Iunie 2009


DECI…

De la haleală săptămânală de 125 dolari de om în Germania, la o papa de 20 de cenţi pe gură furajată, pe săptămână în Ciad !!!!

Sau, ca să fim corecţi la calcule, un neamţ mănâncă cât 625 de ciadezi (sau „ciazi” ..”ciezi”..!!!) 🙄 .

Cam acesta este raportul împărţirii bogăţiei pe glob în forma ei cea mai primitivă : hrana.

Acum ce credeţi că se va întâmpla dacă criza va reduce venitul unei familii cu 50% să zicem ?

Păi, în valoare absolută, cel mai mult vor pierde statele dezvoltate. Pentru că o reducere cu 50% a bugetului unei familii din Germania, înseamnă o reducere de 250 de dolari pe săptămână, care, chiar dac-am face toate calculelele la abacul lui Turambar, e ceva mai mult decât o pierdere de … 62 de cenţi (prin rotunjire la plafonul superior) al unei familii din Ciad.

Cu alte cuvinte Statele dezvoltate vor pierde enorm faţă de amărâţii aia care neavând nu au.
Paradoxul efectului este însă că gradul de suferinţă de suportat va fi invers. În vreme ce „nefericiţii” din Germania vor mânca mai puţină cărniţă, cei din Ciad nu vor mai păpa nimic şi cel mai probabil, cel puţin o parte din ei, vor da fuguţa pe „veşnicile plaiuri ale vânătoarei” după vre-o potârniche.

Sau vor păpa mai consistent ?
Poate că trei din ei îi vor pune la proţap pe ceilalţi trei, astfel că la aceeaşi sumă pe chelie, vor creşte calitatea proteică a meselor !! E trist de gândit la ce vor face ei.

Este însă interesant însă de evaluat unde se află românii pe rigla asta gradată, pentru că la miorlăială nu ne întrece nimerica, dar realitatea poate arăta că stăm de departe mai bine decât peste jumătate din sufletele de pe  continentul african. Ceea se poate interpreta oricum numai motiv de depresie, nu. Aşa că, cu sau fără criză, românii nu au motive serioase de a se plânge de soartă.
Zâmbiţi şi bucuraţi-vă pentru fiecare bucată de brânză şi pentru fiecare roşie. (Chiar dacă roşia e … roşie 👿  )

Viq & Skorpion.

Anunțuri

Într-o declarație preluată de cotidianul “Ziua”, Elena Udrea afirma că în perioada următoare miniștrii PDL vor fi atacați în mod constant ca parte a strategiei anti-Băsescu. O afirmație cu care nu pot decât să fiu de acord și o opinie pe care am reiterat-o de mai multe ori pe blog.

Elena Udrea nu a mers mai departe cu comentariile, în sensul că nu a dat și o soluție acestei campanii media, și înclin să cred că nu a făcut-o în primul rând din prudență pentru că nu este tocmai de bun augur să le comunici via presă adversarilor politici propriile strategii electorale. Dar cred că a fost reținută mai ales pentru că PDL nu știe cum să reacționeze la aceste campanii media care, nu am nici cea mai mica îndoială, vor continua într-un ritm din ce în ce mai accentuat.

Părerea mea strict personală este că PDL are foarte puține cărți de jucat în acest război iar cel mai important atu îl poate constitui competența și integritatea propriilor miniștri. Or în acest moment competența membrilor cabinetului aparținând PDL este pusă în discuție chiar de simpatizanții acestui partid iar integritatea lor a devenit un subiect dureros odată cu scandalul Iacob-Ridzi.

Acestea fiind spuse, cu riscul de a fi catalogată drept diversionistă de unii colegi de blog, îndrăznesc să schițez o strategie minimă menită să îi ușureze viața lui Traian Băsescu în campania electorală:

  1. Trecerea Monicăi Iacob-Ridzi în linia a doua a partidului și retragerea temporară din Guvern.
  2. Schimbarea garniturii de responsabili cu comunicarea în partid și înlocuirea purtătorului de cuvânt, Liviu Negoiță, cu unul din liderii mai puțini apatici ai partidului.

Sigur, acestea sunt doar două măsuri care ar putea fi luate imediat și care ar putea fi secondate de alte acțiuni.

Așa că pun și eu întrebarea: ce trebuie să facă PDL pentru a contracara campania media împotriva propriilor miniștri?

