O întrebare la care nu am răspuns încă, dar la care răspund acum,  este cum am ajuns să citesc  cartea «Reconstrucţia Dreptei» ? Aceasta se datorează în mare parte faptului că  accesez blogul Dlui. Tismăneanu. Are atâta  tenacitate şi  forţă în pledoaria sa pentru sprijinirea dreptei, în a repeta şi a ne reaminti  fără încetare  tot ce a însemnat comunismul – un fel de «anticrist al dreptei», încât mi-a inspirat un respect deosebit, mi-a trezit curiozitatea şi m-a facut să iau hotărârea de a citi această carte. De altfel tot Dl. Tismăneanu este cel care semnează prefaţa acestei cărţi. Continuând s-o  citesc, realizez că în ea  este concentrată filozofia de viaţă  a multor, multor generaţii de-a lungul sutelor  de ani. Sunt  abordate  în mod special  aspectele  legate de cum supravieţuieşte şi progresează  în mod natural fiinţa umana. Se lucreaza cu mulţi termeni : economici, juridici, filozofici,  care sunt explicaţi pe inţelesul nostru. Dacă vrei să înţelegi cartea, nu poti s-o citeşti repede. Voi încerca în continuare să punctez unele dintre aceste aspecte, sperând să vă  induc şi vouă  dorinţa de a o citi.

Capitolul 2 se ocupă de : «Instituţiile şi civilizaţia dreptei contemporane : structura, cultura şi legitimitatea capitalismului». În primul rând autorii subliniază abuzurile la care a fost supus în viata politică românească un  termen important pentru definirea dreptei contemporane şi anume acela de «CAPITALISM». S-a reuşit distorsonionarea până la anihilare a noţiunilor de : ordine economică bazată pe piaţă, capital, calcul economic, administrarea organizată a proceselor de producţie şi schimb într-un sistem al domniei legii. Atât din cauza reziduurilor gândirii marxiste, a agresivităţii propagandistice a stângii cât şi din cauza spoliatorilor tranziţiei – care au dorit să-şi muşamalizeze furtul justificându-l sub denumirea de capitalism – mişcarea de dreapta din Romania are astazi un handicap : o reţinere şi o incapacitate de  a-şi internaliza termenul de «capitalism». ESTE MOTIVUL PENTRU CARE  RECUPERAREA  ŞI ÎMBRĂŢIŞAREA TEMEI CAPITALISMULUI REPREZINTĂ O PRIORITATE DE GRAD ZERO  PENTRU MIŞCAREA DE DREAPTA DE LA NOI. Firul director al acestei mişcări este internalizarea principiilor ordinii sociale ale capitalismului, prin adaptarea lor la contextul românesc.

Autorii afirmă că vor încerca să contribuie la acest efort de reorientare cu atât mai mult cât noul context internaţional, dominat de o resurgenţă a retoricii  de stânga face absolut necesar un asemenea demers. Vor încerca să explice termenii, noţiunile şi  instituţiile legate de capitalism într-o asemenea manieră încât să trezescă scânteia  discursului pro-piaţă, pro-capitalism. Ceea ce, după părerea mea, o fac cu prisosinţă în carte. Autorii spun : «Natura, originea şi funcţionarea capitalismului sunt  în realitate un subiect fascinant. Descifrarea anatomiei şi fiziologiei sistemului  capitalist constituie una  dintre cele mai mari provocări adresate intelectului uman». Bazându-se pe inteligenţa şi curiozitatea intelectuală, cei doi autori doresc să ne conducă  la o cât mai bună înţelegere a extraordinarei realizări  pe care acest tip de ordine socială, cu complexa sa arhitectură instituţională  o reprezintă, cât şi a semnificaţiei  imense a faptului istoric că OCCIDENTUL este cel care a generat-o. În acelaşi timp se va explica lipsa de alternativă reala la aceasta, în condiţiile în care se doreşte o societate a viitorului definită de principiile libertăţii şi prosperităţii. Cele descrise mai sus definesc :  MARCA «DREPTEI SECOLULUI XXI». Urmează descrierea instituţiilor capitalismului. Capitalismul este asemănat unei maşini cu o tehnologie foarte avansată şi sofisticată. Toţi o folosim, puţini înţelegem mecanica. Capitalismul trebuie înţeles înainte de a fi judecat. Capitalismul  este bazat pe raţiune – este un sistem al capului, al minţii. În capitalism : se calculează, se combină, se gândeşte, se promovează invenţii, soluţii noi. Se caută noi forme de organizare, se analizează, se sintetizează şi se decide în mod continuu, având ca scop o creştere economică autosusţinută (şi  nu datorată norocului sau întâmplării).

