Papusarul idiot al renasterii cuplului Vadim -Becali :

mircea-geoana2

Arestarea lui Gigi Becali într-o poveste demnă de un film cu mafioţi a stârnit o isterie media neegalată până în acest moment în istoria presei româneşti postdecembriste şi a reuşit contraperformanţa de a readuce la viaţă un personaj pe care mai toata lumea îl considera mort şi îngropat din punct de vedere politic: CV Tudor.

Sigur, teoriile conspiraţioniste privind motivele arestării n-au întârziat să apară iar cea mai importantă dintre ele a fost cea care îl punea pe Traian Băsescu în spatele întregii afaceri pentru a se acoperi scandalul Puiu Popviciu şi pentru a face uitate întrebările unor ziarişti privind averile fiicei sale Ioana şi a fratelui Mircea. Dacă astfel de teorii ar fi fost discutate la piaţă sau la un mic şi o bere de gospodine, precupeţe şi chibiţii din Cişmigiu, povestea ar fi rămas pur şi simlu la stadiul de fapt divers. În schimb, teoria conspiraţiei a fost vânturată de politicieni şi de ziarişti şi s-a lăţit pe ecranele televizoarelor româneşti non-stop pentru mai multe zile deşi în Italia avusese loc un cutremur devastator (printre victime se află şi români) iar în republica Moldova se încerca o minirevoluţie primăvăratică. Teoriilor conspiraţioniste i-au urmat acţiunile de martirizare a latifundarului din Pipera (devenit peste noapte un Robin Hood de Dâmboviţa în lupta nu cu bogătaşii ci cu hoţii de maşini) şi apoi tentativa de intimidare a Justiţiei pentru eliberarea acestuia din arest.

Poate nişte ziarişti mai profesionişti sau mai puţin vânduţi ar fi putut explica poporului că Gigi Becali nu se află la prima sa coliziune cu legea. Nimeni nu s-a obosit să readucă în discuţie tentativa de mituire a echipei de fotbal CFR Cluj pentru ca Steaua să ajungă campioană naţională la fotbal, aşa cum nimeni nu a încercat să aducă discuţia pe tărâmul faptelor: şi anume că Becali nu este din punct de vedere juridic victima nici unui atac (furtul Mercedesului nu a fost niciodata denunţat la Poliţie) şi că în secolul XXI nu există justiţie personală. Dar şi acestea au fost considerate amănunte nesemnificative în narativul momentului. Urmărirea cu gorilele a unor cetăţeni pe străzile Bucureştiului, prinderea acestora, sechestrarea, judecarea şi apoi eliberarea sub promisiunea că nu vor mai fura de la Gigi face parte din repertoriul acţiunilor lui Tony Soprano şi astfel de acţiuni nocturne, dacă pot fi dovedite de autorităţi (iar în cazul Becali avem  înregistrări video ale poterei particulare) sunt pedepsite extrem de aspru în orice ţară civilizată din lume.

Acţiunea televiziunilor a avut ecou în randul populaţiei care s-a trezit cu sentimente ambivalente faţă de situaţia patronului Stelei. Iar pentru a explica sentimentele populaţiei trebuie să vedem şi cum se raportează oamenii simpli la sistemul juridic din România .

De ani de zile românul simplu trăieşte cu impresia că justiţia românească acţionează într-un dublu system: o justiţie pentru cei simpli şi fără bani şi relaţii şi o justiţie pentru cei bogaţi care îşi pot cumpăra libertatea indiferent de faptele comise.

Dată fiind această percepţie, amatorul de dezbateri televizate s-a bucurat pe de o parte  că un puternic al zilei a ajuns după gratii dar în acelaşi timp l-a căinat pe Gigi pentru că a ajuns la închisoare făcând totuşi un lucru care  pare corect: şi-a recuperat singur un bun furat. Şi asta pentru că cetăţeanul simplu nu are încredere nici în Poliţie.

De situaţie a profitat CV Tudor care nu a întârziat să îi propună lui Gigi Becali să candideze pe locul doi al listei PRM pentru alegerile europene din iunie. Din arest, Gigi Becali a acceptat. Iar pe valul de emoţie populară creat de arestul latifundiarului din Pipera nu ar fi exclus ca PRM să treacă de fatidicul prag de 5% care l-a împiedicat să intre în noiembrie în Senat.

La prima vedere din aceasta uimitoare întorsătură de situaţie atât Traian Băsescu cât şi PDL vor ieşi şifonaţi. Probabil însă că nu aceasta va fi consecinţa pentru că electoratul care va pune ştampila pe PRM lăcrimând la gândul suferinţelor lui Gigi Becali nu este acelaşi cu electoratul PDL, ci este electoratul pe care se sprijina în realitate PSD. Cu alte cuvinte dacă PRM reuşeşte să sară de 5%, PSD va pierde  până la cinci procente din propriul electorat. Or într-o luptă strânsă pentru prima poziţie pe eşichierul politicii româneşti PSD nu-şi poate permite să piardă nimic.