PS: prin decesul neașteptat al lui Michael Jackson se încheie o eră în istoria muzicii pop. O eră în care reprezentantul unui gen muzical putea să domine toate celelalte genuri muzicale. Michael Jackson a dominat muzica anilor 80-90 cu o autoritate pe care nu i-a contestat-o nimeni: nici critica muzicală și nici fanii genurilor rock sau country. L-am văzut pe Michael Jackson în primul său concert în România și pot să afirm cu mâna pe inimă că nu i se poate da decât un singur calificativ „genial”.

Clemy

LE CEREM PREA MULT INTELECTUALILOR?

Punctul 1

Am pornit de la un speech ţinut de Dl. Valeriu Stoica la recentul Târg de Carte care s-a închis în 21.06.2009. Dânsul a explicat ce înţelege prin loialitatea intelectualilor.

A menţionat mai întâi că loialitatea faţă de o anumită persoană a fost specifică Evului Mediu şi că nu se pune problema să fie tratată în acest fel. În condiţiile de astăzi, LOIALITATEA INTELECTUALILOR nu este o loialitate faţă de o PERSOANĂ ci faţă de nişte valori, principii, idei care deschid calea românilor către un Proiect Naţional Românesc.

O mână de oameni, intelectualii, sunt uniţi în jurul unor idei, principii. Aceştia sunt LOIALI ROMÂNIEI, proiectului naţional românesc, care deschide calea românilor către un spaţiu CONSTITUŢIONAL şi JURIDIC solid, în care să se desfăşoare viaţa lor.

În aceste momente acest Proiect Naţional Românesc este în faza de ŞANTIER constituţional şi juridic. În el se munceşte pentru a se uni toate Româniile posibile, în care toată lumea să se simtă bine protejată şi în siguranţă.

Punctul 2

Spicuiţi din interviul cu dl. Liiceanu la Hotnews :

« Visez tot timpul să-mi pot vedea de treabă, de cărţile mele, de filozofia mea, de scriitorii şi gânditorii pe care-i iubesc şi să evadez în toate chipurile imaginabile dintr-o lume care mă urâţeşte de fiecare dată când o întâlnesc. Dar, în acelaşi timp, îmi este ruşine să întorc spatele realităţii în care trăiesc şi, în felul ăsta, trăiesc un balans imposibil între o viaţă publică care mă falsifică şi înclinaţia de a fi eu cu mine şi cu cei în care mă recunosc. Dar îmi spun mereu că, până la urmă, am nişte obligaţii faţă de libertatea cu care m-am pomenit în braţe după 1990.

si un comentator la interviul d-lui. Liiceanu :

“Domnule Liiceanu,

Desi vad ca intrebarea a mai fost pusa, o adaug si eu, poate pentru a-i creste importanta.

Vi se pare corect ca, pe de o parte, intelectualii sa “acuze” populatia de apatie si neimplicare si sa militeze chiar pt. introducerea votului obligatoriu (vezi dl. Plesu), dar in acelasi timp sa stea de o parte, cand ei insisi ar putea oferi o alternativa acestor 70% care au refuzat sa participe la vot? De ce refuza intelectualii participarea activa la viata politica? De ce nu candideaza ca independenti, pentru (euro)parlament, primarii? De ce nu lasa orgoliile personale la o parte si nu formeaza un partid/coalitie? De ce ni se lasa asupra noastra rusinea de a alege intre vanghelie, becali, geoana, boc si altii, iar apoi ni se reproseaza ca nu suntem “cetateni” pt. ca am refuzat. As dori sa evit rusinea parintilor mei de a pune stampila pe un iliescu pt a nu iesi un vadim »

O altă declaraţie a dl. Liiceanu a fost că trebuie să alegem răul cel mai mic.

Punctul 3

Am găsit ieri un comentariu al lui Riddick la ultima postare a lui TRU, în care spune :

“ Văd că pe lista celor care cer demisia miniştrilor Iacob Ridzi şi Udrea este şi Alianţa Civică, în fruntea căreia este (?) d-l Christian Mititelu, mare admirator de Obama şi concediator la bibisi.

Nu prea am ştiinţă de recente luări de poziţie A.C. (Iran, Năstase, chestii de-astea …). După ce a încurcat peisajul politic un deceniu, descurajând lumea să intre în partide politice şi să activeze astfel, după eşecul penibil al candidatului impus de ei, Milică, banda lui Soros, precum o bandă Mobius, arată mereu aceeaşi faţă : a ipocriziei şi a imposturii

Menţionez că am căutat pe Google şi am mai găsit că dl. Christian Mititelu este şi membru CNA.

Şi tot eu aş mai adăuga la lista “calităţilor menţionate de Riddik şi laşitatea.

Punctul 4.