În capitalism există LIBERTATEA DE ALEGERE  a ocupaţiei. În societăţile precapitaliste oamenii se năşteau în grupuri sociale, caste, sau clase şi aveau funcţii sau ocupaţii predeterminate. În capitalism deja poţi alege : religia sau naţionalitatea devin mai putin importante. De obicei cumpărătorul unui bun nu-I cunoaste pe producător (nu ştie cine a produs bunul) şi nici nu-i pasă atâta timp cât PREŢUL este corect. Intervine un element de IMPERSONALITATE, care are ca efect şi separarea locului de muncă de propria gospodărie. Apare astfel DIVIZIUNEA MUNCII, care impune COOPERARE SOCIALĂ determinându-se  aşa numita ORDINE  SOCIALĂ COMPLEXĂ  care este de fapt  CIVILIZAŢIA  capitalismului. În cadrul acestei ordini sociale complexe oamenii pot schimba între ei bunurile şi serviciile create. Fiecare individ are nevoile şi preferinţele sale. Se pune problema resurselor şi mijloacelor utilizate pentru a satisface aceste nevoi. Pentru a le putea ierarhiza a apărut necesitatea folosirii unui numitor comun –MONEDA (o marfă folosită ca mijloc de schimb). Apariţia  monedei duce la raportarea marfurilor la aceasta. Acest raport de schimb se numeşte PREŢ . Moneda  va fi folosită în CALCULE  ECONOMICE,  în sistemul social bazat pe diviziunea muncii, care definesc o societate  cu un grad ridicat de organizare  economică  şi care are loc numai în relaţie cu procesele schimbului pe piaţă. De menţionat că ordinea socială complexă  este strict legată de existenţa PIEŢEI LIBERE, iar schimburile interpersonale  libere pe  piaţă sunt condiţionate de existenţa şi respectarea DREPTURILOR DE PROPRIETATE.

Se pune întrebarea dacă : Este capitalismul o ordine perfectă ? Raspunsul este evident, nu. Însă în comparaţie cu alternativele este infinit  superior. Până acum nimeni n-a gasit  o formă de orânduire socială care  să eludeze problema calculului economic şi a cooperării sociale. Până la proba contrară, capitalismul rămâne singurul sistem compatibil cu libertatea umană şi care este cu adevărat viabil. În carte sunt citaţi  autori precum Mises, care dă o explicaţie a creşterii explozive a capitalismului în secolele al-XVII-lea şi al-XVIII-lea şi  care se datorează ideologiei liberale clasice promovată în decursul acelei perioade care a avut  trăsături speciale ce încurajau : 1.    Adâncirea diviziunii muncii ; 2.    Dezvoltarea schimbului şi a pieţei ; 3.    Susţineau apărarea drepturilor de proprietate. Oricât de scurtă şi limitată a fost supremaţia ideilor liberale în acea perioadă, ea a fost suficientă  pentru a schimba faţa pământului. Motivul pentru care ideile liberale clasice au avut asemenea implicaţii în acea perioadă nu este întâmplător. Este reflectarea în sfera ideologică a REZULTATELOR CERCETĂRII  din ŞTIINŢELE SOCIALE, în plină formare în acea vreme, şi a CONCEPŢIEI FILOZOFICE PROFUNDE privind  NATURA UMANĂ. Liberalismul, arată autorii citandu-l pe  Mises, nu este o doctrină completa sau o dogma fixă. Din contra : este aplicarea rezultatelor cercetării ştiinţifice în viaţa socială a omului. Mai sunt pomeniţi şi alţi gânditori ca :  Euken, Roekke, care arată că : «Marea ordine capitalistă  nu este un sistem arbitrar, o anomalie istorică şi economică sau un accident în istoria societăţii omeneşti, ci o SOLUŢIE NATURALĂ  la problema COOPERĂRII SOCIALE , o înflorire într-un cadru instituţional adecvat dezvoltării schimbului şi ingeniozităţii umane».

Despina Vestea

Cristian Preda, candidat la alegerile pentru Parlamentul European de duminică, 07 iunie, pe listele Partidului Democrat-Liberal, recomandând cartea membrilor partidului şi  simpatizanţilor PDL.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Cristian Preda, Reconstructia Dreptei…„, posted with vodpod

Dacă doriţi să revedeţi
Anunțuri