Pentru că în România noastră, cu mici excepții, cultura se referă la roșii, castraveți și ceapă (deși recunosc că iese o salată formidabilă din ele), deci se adresează exclusiv fibrei musculare a neamului; pentru că SmartFM, un radio care-ți sorcovește mintea (music your mind), deși ar vrea să ți-o încînte, a scos din program “Cărțile Șeherezadei” a Adrianei Mocca, o emisiune care se adresa eronat nedefinitului neuron artistic în loc s-o ia spre omniprezentul clar definit “unde vrea mușchii mei” și, … bine-nțeles …, pentru a scoate din amorțire neuronul comun a lu’ fetili care si plîngí că pi blogo ista se vorbește despre muzică și poiezîí (poezie – pentru cei prea snobi să prișeapî limba moldovenească), m-am gîndit (mă mir că mi se mai întîmplă) să vă ofer o mică delectare invitîndu-vă să citiți o veche, cunoscută și prea adesea uitată bijuterie a poetului francez Paul Verlaine.

Chanson d’Automne

Poèmes saturniens (1866)

The long sobs

of autumn’s

violins

wound my heart

with a monotonous

languor.


Suffocating

and pallid, when

and I weep.


And I set off

in the rough wind

that carries me

hither and thither

like a dead

leaf.

Dacă vi se pare că limba lui de Gaulle cam seamănă cu limba lui Churchill aveți dreptate. Între cele două popoare există doar o mare apropiere, … a Mînecii. Dumnezeu știe de ce acest poem este detestat cu obstinație de majoritatea traducătorilor englezi. Se spune că ar fi, dacă nu imposibil măcar, foarte dificil de tradus. Varianta originală o puteți citi aici.

Tîrziu spre seară (3 iunie 1944) BBC a difuzat primul mesaj codat informînd Rezistența franceză despre debarcarea iminentă a forțelor aliate. Apoi (4 iunie la orele 23:00) a transmis semnalul convenit, primul vers al poemului Chanson d’Automne: The long sobs of autumn’s violins care a lansat prima parte a operațiunii: sabotajul liniilor de cale ferată și a liniilor telefonice de către partizanii francezi.

În ziua următoare (5 iunie orele 23:00) codul de încheiere – wound my heart with a monotonous languor – a dat semnalul de lansare a operațiunii Overlord.

Pe continent victoria nazistă părea implacabilă. În vest mai rezista Anglia, într-un picior, pe insulă. În est Stalin, forțat să se retragă pe Don, cere aliaților deschiderea unui nou front vestic pentru a reduce presiunea pe URSS deși din 1943 valul războiului a început să-și schimbe direcția. Intrarea americanilor în război în 1941 a schimbat raportul de forțe și putere al lumii.

Cu Eisenhower în frunte forțele aliate au pornit operațiunile de pregătire a debarcării din Normandia (avioane, bombe, blindate, supremație în cer și pe ape, porturi mobile, ambarcațiuni amfibii, pregătirea oamenilor, Mulberry) în timp ce germanii cu Rommel în ceafă, fapt curios tot în Normandia, au început construcția unei linii de apărare denumită Zidul Atlanticului (buncăre, fortificații, șanțuri contra blindatelor, muniții, puternice baterii de coastă și Flak-uri antiaeriene, Panzerdivisions, radare, obstacole submarine, cîmpuri minate). În pofida lui Hitler, care paria pe Pas-de-Calais, Rommel a fortificat toată coasta de Nord vecină cu Mîneca. Orașele principale de pe coasta Normandiei au fost înarmate și fortificate. După cum se vede existau toate premisele unui carnagiu de excepţie.

