Am citit prima parte a cărţii «Reconstrucţia dreptei» de Valeriu Stoica şi Dragoş Paul Aligică.
Este o carte recomandată de cele mai importante personalităţi cu adevarat liberale din Romania, şi a cărei lansare s-a făcut oficial în data de 5 Mai în cadrul unei acţiuni coordonate de CADI (Centrul de Analiză şi Dezvoltare Instituţională) cu participarea multor personalităţi. Puteţi accesa părerile participanţilor la lansarea cărţii aici :

http://www.cadi.ro/index.php/vizualizare/articol/multimedia/255

După ce am început s-o citesc am fost pur şi simplu şocată de cât de multe dintre constatările făcute de mine în ultimii 20 de ani, în viaţa reală, se regăsesc în această carte. Am găsit de asemenea şi explicaţii şi clarificări profesioniste privind confuziile pe care le aveam referitoare la unele probleme actuale ale societăţii.
Scopul declarat al cărţii este încercarea de a clarifica prin discuţiile pe care autorii doresc să le stârnească ce înseamnă dreapta politică şi cine este cu adevărat de dreapta în România. Aşa că, orice nelămurire se poate clarifica prin discuţii cu cei interesaţi de carte.
Această clarificare privind dreapta liberală este necesară datorită unei imense IMPOSTURI care se manifestă în România de 20 de ani, a unora care se declară cu surle şi trâmbiţe ca fiind liberali, dar acţionează socialist. Este o carte extrem de serioasă, dar în acelaşi timp accesibilă. Eu o consider pentru mine personal ca un manual în care sunt concentrate principiile liberalismului, relatiile acestuia cu democraţia, tipologia umană specifică necesară unui om de dreapta.
În carte întâlneşti de multe ori reflecţii filozofice privind capitalismul care pe mine, (ca cititor amator şi începător în ale politicii ) pur şi simplu mă entuziasmează.

Prima parte a cărţii este intitulată «Liberalismul clasic, un punct de plecare. Despre spiritul şi ideile clasic-liberale văzute ca premisă a dreptei contemporane »
Autorii consideră că pentru a putea începe o discuţie adevarată despre liberalism în România este nevoie să se pornească de la punctul zero, « intrucât în ultimii 20 de ani, la noi în ţară noţiunea de liberalism a ajuns să fie distorsionată până la anihilare. A fost o combinaţie de manipulare, incultură politică şi influenţă subliminală a reziduurilor gândirii marxiste, astfel încât liberalismul a ajuns să fie văzut şi promovat ca o ideologie a capitaliştilor, a banului, a marilor acumulări de avere, a grupurilor şi claselor avute»
Având în vedere modul în care s-a distorsionat imaginea liberalismului în România autorii doresc să reitereze conceptul liberal.
Principiile liberale de dreapta – deci liberalismul clasic – este mai mult decât orice :

1.INDIVIDUALIST ,(se ocupă de individ) , susţine

2.EGALITATEA ÎN FAŢA LEGII, cât şi

3.EGALITATEA ŞANSELOR tuturor indivizilor din societate.