Am citit recenta declaraţie a Preşedintelui:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/135003/Basescu-Romania-risca-sa-devina-un-popor-de-asistati-social.html

Băsescu este de părere că cea mai mare greşeală în România o reprezintă faptul că: „Toată lumea în România pare a fi fericită de stadiul la care am ajuns”.

Preşedintele consideră că această eroare este cu atât mai profundă cu cât astăzi, România beneficiază de o alianţă la guvernare care îi dă peste 70 la sută susţinere în Parlament.

Astfel, Traian Basescu prezintă cele două categorii de fenomene care dau motive de îngrijorare:

  1. Lipsa de sprijin in dezvoltarea sectorului privat şi conceptul de „responsabilitate socială corporatistă” – larg utilizat în politicile din Uniunea Europeană şi care nu îşi găseşte reflectare suficientă în politicile şi comportamentele din România. Băsescu menţionează la acest capitol şi lipsa de RECOMPENSĂ A CREATIVITĂŢII pe lângă situarea acesteia pe un loc secund în sistemul de valori al societăţii româneşti.

Tot la acest capitol, şeful statului priveşte critic şi tendinţa de autonomizare a vieţii CERCURILOR DE ELITĂ faţă de restul membrilor comunităţilor socio-profesionale din care fac parte sau chiar faţă de ansamblul vieţii sociale.

Punctul 5

Având în vedere cele 4 puncte de mai sus, ce părere aveţi privind implicarea intelectualilor în procesul de educaţie şi răspândire a culturii în rândul populaţiei României.

Este suficient ceea ce fac sau ar trebuie să facă mai mult ?

Fac tot ce pot sau se eschivează din comoditate şi orgolii ?

Sunt oneşti ?

Intelectualii reprezintă poporul român, puţin delăsător ?

Este poporul român produsul muncii de educaţie depusă de intelectuali ?

Le cerem prea mult intelectualilor?

Despina Veştea

Planeta Ou

Să presupunem că pe planeta albastră, asta a noastră, ar dispărea brusc memoria, aşadar ştiinţa / conştiinţa a tot ceea ce omul a aflat/ înfăptuit el personal ori specia în istoria / viaţa sa, inclusiv biblioteca lumii, cartea / cărţile şi memoria genetică dobândită de la animal planet, n-aşa?, şi deci în aiastă cruntă ipoteză ce s-ar întâmpla, cetitorule, a…? Cu ce s-ar echivala situaţia asta ce nici măcar nu se poate imagina, dacă nu cu moartea…? Iar cine s-ar mai naşte totuşi pe-aci – fiidcă s-ar afla pe ţeava mă-sii deja… -, ce-ar deveni, mey… ? Ce-ar ajunge un copil despre care „eu” nici n-aş şti ce e, şi de fapt nici nu l-aş vedea, fiindcă nu l-aş mai putea compara cu altcineva sau cu altceva din memoria mea, cum de altfel nici pe mine însumi nu m-aş mai percepe, necum pricepe, n-aşa?, nici mâna-mi n-aş mai şti ce-i cu ea, nici pantofu stâlciat sau vârfu nasului coroiat şi-aş privi la lume ca poetu cel mai nevinovat sau ca un bebeluş din spuma mării întrupat, din moment ce-n memoria mea ar fi tabula rasa, ca într-un loc perfect întunecat, antifonat, antiodorat, de nepipăit şi de negustat…?

Chiar asta e nefiinţa, mey, leat : e imperiul de unde memoria ori a zburat, cum se-ntâmplă în cazul celui ce-a fost om luminat, dar care din viaţă a încetat, n-aşa? şi s-a îngropat înapoi în pământul din care fusese creat pe baza softului ori a sfântului duh din părinţii părinţilor lăsat – şi deci în baza comenzii trecutului îndepărtat & imediat, duh plecat din atomu primar odată cu timpu ca o săgeat’ şi lansat spre omega cu viteza luminii la patratu tot mai încurbat, n-aşa…? -, sau, din contra, e imperiu în care memoria încă nu s-a înfiripat, cum se-ntâmplă cu nenăscuţii din viitor, care zac virtual în coiţele & ovuleţele alor lor, în storia trecuţilor şi actualilor din cetele viilor şi morţilor şi-n libidoul vâscos dedus încă din soarele sorilor, aloo, adecă din l’Amor che muove Il Sole e l’altre stelle, very vere, n-aşa ?, aşteptând ca săgeta timpului să-i ajungă din urmă când le-o sosi vremea, să străpungă inimele / animele tăticilor şi mămicilor lor şi să-nceapă să extragă din pământu patriilor, prin contopirea contrelor, n-aşa?, moleculă cu moleculă din carnea în care se va însămânţa memoria pentru next generation din hypernoru’ viitor, voila, mai adăugându-se şi de la generaţia asta încă o sintezuţă acoloşa, o contribuţie proprie la vectoru memorial ce-a plecat acum 15 miliarde de ani din bomboiu’ primar si va ajunge in staţia terminus într-o bună zi pe sar’, normal…

