restricted_liberty_by_edu_edu

…………………………………………………………………………………………………………….

Povestea lui Ave – episodul 8

Dar Păun încă nu se dăduse bătut… Mi-a pus o ultimă întrebare încuietoare :
– Bine, mă, să zicem că e ca tine ! (Pauză…). Dar de ce nu ne-ai adus tu personal Apelu’ ?
Am răspuns cu o mină ce vroia să le arate că problema în chestie mă framântase luni de zile, mai înainte :
– Păi, într-adevar, se putea şi aşa, însă atunci m-aţi fi crezut nebun de-a binelea…!
Văzându-i că zambeau cu subînţeles, am adăugat :
– Pe când acum nu puteţi decât să mă bănuiţi, nu…? (pauză zâmbitoare de ambele părţi… ), iar proba contrară vă va demonstra că, de fapt, am scăunelu’ întreg… Sunt şi io un biet poezel inofensiv, care numai din disperare e nevoit s-o facă pe nebunu’, domnilor Comandanţi…! )
Colonelul Zărnescu – care nu scosese nici o vorbă până atunci – m-a bătut concluziv pe umeri :
– Băi, A…, să ştii că nu eşti băiat prost…! şi a ieşit din birou…
Am continuat să perorez faţă de ceilalţi :
– Evident că aş fi putut să vă trimet Apelu şi prin altcineva, prin alţi „cântăreţi”, căci cunosc destui, chiar la Olt, însă atunci EFECTUL ar fi fost altu’…, mult mai mic…
„Dar, în definitiv, ce vrusese să spuna Zărnescu ?!” m-a îmboldit Ave, aparte… „Nu ştiu, bey, am ricanat sictirit, asta e treaba ta !, căci tu m-ai băgat în socotelile astea, n-aşa?…”) In acelaşi timp, am continuat să le explic celor doi, picior peste picior şi aprinzandu-mi degajat – cică – o ţigară :
– Dacă însă Apelu’ vă parvenea printr-un „om” de pe langă Cenaclul de Luni, „efectul” era garantat, căci se ştie deja că acest Cenaclu reuneşte floarea studenţimii noastre creatoare, iar Manolescu, coordonatorul Cenaclului, este poate cel mai valoros intelectual român de azi, el fiind în orice caz cel mai important critic literar de la E.Lovinescu şi G.Călinescu încoace. Or, Istrate, care e nelipsit de la şedinţele cenaclului, deşi nu face propriu-zis parte din acesta, ştie care e cota mea între lunedişti, ba chiar mă apreciază personal, aşa cum mi-a arătat-o în câteva comentarii orale pe marginea unor lecturi din textele mele, şi deci, aducându-vă Apelu’, el vă putea spune în acelaşi timp că nu sunt un fitecine… Toate acestea ar fi mărit efectu’ Apelului faţă de Dvs., aşa cum s-a şi întâmplat,…nu ?
Gherghe ieşise între timp din birou (dincolo de uşa căruia bănuiam o animaţie de viespar şi o şuşoteală non-stop), iar Păun mă asculta în doi peri, de la o vreme… SĂ FI ŞTIUT EI TOTUL, IN REALITATE?!? SE JUCAU OARE CU MINE CA MOTANU’ CU ŞORICELU’?!… Aş fi vrut să-l consult pe Ave, să vedem el ce părare are, dar bietu’ meu secundant (vezi arpentorul K şi secundanţii din « Castelul » lui Kafka…) îşi trăsese gluga pe cap, bănuiesc că de frică ;), şi o ţinea înainte, cu „planu” său… Iar mie ce-mi rămânea de făcut, decât să-l urmez până la capăt…?

PS. Aici se încheie primul foileton din broşura Urmărit de securitate” (titlul comercial al editorului) sau Povestea lui Ave şi a Securităţii (subtitulul pus de mine), apărută la „Editura Romanaţi” în decembrie 1990, următoarele foiletoane programate la tipărire (circa zece) ne mai apărând niciodată, deşi în 1990 eu mai aveam material scris pt încă un foileton. Blocaju’ s-a întâmplat din cauza editorului, care nu mi-a plătit nici un leu pt „op”, în ciuda faptului că el a scos trei tiraje a câte 10.000 de exemplare (10 lei exemplarul, la valoarea banilor de atunci). Editorul – un anume domn Eliescu din Caracal, decedat între timp, Dzeu să-l ierte – a binevoit să-mi dea totuşi, după insistenţe penibile, 600 de bucăţi din broşurică, pe care să mi le vând singur…; după ce-am dăruit pe la amici care câte au vrut, pe gratis, evident, restu’ „Poveştii lu’ Ave” a fost ros de şobolani într-o coşare de la grădiniţa-mi de vară, gherlani care, ai naibii, nu ştiau că „povestea” ronţăită de ei într-un colţ de provincie rumânească va apărea preste mode şi timp, printr-o gaură de vierme întâmplătoare, în Hyperspatz
Coperta I a broşurii arată cam aşa: pe jumătatea din stânga, într-un şapou, avertismentu’ clasic: „Un caz autentic”, apoi numele meu: „Viorel Padina” şi titlul dat de editor : „Urmărit de Securitate”, supraimprimat pe un desemn de gang ce ocupă jumătatea din stânga a primei pagini, în care se vede o siluetă cu pălărie (oi fi io, o fi securistu’?… 🙄 ) lângă ceva ce pare a fi un bloc de locuinţe, cu două-trei ferestre luminate, restu’ misterios întunecate, normal, iar în colţu’ din dreapta jos e schiţată figura unui bărbat care-l pândeşte pe cel cu pălărie (oi fi io, o fi securistu’ ?… 🙄 ). Pe cealaltă jumătate, din dreapta, a „copertei” sunt înscrise alternativ cu negru şi albastru alte avertismente editoriale (cu corp de literă large) : „Un senzaţional dizident necunoscut!” ; „A prevăzut încă din 1980 sfârşitul Comunismului şi Casa Europa!” ; „Intre 1980-1989 a fost obiectiv de filaj al Securităţii interne” ; „Pentru faptul de a fi dezamorsat cazul „Ave” colonelul Raţiu, fost şef al Securităţii judeţului Olt, a fost promovat şef al Direcţiei I (informaţii interne, dizidenţi) din Departamentul Securităţii Statului” ; „Singurul scriitor român care a refuzat să conlucreze cu cenzura comunistă”. În fine, pe ultima „copertă” e inserată, în loc de postfaţă, o scrisoare „profetică” a subsemnatului către N.Manolescu, datată 03.04.1985, pe care o puteţi citi şi dvs aici

Povestea lui Ave – episoadele anterioare:
Povestea lui Ave – episodul 1
Povestea lui Ave – episodul 2
Povestea lui Ave – episodul 3
Povestea lui Ave – episodul 4
Povestea lui Ave – episodul 5
Povestea lui Ave – episodul 6

(va urma)
PS. Imi cer scuze pt faptul ca n-o sa mai pot comenta, cel putin o vreme.

Anunțuri