El vizează cu precădere CLASA DE MIJLOC.
Dorinţa liberalismului este ca evoluând în timp, clasa de mijloc să cuprindă întrega societate. În liberalismul clasic (de dreapta) referirea la marii capitalişti, marile averi, nu este abordată în termenii cei mai cordiali. Aici, autorii folosind trimiteri numai la marii gânditori din istoria ştiinţelor social politice, arată că denumirea utilizată în aceste situaţii este de «PLUTOCRAŢIE» – care este formula politică în care marile averi controleză statul şi societatea – fiind o expresie a capitalismului sălbatic, de început, din America secolului XIX.
Pentru liberalii clasici, apariţia plutocraţiei înseamnă o ameninţare la adresa libertăţii.
Se crează o uriaşă concentrare de avuţie în mâinile unei minorităţi de capitalişti a căror activitate, dacă s-ar rezuma doar la cea economică pură, ar fi în regulă, dar când intervin şi interferează în jocul politic, în procesele statale, devin «PLUTOCRAŢI».
Sunt periculoşi pentru că pot deveni singurii care iau decizii la nivelul conducerii societăţii, restul oamenilor devenind săraci şi fără acest drept. În mod logic, plutocraţia tinde să ia locul vechii ierarhii sociale bazate pe privilegii, nobilime şi statut social, încercând să controleze numai ei puterea în stat.
În acest fel se înţelege paradoxul şi ironia situaţiei de astăzi din România, când liberalismul a ajuns să fie prezentat drept apărătorul natural şi servantul marilor averi – aşa cum este prezentat de discursul şi practica aşa numitului LIBERALISM AUTOHTON – care a născut Partidul Plutocratic Pur – adică Partidul Naţional Liberal.
Dincolo de actualul episod românesc de folosire abuzivă şi frauduloasă a numelui şi spiritului liberalismului, rămân principiile profunde ale liberalismului clasic. Proiectul liberal se poate înţelege numai după ce România se scutura de mitul plutocratic, după ce liberalismul se eliberează din pânza de păianjen a confuziilor care-l paralizează.
Dreapta din România va putea fi regenerată numai dacă principiile liberalismului clasic rămân vii în cultura politică a ţării – consideră autorii.
Liberalismul clasic vorbeşte în numele OAMENILOR OBISNUIŢI, ai clasei de mijloc, a cetăţenilor simpli. Este «cetăţeanul uitat, mereu trecut cu vederea», independent, modest, care nu are pretenţie la nici un favor. Nu este «sarac şi neajutorat». El este plătitorul de taxe, omul ale cărui eforturi ţin în spate atât plutocraţii cât şi asistatţii sociali, iar tot ce vrea el este să fie lăsat în pace să-şi vadă de viaţă.
Scapă mereu din atenţie pentru că nu se agită şi nu are nimic de pretins, dar cu toţii trebuie să ştim că acesta este omul la care trebuie să ne gândim înainte de toate, cel pe care trebuie să-l apărăm înainte de orice în faţa presiunii la care este supus pe de o parte de plutocraţie şi pe de altă parte de instituţionalizarea de către stat a redistribuţiei taxelor către minoritari.

Voi trece peste istoria liberalismului prezentat în carte (pe care poate o vom relua altă dată). Trebuie să menţionăm însă nişte termeni.
În zilele noastre, fidel tradiţiei de luptă cu statul- LIBERALISMUL –  este absolout necesar să fie  DE DREAPTA  (fiind adeptul statului minimal, al intervenţiei cât mai restrânse a acestuia în economie, pentru a lăsa piaţa să se dezvolte liber). Forma extremă  a liberalismului este LIBERTARIANISMUL – care elimină complet intervenţia statului din deciziile care privesc  viaţa individului. De ex. unde vor fi canalizate contribuţiile  individului  la binele public ? cine decide ? el (individul) sau statul ?
Statul, prin autorităţile sale, tinde în mod natural să uzurpe sfera libertăţilor individuale. Şi, pentru că oamenii resping, tot în mod natural, această intruziune – societăţile etatiste se bazează pe o doctrină care implică un grad de coerciţie. Libertarienii RESPING COMPLET coerciţia, această poziţie fiind totuşi o utopie. Libertarianismul este expresia unei filozofii radicale a libertăţii individuale şi a apărut pentru a contracara mişcarea de stânga care se autodefineşte ca liberalism etatist  ce militează şi pentru intervenţia substanţială a statului în  economie şi  care încearcă la rândul său să-şi adjudece moştenirea tradiţiei clasic liberale.

Luând în consideraţie mulţi termeni noi şi  interesanţi  pe care i-am întâlnit până acum cred că este bine să ne oprim acum şi să mai continuăm încă vreo  2-3 episoade,  discutând  separat  restul capitolelor din aceasta  o carte excepţională, scrisă cu deosebită dăruire, plăcere şi pasiune  de cei doi autori, Valeriu Stoica şi Dragoş Paul Aligică. Este o carte aşteptată de noi  din instinct, o apariţie firească şi necesară, pentru că a venit  momentul să  ne clarificăm, dupa 20 de ani, unde am ajuns dupa 1989, ce vrem, ce obiective ne fixăm şi cum ajungem acolo unde ne dorim.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „1 TV Bacau – „, posted with vodpod

.

Despina Vestea

Anunțuri