Căci ce sunt „eu”, bre, decât summa momentelor imbricate pre limba maternă, cum ar venea, în memoria mea, mai precis în materia cenuşie concrescută ca o interfaţă candrie între ce-a fost şi ce-o să fie, între a fiului maimuţei şi-a celor de subt el împărăţie, provenită la rându-i din evva eukariota fistichie, şi virtualitatea mea sau a ta ce mereu şi mereu va urma, păi cum drea’, din moment ce io scriu icişa, chiar şi după ce martorii copilăriei mele nu mai sunt decât în gând, căci s-au întors literalmente în strămoşescu Pământ, de unde vor fi fost concepuţi la vremea lor pe baza softului nevermor-nemuritor al ţărişoarei “de glorii şi de dor”, al sfântului duh Ro din care ne tragem cu toţii şi care-i păstrat – unde credeţi, puritani, aloo…? – în nişte banale izmane colorate câteodat’ maro sau întinaţi chiloţi, între picere de mic burghezi sau de hoţi, de ingenii sau de netoţi, de cerşetori sau de conţi, prin care cel ce este prin toate, toante, tonţi şi toţi se-mbracă-n firea-i compusă din immensitatea de vii şi morţi, soaţe şi soţi, viziuni şi vizigoţi, atomi şi arhonţi, radiaţii şi roţi, maţe si moţi, parţi şi porţi, robi şi roboţi, sabbat şi saboţi, unghii şi hughenoţi, sanctităţi şi sanculoţi etcaetera, etcaetera…, refăcându-şi pas cu pas duhu ori structura germinativă a sa, precum o semincioară de mei azvârlită de sămănător în pământu’ reavăn & roditor al primaverei, când înfloresc grădinile cu-al lor zumzet & odor, şi care sâmbur plesneşte deodat’ îngrozitor, asurzind al microorganismelor bobor, aidoma big-bang-ului hyperbubuitor, n-aşa…?, pe urmă încolţeşte, înmugureşte, creşte şi leagă cu spor, refăcându-l la sfârşita sfârşiturilor pe tatăl speciei lor şi totodată fiul meilor…n-asa…?, aşa cum sfântu soft sau cuvânt însămânţat de Avesalom de dor plangând în maica preacurată a tutulor – văzutelor şi nevăzutelor, trecutelor, prezentelor sau viitoarelor încătuşate-n Hypernor, în pântecu atotcuprinzător, în raiu, iadu sau atomu-ncepator, unde nu e nici timp, nici loc, nici fiinţă, nici nefiinţă, aşa cum unii o înţeleg, ci doar virtualitatea de la Alfa la Omeg.. – se va reîncarna în pater noster cel întreg…

AVP


Monica Iacob Ridzi – tranşată şi împachetată

Pictură din avion

Citind articolele din urmă şi comentariile însoţitoare trag concluzia că subiectul Monica Iacob Ridzi este deja tranşat şi împachetat bun de pus la frigider sau de aruncat la gunoi că nu mai foloseşte la nimic. Pentru cei care uită care este scopul campaniei de presă, şi nu numai, în aceste zile vreau să reamintesc cîteva faţete ale cazului.

Plecînd de la contractele încheiate de MTS cu o firmă particulară cu scopul realizării unor evenimente ocazionate de Ziua Tineretului (2 iunie 2009) presa a pornit o campanie de discreditare a ministrului PDL Monica Iacob Ridzi. Cu toate că în primele articole de presă apărute în 17.06.2009 se preciza clar că autoritatea de reglementare controlase contractele şi nu găsise nimic ilegal acuzele au continuat pedalînd pe coarda sensibilă a cheltuirii fără discernămînt a banilor publici. Din acest moment jocul acuzaţiilor a intrat într-o campanie politică de imagine minată de subiectiv. Practic din acest moment a pornit sarabanda speculaţiilor care era evident deja că merge pe un teren minat şi că va avea şanse slabe să producă impactul dorit de sponsorii campaniei.

