Două margarete care ar părea că nu au nimic comun una cu cealaltă îşi fac simţită prezenţa în teritoriul raptocraţiei autohtone.

* Prima, o veterană de-acum, un fel de “Margareta de la revolucion” (certificată documentar de semnătura întâiului prezidente fost comunist din postcomunismul timpuriu) pare să fi rămas acelaşi mentor consecvent al neterminatului său ginere în materie de alpinism politic.

* Cealaltă , „Margareta royală” , s-a mutat de la rolul de susţinătoare a teatrului românesc la cel de producătoare de teatru politic distribuindu-l pe consortul Duda în rol de prezidenţiabil.

Altfel spus, o margaretă social-democrată şi alta royal-republicană. Ambele îi oferă, cu ambiţie şi discreţie, plictisitului bobor, marfă prezidenţiabilă ieftină, de criză şi de miză. “Mă iubeşte sau nu mă iubeşte?” This is the question!
Răspunsul la întrebare nu-l va da prinţul margaretei în vodevilul politic al actualei stagiuni electorale, ci istoria! Apropierea, vizibilă abia în ultima vreme de clanurile de pradă face să pălească însemnul “Nihil Sine Deo”

în respectul căruia Casa Regala a străbătut onorabil, vicisitudinile si vitregiile vremurilor! Efectul dezonorant al acestei mutaţii asupra prestigiului ultimului Rege al Romaniei şi asupra Casei Regale, nu e unul de moment, din păcate!
Fără fireturile, titlurile obţinute în urma mariajului şi zestrea de imagine a Regelui, candidatura soţului moştenitoarei regalităţii ar fi fost o candidatură ca oricare alta! Nu, însă cu preţul deturnării însemnelor regale! “Dau regatul meu pentru o mârţoagă republicană”!

Aruncată-n parodie, o parodie grotescă, monarhia nu se salvează nici măcar pe sine!
În serele politice florile miros a bani şi banii n-au miros.
Crinul de cultură penelistă, ori de duzină politică, mizează, evident, tot pe asta.

În” Grădina Maicii Domnului” se lăfăie-n voie, tot mai grotesc, “florile de patericiu”

(Nora)

Anunțuri