Planul aliaților a prevăzut, din fericire, scurtcircuitarea tuturor măsurilor de apărare luate de germani. Primul pas a fost desființarea radarelor și a bateriilor de coastă printr-un bombardament inimaginabil cu aviația și prin parașutarea de commando-uri care să pună mîna pe centrele de comandă și căile de comunicație ale germanilor astfel încît reacțiile de apărare să fie blocate în timp ce se urnea din loc debarcarea. Orașele și porturile fortificate au fost ocolite. Aliații au preferat să-și facă propriile porturi mobile și au tras chiar și o conductă submarină de pe insula Wight pînă la Port-en-Bessin (PLUTO) prin care pompau combustibil pentru întreaga logistică a frontului.

Au fost stabilite 5 plaje pentru debarcare: Utah (americani), Omaha (americani), Gold (englezi), Juno (canadieni) și Sword (englezi). Vremea a fost atît de rea încît Rommel s-a întors la Berlin pentru a sărbători ziua de naștere a soției sale.

  1. Noaptea de 5 iunie 1944 – 23.000 de parașutiști americani și englezi sînt plasați în spatele liniilor germane cu scopul de a neutraliza bateriile de coastă, Flak-urile antiaeriene și a marca zonele de aterizare a valului 2.

  2. Dimineața de 6 iunie 1944 ora 00:20 – 180 de parașutiști din divizia 6 aero sosiți cu 6 planoare (în estul extrem al frontului) cuceresc în 6 minute (sic!) podul de pe Orne (Pegasus Bridge), punct de comunicație cheie pentru defensiva germană din est și din sud. Ranville este primul sat francez eliberat.

  3. Simultan 15.000 de parașutiști americani sînt plasați lîngă Saint-mere-Eglise (în partea extrem vestică a teatrului de operațiuni) cu scopul de a elibera plaja Utah pentru debarcare. Aterizare dificilă din cauza vremii proaste și a mlaștinilor inundate de Rommel. Doar 6.000 mai rămîn în viață disponibili pentru luptă. Alte 50 de planoare au parașutat trupele care au eliberat localitatea. Un parașutist rămîne agățat în turla bisericii. (Parașuta mai este și astăzi acolo, curată și apretată pentru turiștii curioși ca mine).

  4. Simultan cu cucerirea extremităților aviația britanică și marina aliată a început bombardamentul infernal asupra întregii porțiuni de centru a frontului care a continuat neîntrerupt pînă la ora 06:30 am cînd primul om debarcat al aliaților a pus piciorul pe pămîntul Normandiei. Trei sferturi din radarele germane au fost distruse (74 din 92). Rezistența franceză a sabotat liniile telefonice, podurile principale și semnele de circulație. La ora 03:00am au început operațiile de debarcare. Pe plaja Omaha debarcarea este dificilă datorită valurilor. Se pierd 27 de tancuri Sherman aflate pe barje considerate imposibil de scufundat. La 06:30am cînd au pus piciorul pe plajă americanii au fost întîmpinați de către defensiva germană, rămasă aproape intactă, cu un puternic foc de mitraliere, mortiere, aruncătoare de flăcări și tunuri antitanc. Pentru parcurgerea celor 200 m de plajă fără acoperire a fost nevoie de 2 ore și jumătate de luptă și 2.500 de vieți omenești. Pînă la finalul zilei germanii au rămas fără muniție iar americanii au mai pierdut 500 de oameni plus peste 3.000 de răniți scoși din luptă. Divizia 1 infanterie americană va căpăta numele The Big Red One iar plaja Omaha Bloody Omaha Beach. Cimitirul la Colleville-sur-Mer s-a umplut.

  5. 6 iunie 06:30am – Generalul Collins debarcă pe plaja Utah. Pierderi puține. Tancurile Sherman de 33 de tone reușesc să debarce.

  6. 6 iunie 08:00 – începe ofensiva. Pînă la prînz 4 plaje de debarcare sînt cucerite de aliați. La Pouppeville (centrul german de comandă a punctelor fortificate din zonă) debarcații fac joncțiunea cu parașutații.