Nu a contat conferinţa de presă, care a urmat, în care ministrul a oferit toate răspunsurile posibile timp de 3 (TREI) ore din moment ce nici un organ de presă liberă din România nu a publicat măcar vreo ciozvîrtă din ea abia obosindu-se s-o amintească în treacăt. Mai mult, toate interpelările ulterioare, demne de Ana Pauker şi Dej, la televiziune şi în presă au făcut abstracţie totală de această conferinţă de presă. Acuzatul nu are voie să-şi prezinte apărarea în schimb se scriu pe toate gardurile declaraţiile scoase din context ale ministrului cum că nu-i pasă pe ce s-au cheltuit banii, declaraţii perfect corecte în contextul în care au fost date din moment ce contractual cerinţele ministerului au fost îndeplinite.

Repetată obsesiv suma a căpătat proporţii miraculoase mai ales că orice altă sumă de referinţă era ascunsă. Comparaţia se făcea în salarii minime pe economie (cam în stilul furnicuţei), în pensiile cele mai mici, în bietele bugete locale pentru tineret şi sport condimentată cu comentarii pe pagini întregi în care se căina bietul ban public şi cît de prost este el gestionat. Acuzaţiile de furt, hoţie, curgeau gîrlă în comentariile la articole deşi nimeni nu acuzase încă aşa ceva.

Fiindcă subiectul ar fi cantonat într-o dispută eminamente morală care se ştie că nu prea are sorţi de izbîndă în societatea românească Tolontan a ieşit în zilele următoare (împreună cu EvZ) cu noi evidenţe compromiţătoare care lăsau deoparte amănuntele de mai înainte şi se concentrau pe o altă fraudă aceea că Guvernul via MTS via Monica Iacob Ridzi (via PDL via Traian Băsescu – ocolind uşor PSD) a cheltuit bani publici la televiziuni (şi urmează enumerarea lor) pentru a-şi face reclamă atît personală (nu contează că nu candida pentru nimic) cît şi pentru EBA care a apărut cîteva secunde în clip-urile filmate. Este cerută nu vreo explicaţie sau clarificare, absolut normală, ci demisia ministrului. Verdiktul era dat.

Probele oferite pe internet sînt cîteva imagini luate din anexele contractelor încheiate de MTS cu respectiva firmă. În timp ce contractele arată clar că MTS nu a încheiat NICI UN contract cu vr-una din televiziunile incriminate Tolontan continuă să ceară demisia ministrului pentru o vină absolut inexistentă.

Realitatea TV dă o dezminţire, trecută neobservată, la câteva zile după ce deja evenimentul devine metastazic (marţi 23.06.2009), deşi (culmea umorului) principala emisiune de înfierare se petrecea exact la Realitatea TV.

Realitatea.net (23.06.2009): Dezminţire

Grupul de presă Realitatea-Caţavencu respinge acuzaţiile apărute în presă potrivit cărora Realitatea TV ar fi difuzat publicitate mascată în cadrul unor ştiri sau reportaje despre Ministerul Tineretului şi Sportului.

Grupul Realitatea-Caţavencu precizează că nici Realitatea TV, nici DBV Media House – regia care administrează în exclusivitate spaţiul publicitar al Realitatea TV – nu au niciun contract cu cele două firme vehiculate în presă ca fiind angajate de Ministerul Tineretului şi Sportului.

DBV Media House are un contract obişnuit de publicitate cu o altă agenţie al cărei client este Ministerul Tineretului şi Sportului. Aşa cum prevede legea, documentul se referă strict la difuzarea de spoturi publicitare.

Acoperirea editorială a evenimentelor din 2 mai 2009 prilejuite de Zilele Tineretului şi organizate de Ministerul Tineretului şi Sportului s-a făcut din considerente strict profesionale, fiind vorba despre informaţii de interes public.

Guvernul a cumpărat ştiri şi emisiuni tv pe bani publici! (19.06.2009)

„S-a încălcat legea de mai multe ori”

“Nu poţi cumpăra timpi în programele de ştiri”, susţine Ioana Avădanii, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent.

– Doamna Avădanii, MTS a semnat un contract cu o firmă prin care aceasta se obligă, printre altele, să asigure notorietate evenimentelor?
– Da…

– E vorba de evenimentele legate de Ziua Tineretului de la Costineşti. Firma angajată de minister a primit 300.000 lei pentru a asigura notorietate acţiunii: adică intervenţii TV în timpul unor emisiuni, precum şi în programele de ştiri.
– Materialele au fost marcate cu semnul publicităţii?

– Nu.
– Atunci s-a încălcat Legea audiovizualului de mai multe ori. Este interzisă sponsorizarea programelor de ştiri în parte sau total şi sînt înterzise materialele sau ştirile publicitare fără să fie marcate cu semnul P. Practic, s-au cumpărat timpi la ştiri şi s-au difuzat materiale publicitare nemarcate. Dar şi televiziunile au greşit.