Iar dacă privim din perspectiva istoriei recente, în momentul de glorie al PNG, când partidul condus de Gigi Becali avea până la 10% din intenţiile de vot ale electoratului, PSD se zbătea undeva în jurul a 20-25% iar partidul condus de Mircea Geoana a început să urce din nou în sondaje doar când Gigi Becali a început să scadă electoral. Gigi Becali are lipici la acel electorat sărac, puţin educat dar care este mare amator de lideri puternici. Atâta timp cât Ion Iliescu a putut tracta partidul, electoratul a rămas fidel dar în momentul în care Mircea Geoana a preluat frâiele partidului, o parte a acestui electorat s-a reorientat către alţi lideri iar unul din principalii beneficiari ai acestei reoritentări a fost Gigi Becali. Nu cu subtilităţi ideologice avem de a face aici ci cu compatibilitatea unei părţi a electoratului cu anumiţi lideri politici. Ion Iliescu şi Traian Băsescu au lipici la masele largi populare pe când Mircea Geoană nu reuşeşte să strângă nici măcar jumătate din voturile propriului partid.

Sigur, mărirea şi decăderea lui Gigi Becali poate face obiectul unei analize separate. Câteva cuvinte merită însă a fi spuse despre creaţia media care se numeşte Gigi Becali .

Aşa cum seniorii medievali tocmeau menestreli care să le cânte faptele de luptă şi ridicau biserici şi mânăstiri pentru mântuirea sufletului, Gigi Becali şi-a adus la „curtea” din Pipera diverşi ziarişti şi analişti politici dispuşi să-i popularizele binefacerile contra cost şi să-i lustruiască imaginea. Gigi Becali a construit biserici, a dat de pomană săracilor şi şi-a creat imaginea unui lider ferm dar milostiv cu săracii şi cu frica lui Dumnezeu. Ascensiunea lui a fost facilitată însă şi de transformările din alte doua partide: PSD şi PRM. PSD îşi pierdea ca locomotivă electorală liderul istoric, Ion Iliescu, iar Vadim Tudor devenea din ce în ce mai puţin relevant pentru că sperirtorile privind revizionismul maghiar nu mai sperie pe nimeni.

Dar cum banii pot cumpăra multe dar nu şi inteligenţa, Gigi Becali a avut pretenţia de a fi mai inteligent decât consilierii săi şi s-a lansat într-o serie de acţiuni dezastruoase pentru propria imagine: de la susţinere a referendumului de suspendare din funcţie a lui Traian Băsescu până la cearta publică cu monumentul naţional al fotbalului românesc, Gică Hagi. În plus, scandalurile care s-au ţinut lanţ la clubul Steaua, sarabanda antrenorilor, rezultatele modeste şi războiul cu o parte a galeriei au contribuit şi ele la scăderea imaginii milionarului oier. Consecinţa a fost clară: la ultimele alegeri PNG a obţinut în jur de 2% din voturi.

Dar aceste fapte nu au fost luate în calcul de cei care au orchestrat acţiunea de martirizare mediatică a arestării lui Gigi Becali. N-ar fi de mirare ca manelişti întreprinzători să şi scoată niscaiva cântece despre suferinţa lui Gigi în închisoare. Orbiţi de ura împotriva lui Traian Băsescu, comanditarii posturilor de televiziune Realitatea şi Antena3 şi strategii din subsolurile PSD au decis că trebuiesc puse toate tunurile pe Justiţia aflată în subordinea piratului fioros de la Cotroceni. OTV şi Dan Diaconescu au fost campionii luptei de eliberare a lui Gigi Becali (luptă rămasă deocamadată fără nici un rezultat) dar ei trebuie înţeleşi: în fond OTV îşi pierde unul din cei mai importanţi sponsori dacă urmaşul împăraţilor Bizanţului mai rămâne la închisoare mult timp. Dar că strategii din PSD nu au intuit că pot pierde electoral martirizându-l pe Gigi este de neiertat. La ora aceasta, când probabil se ştiu anumite prognoze electorale, la sediul PSD probabil că atmosfera nu mai este chiar atât de entuziastă pentru mişcarea de eliberare a lui Gigi Becali. Dar orice regrete pe această temă sunt acum târzii: în fond nu Traian Băsescu l-a trimis pe Mugur Ciuvică să emita teorii savante despre implicarea Cotroceniului la toate televiziunile dispuse să-l primească în studiou şi nu PDL a mobilizat călugăriţele şi oamenii muncii din Pipera să facă scandal la judecătorie în miez de noapte. Aşa cum este de neînţeles cum au putut aceiaşi strategi să creadă că Gigi Becali poate fi un contracandidat serios pentru Traian Băsescu. Alegerile prezidenţiale au loc în noiembrie iar acum suntem în aprilie. Până când mustul se va transforma în vinul cel nou păţaniile lui Gigi Becali vor fi probabil subiect de bancuri. În ce mă priveşte le-aş recomanda acestor strategi să mediteze pe tema proverbului care spune că „ce îşi face omul cu mâna lui nici dracu nu poate desface”. Aştept cu încredere strategia care îl va demartiriza pe Gigi Becali şi va încerca anularea electorală a lui Vadim Tudor şi mă distrez de pe acum la gândul că o parte a ziariştilor care au sărit în apărarea latifundarului vor fi nevoiţi ca la comandă să-l împroaşte cu noroi. Mde, mercenariatul are un preţ iar gustul lui este tare amar uneori.

Clemy

Anunțuri