea lui Ceaușescu.

Ca un paradox, toți turnătorii ZILELOR NOASTRE toți cei care trădează pe bani, scriu sau vorbesc la televizor pentru a denigra pe cineva fie că este Mona Muscă sau Traian Băsescu, Elena Udrea, Elena Băsescu sau Roberta Anastase, nu pățesc nimic și sunt remunerați gras !! Deci, poți să fi avut în ultimii 20 de ani o activitate ce dovedește o lipsă crasă de caracter, să fi furat fabrici, terenuri, palate, lacuri, păduri, orice – nu pățești nimic – poți participa la viața politică nestingherit.

Și vă dau un singur exemplu: Mircea Dinescu de care deja ne-am săturat cum de aproape un an îl bălăcărește pe T. Băsescu sau pe E. Udrea la IRTV. El este în continuare plătit de Vântu și Patriciu, este în continuare membru al CNSAS și livrează sau nu dosare din arhivă celor care-l plătesc. Iar noi nu reacționăm în nici un fel! Cum este posibil ca acest personaj care în ultimii 20 de ani ne-a făcut de râs să aibă în continuare acces la arhive, să manipuleze dosare și opinia publică ? Iar dacă, acum 25-40 de ani ai scris (sau ai semnat) laudativ la adresa cuplului Ceaușescu, sau pentru că ți s-au cerut în scris informații despre niște studenți străini privind activitatea lor la facultate, gata, ești exclus din viața politică ! Deși în ultimii 20 de ani ai încercat să te adaptezi și să-ți câștigi pâinea cinstit, să muncești profitabil și să lupți pentru diverse cauze ca Mona Muscă: ex. legea violenței domestice, ți se refuză accesul la viața politică.

Eu cred că a venit vremea să schimbăm acest mod de a judeca lucrurile. Timpul a trecut și ar trebui să resetăm modul și criteriile după care judecăm activitatea unei persoane publice. Desigur nu vom uita să zicem că a dat niște note privind activitatea unor studenți străini, dar cred că este mai bine să iertăm și să trecem mai departe.

Ce este mai important ?

Ce a făcut o persoană acum 30-40 de ani în regimul comunist sau ce-a făcut în ultimii 20 de ani? Desigur că poziția mea le va repugna așazișilor „puriști”. Ok. Asta este ! Să le repugne! Poate că și eu îi consider prea rigizi, închistați și incapabili să coopereze pentru ca societatea noastră să meargă înainte și să progreseze. Nu putem să rămânem fixiști la schimbările petrecute în ultimii 20 de ani altfel ceilalți vor profita de autismul nostru sau chiar vor râde de noi și ne vor ataca cu propriile noastre arme. Oare n-ar fi momentul să începem să fim realiști și să trăim în pas cu timpurile de acum și să ne gândim la viitor? Adică:

Să iertăm dar să nu uităm?

Vă las pe voi să judecați.

Desves

Anunțuri