Voi relua spusele lui Tolontan: MTS a semnat un contract cu o firmă prin care aceasta (firma) se obligă (printre altele – adică tocmai organizarea evenimentelor) să asigure notorietate evenimentelor.

Doamna Avădanii directorul Centrului de Jurnalism Independent intervievată de Tolontan consideră cît se poate de corect că materialele ar fi trebuit să poarte sigla P de la publicitate de aceea şi clarifică lucrurile de la început. Propoziţia cheie în frază: „Dar şi televiziunile au greşit.” este inexactă – puţin ambiguă. Dacă scoatem cuvîntul „şi” din ea vom obţine o propoziţie corectă din punct de vedere gramatical, logic şi legal. Tolontan nu cere mai multe precizări pentru a lămuri orice ambiguitate (adică cine mai era vinovat înafară de televiziuni????) fiind mulţumit cu acest răspuns.

Titlu: Guvernul a cumpărat ştiri şi emisiuni tv pe bani publici!

Prima frază: Prin MTS-ul condus de Monica Iacob-Ridzi, Guvernul României a cumpărat şi a plătit ştiri şi reportaje editoriale la televiziuni importante, încălcînd Legea Audiovizualului!

Evident. Cine citeşte şi titlul articolului său nu stă să se mai întrebe. Ştie deja răspunsul. Atîta doar că dacă doamna Avădanii şi-ar fi precizat ambiguitatea (şi deontologia profesională i-ar fi impus lui Tolontan să o facă) am fi văzut că nu MTS a greşit fiindcă MTS nu era parte a contractului cu televiziunile ci firma contractată de MTS – Artisan Consulting.

Nici nu mai contează propoziţia următoare în care minciuna este presupusă adevăr pe principiul logic patentat de Dan Tapalagă pe HotNews cu cîteva zile înainte (“Unde au greşit intelectualii” scris fără semnul întrebării) :

“Televiziunile unde MTS a cumpărat conţinut editorial prin contract – ProTV, Antena 1, Realitatea, MTV, Antena 3.”

Fotografia din anexa contractului dintre MTS şi firma Artisan Consulting ne este prezentată ca dovadă dar asta dovedeşte din contră, foarte clar, inexistenţa vreunei fărîme de adevăr în chiar declaraţia de mai sus. MTS a cumpărat nişte servicii de la o firmă particulară şi a lăsat la latitudinea acestei firme prin ce metode proprii să realizeze aceste servicii.

814-153221-450interior

Pe aceeaşi cale logică pot cere absolut îndreptăţit demisia lui Cătălin Tolontan din calitatea de jurnalist (îşi poate păstra liniştit calitatea de angajat) pentru cantitatea inimaginabilă de „scăpări” a demersului său. Este inutil să aştept un proces în care justiţia să-şi spună o părere cît de mică deşi se poate vedea cum legea e tăvălită grosolan.

Reformulez dacă am fost prea ambiguu (în spiritul unei deontologii profesionale la care nu mă obligă nimeni):

  • Cîteva televiziuni din România au acceptat contracte în termeni ilegali cu o firmă particulară şi au încălcat legea nemarcînd cu P materiale publicitare difuzate ca ştiri.
  • Au încasat însă banii de care aveau nevoie ca de aer (sic!) şi apoi au pornit o campanie de presă împotriva Guvernului via MTS via Monica Iacob Ridzi via PDL via Traian Băsescu.

Nu întîmplător aceste televiziuni sînt:

  • Antena 1 via Intact via Camelia Voiculescu via Dan Voiculescu via PSD via PCR
  • Antena 3 via Intact via Camelia Voiculescu via Dan Voiculescu via PSD via PCR
  • Realitatea TV via Sorin Ovidiu Vântu via FNI via TVA (via … steluţe) via PSD via PCR
  • ProTV via Adrian Sârbu via … puneţi voi ce credeţi
  • MTV (arată cam stingher printre celelalte) la fel

Rezultate:

Monica Iacob Ridzi este tranşată şi împachetată fiind vinovată de toate acestea înainte chiar ca 2 (DOUĂ) anchete (DNA şi Parlament) să fie finalizate.

Ar mai fi o precizare de făcut pe care poate unii dintre noi nu au sesizat-o apropo de cheltuirea banilor banilor publici.

Campania de presă împotriva reformelor în România dusă de trusturile de presă enumerate mai sus, împreună cu ziarele lor print şi online costă zeci milioane de euro în fiecare lună de cîţiva ani încoace. Puteţi spune orice despre asta dar să nu-mi spuneţi că NU sînt bani publici că vă treziţi şi cu Ceauşescu şi cu Brukan pe cap şi nu ştiu ce le veţi răspunde. Zău!

