A uita este o reacţie de apărare a organismului în momentele în care fie informaţiile sînt prea vechi şi nesemnificative contextului sensorial (prin urmare fără consecinţe imediate), fie fluxul informaţional e mult prea mare şi receptorii sînt inundaţi pur şi simplu.

În ambele situaţii se produc reevaluări ale pragurilor de percepţie cu scopul de a păstra conexiunea cu realitatea, adecvarea subiectului la context, în ultimă instanţă apărarea individului.

În fapt uitarea nu este un fenomen final-ireversibil. Undeva, în zonele ei misterioase, memoria păstrează urmele gîndurilor şi senzaţiilor (amintirile) şi le poate aduce înapoi atunci cînd are nevoie de ele, cînd se reunesc din nou condiţiile care au provocat aceste amintiri şi se produce declicul de a rememora.

A ţine minte devine sinonim cu a supravieţui ceea ce explică, pentru mine, de ce omul a devenit reflexiv, a învăţat să comunice, a inventat cuvintele şi a început să scrie. Există savanţi care studiază acest fapt şi care au emis ipoteza că, demult, în zorii întunecaţi şi înceţoşaţi ai omenirii specia umană a fost în pragul extincţiei. În urma unei catastrofe, naturale sau nu, se presupune că au reuşit să scape doar cîteva specimene de homoxxx, de ordinul miilor, extrem de rarefiaţi pe suprafaţa pămîntului. Se pare că secretul supravieţuirii lor faţă de alte specii care au fost decimate fără drept de apel stă în apariţia limbajului cu rolul de catalizator social şi de transmitere a memoriei de specie.

(Imaginaţi-vă că citiţi ce vă scriu acum pe peretele unei caverne preistorice.) 🙂

Vă propun, de aceea, homeopatic, un exerciţiu de aducere aminte pentru supravieţuire şi nu numai.

fenomenul-pitesti

Fenomenul Piteşti – Virgil Ierunca – Editura Humanitas, 2008

„Ceea ce s-a petrecut la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationare ale veacului al XX-lea. „Fenomenul Pitesti” apartine aceluiasi registru, la care vine insa cu o trasatura specifica: utilizarea sistematica a torturarii detinutilor de catre alti detinuti. Ideea ii apartine pedagogului sovietic Makarenko (1888-1939), specialist in delincventa juvenila si partizan al reeducarii detinutilor tineri cu ajutorul detinutilor mai vechi, aflati pe calea cea buna, dar facand parte din aceeasi clasa de varsta. Virgil Ierunca povesteste una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra. Detinuti torturati cu un sadism de-a dreptul extravagant – daca sadismul poate fi astfel –, tortionarii lor impunandu-le sa tortureze la randul lor, ca sa li se conteste insasi calitatea de victime. In ultima faza a ciclului, nefericitii sunt constransi sa-si tortureze cei mai buni prieteni, ca dovada a convertirii lor launtrice. Toata lumea a fost torturata, toata lumea a torturat. Cei morti acolo si cei care au supravietuit au fost privati pana si de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul sa intre in acest infern si sa-i devina istoric, pentru edificarea generatiilor viitoare.”

Francois Furet

În exact aceeaşi perioadă a existat un experiment similar în China care a fost brusc oprit în 1952. Imediat acest experiment a fost oprit şi în România. Unii dintre participanţii la experiment (cei cu legături legionare) au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte într-un proces de mucava al autorităţilor comuniste care au încercat să arunce pisica moartă în curtea legionarilor. Cei care n-au avut legătură cu legionarii n-au participat în proces. Adevăratul autor şi creier al experimentului a fost Alexandru Nikolski, şeful securităţii din acea perioadă, care n-a suportat nici o consecinţă a faptelor sale. Ţurcanu a fost doar o unealtă oportunistă, cînd seceră, cînd ciocan.

nikolskiAlexandru Nikolski – sursa: România Liberă

eugen-turcanuEugen Ţurcanu – sursa: Genocidul Sufletelor

Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa a fost printre puţinii scăpaţi din infernul reeducării de la Piteşti, cu o tărie de caracter greu de egalat a luptat pînă la sfîrşitul vieţii împotriva comunismului, pentru români şi ideea naţională.

reamintit de Filadel

Anunțuri