  7. Pointe du Hoc: strategic prin poziția de control și a bateriilor grele de artilerie pentru plajele Utah și Omaha rezistă bombardamentului a 125 de avioane cu 700 de tone de bombe și a canonadei navei de război Texas (600 de ghiulele). Buncărele au pe alocuri ziduri de beton de peste 5 metri grosime. 255 de vînători de munte conduși de colonelul Rudder încearcă escaladarea falezei abrupte. Pierd elementul surpriză dintr-o eroare de plasare. Terenul s-a modificat total după bombardament și a scăzut în înălțime. Germanii se apără. Aliații pierd 135 de oameni pînă în 8 iunie cînd este cucerit după intervenția întăririlor americane. Se constată că Pointe du Hoc a fost o diversiune. Bateriile de tunuri fuseseră scoase și mutate cu cîteva zile înainte iar în locul lor tronau niște bușteni inofensivi de lemn. Urmele bombardamentului se mai văd și astăzi din satelitul lui Google.

  8. În zilele următoare se construiesc porturile artificiale de pe Omaha Beach și Arromanche destinate asigurării logistice a celor 300.000 de oameni debarcați.

  9. Așa a început eliberarea Franței care are ziua națională oficială la 14 iulie cînd s-au înroșit steagurile. 6 iunie este o altă sărbătoare pe care fiecare francez o sărbătorește tăcut și interiorizat după un oftat din fundul rărunchilor. Așa a început eliberarea Europei.

Cifre anoste:

  • aliați implicați în operațiune: aproximativ 3.000.000

  • parașutiști: 23.000

  • Suport naval (Picadilly Circus): 6 nave de război, 2 monitoare, 22 crucișătoare, 93 de distrugătoare, dragoare de mine, în total 7.000 de vase cu 300.000 de persoane.

  • Suport aerian: 1000 de bombardiere engleze, 6.000 tone de bombe la debutul operațiunii.

  • Suport terestru după debarcare: 3.500 vehicule, 30.000 de oameni.

  • PLUTO: 7.500 tone de petrol pe zi

Lumea liberă și-a jucat șansa și a cîștigat. Deocamdată.


harta-calatorieHarta coastei Normandiei – zona de desfăşurare a operaţiunii Overlord.

 01Honfleur-m

1. Honfleur – intrarea în Normandia dinspre est, o imagine foarte des întîlnită în Franţa 🙂 .

02Veteran la Merville-m2. Veteran WW II în cockpit-ul unui DC 47 la muzeul de la Merville – baterie germană de coastă în 1944.

03Pegasus bridge-m3. Podul Pegasus cucerit de englezi.

04Mur-m4. Muzeul Atlantic Wall plasat în bunkerul de comandă din Ouistreham.

06aubin-m5. Juno Beach – Courseulles-sur-Mer. Locul în care generalul de Gaulle a regăsit pămîntul francez.

07arromanches-m6. Arromanches – Resturile portului artificial Mulberry.

08-omaha-m7. Bloody Omaha Beach (azi). Colleville-sur-Mer.

10-b-m8. Cimitirul militar american Omaha Beach. Colleville-sur-Mer. O posibilă explicaţie a faptului că azi în Europa B-ul vine de la Bruxelles şi nu de la Berlin.

11-flow-m9. Harta operaţiunilor de eliberare a Europei pînă la finalul WW II. Colleville-sur-Mer.

12-plh-m10. Pointe du Hoc. Baterie de coastă germană cucerită de aliaţi cu pierderi grele pentru controlul plajelor de debarcare Utah şi Omaha.

13-plhoc-m11. Pointe du Hoc azi văzut de Google din satelit.

14-parasuta-m12. Sainte-Mere-Eglise la extremitatea vestică a frontului de operaţiuni Overlord.

Un fel de concluzie personală pentru 7 iunie:

După cît s-au chinuit unii să creioneze Europa în forma de azi mi se pare o nesimţire absolută să nu participi măcar c-un vot.

Am adugat cateva poze cu … Omaha
__________
Chibit

 

 

Update – Normandia atunci și acum :

http://acidcow.com/pics/3772-normandy_1944_then_and_now_204_pics.html

Anunțuri