Întrebare încuietoare fiindcă după cum se vede e o problemă de P în dispreţul absolut faţă de litera legii:

Cine trebuia să pună P-ul?

Despre morală şi despre banul public lăsaţi-mă să vorbesc într-o altă ţară şi-ntr-o altă vreme peste vreo sută de ani cu speranţa că nu vor fi trecut degeaba.

Filadel

Teheran. 20 iunie 2009.

Iranienii protestează.
Nemulţumiţi de regimul represiv şi de rezultatele alegerilor, considerate fraudate. Actualul regim iranian a reintrodus pedepse aspre pentru nerespectarea tradiţiei islamice vestimentare ce impune printre altele, femeilor, acoperirea completă, inclusiv a feţei. De fapt toate drepturile acestora sunt limitate, find considerate cetăţeni de categoria a doua, un fel de animale inferioare, domestice şi necesare. Ca oile, găinile, cămilele sau catârii.

Fătuca de alături, Neda Agha-Soltan, s-a nimerit pe una din străzile cu protestatari.

Caspian Makan, logodnicul Nedei, era în apropiere, la doar câteva străzi distanţă de zona Amir-Abad, unde aveau loc protestele.
Extrag câteva din cele spuse de logodnicul Nedei, la un interviu BBC :
.
Neda era împreună cu profesorul de muzică, într-o maşină blocată în trafic. Din cauza căldurii din interior, a ieşit practic timp de numai câteva minute, se pare, împreună cu tatăl său.
Atunci a fost împuşcată mortal. Martorii oculari şi capturile video arată clar că a fost împuşcată de paramilitari Basij, în hine civile ce s-au îndreptat deliberat spre ea. A fost împuşcată în piept.
A murit în câteva minute. Oamenii au încercat să o ia la cel mai apropiat spital, Shariati. Dar era prea târziu.
A fost foarte greu să obţin aprobarea autorităţilor de a elibera trupul ei. A fost dusă la morga din afara Teheranului. Oficialii de la morga a cerut cerut familiei să folosească părţi din cadavru pentru transplant medical de organe.
Nu au specificat ce anume se intenţionau să facă exact. Familia a fost de acord, pentru că au vrut să o îngroape cât mai curând posibil. (dacă famlia nu-şi dădea acordul, formalităţile ar fi fost mai greoaie !! n.r.)
Am îngropat-o în cimitirul Behesht-e-Zahra, în sudul Teheranului. Autorităţile ne-au cerut să o îngropăm în această secţiune, pe care se pare, au scos-o temporar din circuitul agricol pentru a face spatii pentru mormintele celor ucişi în timpul violenţelor de la Teheran din ultima săptămână.
.
Luni după-amiază, ne-am planificat un memorial de servicii la moschee.
Dar autorităţile paramilitare ale grupării Basij nu permit, pentru că acestea sunt îngrijorate că evenimentul va atrage atenţia.
Autorităţile sunt conştiente de faptul că tot Iranul şi toată lumea ştie despre povestea ei. Deci, de aceea nu au nevoie de un serviciu de memorial. Există teama că o mulţime de oameni s-ar putea reuni la acest eveniment.

Cum stau lucrurile acum, la noi nu se permite să avem nici un fel de adunări.

Vă rog să vă amintiţi Neda !
(BBC)

Neda Agha-Soltan, a fost inmormântată duminică.

.

O fătucă de 27 de ani, care nici măcar nu participa efectiv la protest. O victimă colaterală ? Colaterală la ce ? Nu era decât un om normal ce voia să trăiască normal.
Nu este colaterală. Dimpotrivă. Este simbolică. Reprezintă omul normal victimă a violenţei ilogice, iraţionale, împotriva drepturilor elementare, împotriva dorinţei fireşti de a fi tratat doar egal cu celalţi, chiar dacă organismul tău este singurul capabil să dea viaţă umanităţii (!!!). Lumea civilizată ia atitudine, precum se vede mai jos, într-o manifestaţie la Berlin.

Asta e în Berlin. Iar tragedia, hăt în Iran. Ce-are-a face asta cu noi ?!
Are. Multe.

