În apele mlăştinoase ale bussines-politicului românesc s-au aciuiat şi dezvoltat prădători uriaşi, de legende înfricoşate, precum şerpii din sălbăticia Amazonului. Aidoma temutului anaconda, prădătorii au capacitatea de a înghiti prăzi mai mari decat propriul diametru corporal. Cercetările arată că deşi înfricoşători, aceşti monştri ai apelor adânci şi tulburi, nu sunt, totuşi, infailibili. Pe de o parte s-a descoperit că mai scad la număr din pricina canibalismului din interiorul propriei specii, apoi că, răniţi fiind, cad uşor pradă altor şerpi carnivori, precum şi hoardelor de peşti piranha.

“Împărţirea puterilor cu statul, pînă la absorbirea, sustragerea sau închirierea statului” ar justifica (ca excepţie pentru o situaţie de excepţie, fără posibilitatea de a se ieşi din ea pe calea obişnuită) o prezumţie de vinovăţie pentru altceva, însă. Într-o societate spoliată la vedere, imposibilitatea, de o evidenţă axiomatică, de a face, cinstit, averi fabuloase in conditiile cunoscute presupune prezumţia de vinovăţie a însuşi sistemului legislativ care permite legi cu dedicaţie. Adică a celei dintâi din cauzele fundamentale a acestei situatii!
O anomalie şocantă ca aceea a unui stat înghiţit de corupţie nu se poate îndrepta, vindeca, prin mijloacele obişnuite, normale şi eficiente din societăţile în care statul ii scuipă pe corupţi! Îndreptarea acestei situaţii ar trebui să fie o replică corectoare la cacealma botezată revoluţie!! Prin care să se anuleze, democratic şi în cunoştinţă de cauză, cu întârziere de două zeci de ani, scopurile oculte şi, măcar în parte, consecinţele a ceeace au pus la cale o mână de aventurieri comunişti, cărora li s-au asociat şi alţii, comunişti sau anticomunişti deopotrivă.

Spune domnul Patriciu la emisiunea comandată de Cotidianul la Realitatea TV, luni 9 martie:

Oamenii de afaceri pot sa isi sprijine interesele si trebuie sa isi sprijine interesele, avand relatii cu oamenii politici si transmitandu-le care sunt aceste interese“.

Şi mai direct, colegul dumnealui într-ale mogulismului, Sorin Ovidiu Vântu, afirmă, la aceeaşi emisiune:

“… Daca statul este incapabil sa isi protejeze resursele este problema statului, nu este problema omului de afaceri. Omul de afaceri incearca, este treaba statului sa il prinda si sa il lege” .

Numai că “interesele” de care vorbeşte omul de afaceri sunt prezumabile a fi vinovate, din tot ce a spus şi făcut, în ultimii ani cu deosebire, acest domn al hidrocarburilor româneşti orfane până la a fi adoptate de domnia sa.

Cinismul afirmaţiilor de mai sus e pe masura unui dispreţ total al stăpânului faţă de statul-slugă, netrebnic, lingău şi cretin, cu tot cu guvern şi parlament, cu justiţie, poliţie, parchet, cu legi, funcţionari. Un stat bun doar de a fi corupt, închiriat, cumpărat:
Intariti-va statul, domnilor“. Altfel punem definitiv mâna pe el…

Nu am oameni in structurile statului. Pentru un practician in business ca mine este mai simplu sa cumpar un om daca am nevoie si daca m-as ocupa de asa ceva, decat sa il numesc” .

Până şi domnul Hrebenciuc, numit mai deunăzi în folclorul tranziţiei “unitate de măsură a corupţiei” se dovedeşte a fi depăşit de excesul de aroganţă sfidătoare al celor citaţi mai sus, când întreabă:

Si daca statul incearca sa se apere si deschide dosar penal unui mogul, mogulul ataca prin tot ce are mass-media la dispozitie. Cum se simte reprezentantul statului in aceasta situatie?

Dar parcă cea mai înşelătoare încolăceală de inele şerpeşti, mi se pare a fi lista ‘oamenilor lui Vantu’! O listă în care alături de “Hagi al finanţelor” (cum îşi spunea atunci Văcăroiu angajat de Vântu ca director la BID) mogulul menţionează, dintr-o listă de o sută cinzeci de persoane, pe unul, pe altul şi, desigur, pe…Cătălin Avramescu, Sever Voinescu şi Traian Ungureanu! Oameni “ai săi” (nu-i aşa), din moment ce au lucrat în trustul de presă Realitatea Catavencu de care aparţine Cotidianul.

Ca procedeu (mod de prezentare şi utilizare) mi se pare izbitor de asemănător(dar cu un efect contrar) cu punerea pe acelaşi panou al securiştilor deconspiraţi din istoria noastră modernă şi contemporană, a numiţilor Carol Sebastian, Mona Muscă, laolaltă cu mogulul Felix şi alţii asemenea! Fireşte, executaţi au fost doar primii doi. Acesta dovedindu-se a fi şi rostul panoului respectiv. Instinctele şerpeşti nu se schimbă. Se schimbă doar împrejurările.

pe acelaşi subiect: aici

Nora Damian

Anunțuri