* Una din ele ar fi necesitatea de a ne reaminti că mersul la vot este un drept extrem de preţios. Dar, ca şi lumina ochilor, nu dai doi bani pe el până în momentul în care îl pierzi. Motiv pentru care chiar se poate pierde uneori. E în firea lucrurilor.
* O alta ar fi de a ne conştientiza încă o dată asupra importanţei liberei circulaţii a informaţiei pe internet. A imaginilor ălora, fie ele slabe calitattiv, cu camera mobilului, dar reale şi necenzurate de interese politice.
* Iar alta ar putea fi observaţia că mentalitatea primitivă a violenţei fizice de acolo se regăseşte bine-merci în acţiunile „INtelectuale” ale unor castraţi de bun simţ de pe meleagurile noastre.
În Bucureşti se joacă bambilici în Parlament, aruncând cu non-libertăţile-n cetăţenii-femei pentru că probabil par pradă mai uşoară.
„Bărbatul” Năstase este net superior în faţa cântarului justiţiei faţă de madam Ridzi !!! WHY ????
Pentru că are OO ???
Fraţilor, nu-s ale lui !!! Ale lui sunt demult omletă ! Sunt de împrumut. Majoritatea roşii, de la deputaţii haitei lui, restul galbene, de la „duşmanul de clasă-partener de hoţii”…..
…. câteva-ncondeiate-n maghiară, pentru design….
A devenit în ultma vreme aproape o regulă, ca femeile să reprezinte şi o ţintă predilectă pentru lăturile din media.
Mă întreb : de ce „justiţiarul” Tolontan şi „jurnalistul” Nistorescu nu atacă cu acelaşi aplomb un Vadim sau Becali ?

O fi poate pentru că ei nu au organizat Ziua Tineretului ? Şi nu au umblat pe litoral cu băţu ?

Sau poate pentru că Tolontan ţine la dantura lui, iar Nistorescu s-o fi gândit că-i suceşte nebunu’ gura la ceafă ???
Viq

Îl doare bila.
crin 2
„Uite.aici mă doare !” – pare a zice poza mută a lui madam Crinolină.
Bine că nu te doare-n intersecţia grisinelor.

Individul din imagine, are tupeul să-l cheme pe Emil Boc, premier în funcţie, „la o dezbatere publică pe tema situaţiei cu care se confruntă România” !!!!
Asta după ce PNL a avut nesimţirea să voteze în bloc pentru protejarea corupţiei în România.
Normal.
În buna tradiţie a ultimilor ani ai PNL (sper să fie ultimii – pregătesc lumânarea), derbedeul îţi trage una peste meclă şi când te uiţi la el crăcănat de uimire, strigă să audă toată strada : „De ce dai mă ? Ce ţi-am făcut ?”

De la Nino-Nilă Săpunilă pân’ la Tudor Chiuilă şi de la Bogdan-Bolovan Olteanu până la Aiureanu şi Popescu-Trotineteanu… Călin …Constantinescovich ….Anton-Tampon.. (cu dovleacul de carton) , deputaţii penelei au votat cu gura plină şi la capu’ gol inadmisibilitatea cercetării de către japiţa aia de justiţie a domnului Bombonel Aristotel, cel cu oole la el.

Iar madam Crinolnă scurmă precum o găină în vărful grămezii de oseminte PNL : „Mă deranjează la culme (e vorba de culmea grămezii menţionate, normal) cinismul celor două clanuri politice de la guvernare…”

De’asta e deranjat săracu.
Eu m-am deranjat ieri, după vot.
M-am ţinut cu mâinile de burtă până sara.
Pe el abia azi l-a ajuns deranjatu’. Că unii înţeleg poanta mai greu şi râd după ce se termină filmul.
Acum e deranjat.
Şi se ţine şi el de obiectul în cauză. Obiect pe care vrea să-l dea de-a dura spre preşedenţie mai spre toamnă.
În treacăt fie spus, eu sunt convins că individul are calea liberă penru a intra la Cotroceni. De „ziua porţilor deschise”.
Dar să revin la subiectul de predicat.
PSD e un partid-clan. Am pricipit. Îşi apără propriul borfaş. Ca orice haită.
Dar tare aş vrea să ştiu (mai ales de la susţinătorii PNL, dacă mai au grai după ziua de ieri) care a fost raţionamentul pentru care ceata asta de nemernici a interzis acţiunea justiţiei de cercetare a unui posibil corupt dintr-o haită străină ????
Eu m-am gândit la două argumente posibile :
1. Ura faţă de Băsescu; pe criteriul „duşmanul duşmanului meu e prietenul meu”;
2. Dragostea faţă de principiul hoţiei reprezentat de Bombonel; pe criteriul „o mână spală e alta şi-amândoo, doo OO”.
Ei ?

PS. Spre deosebire de EBA, când vorbeşe şeful penal, până şi relatarea tonomată se crăcănează antigramatical 😀

Viq

Pagina următoare »