La un moment dat piratul a reluat vorbele mogulului Vântu de mai demult :  pe Traian Băsescu nu-l poate învinge nici un contracandidat la alegerile prezidenţiale. Singura care-i poate veni de hac este criza.

Este oricum mai puţin apocaliptic decât previziunile Lucesciene din vremi ofilite când spunea că Băsescu poate pierde doar dacă România se confruntă cu vre-un cataclism. Să fie criza atât de groasă ? Poate da, poate nu. Dar eu cred că modul în care ea va fi  înţeleasă  de mase şi mai cu seamă modul în care acestea vor fi capabile să-i răspundă, va juca un rol mai mare decât al întregii găşti de catindaţi d-alde doi la leu, adunaţi grămadă.

„Previziunile economice pentru 2009 sunt sinistre pentru majoritatea economiilor”, afirma acum câteva luni Forumul de la Davos, in raportul anual asupra riscurilor mondiale.

Drăguţ.
Anşa, şi ?
Ce facem io, un om (eventual cu una bucată familie) dacă Lumea Mare îşi ia lumea-n cap.

Orice numa’ nu stat degeaba.
Primul impact provoacă de regulă o uşoar eschivă.
Lumea e mare, pleacă la plimbare..
…io sunt mic, nu pot nimic.

Atâta vreme cât mai ai ce pune pe masă şi nu mori de frig, lenea şi teama te ţin captiv în găoace. Dar atunci când masa fi-va goală-puşcă (fără nici măcar un bikini cu şnur), eforturi mult mai mari decât cele necesare la momentul la care vorbim, cel mai probabil vor rezolva infim faţă de ce se poate face acum.

Folosirea cuvântului „sinistru” într-un raport economic al unui forum de specialişti la nivel internaţional de asemena anvergură, înseamnă după urechea mea că e cam nasol.

Vorbele din interviul ăsta mi s-au părut de foarte mult bun simţ şi am ţinut să le reiau şi aici,  la mine fiind printre cele mai vizitate  postări de până acum:

Ruxandra Hurezean: Nimeni nu e destul de pregatit sa faca fata crizei, dar avem datele necesare sa reactionam adecvat?

Daniel David: Nu, nu sintem pregatiti. Dimpotriva, sintem mai vulnerabili decit alte popoare datorita stilului irational, paternalist de a gindi, datorita mesajelor extreme date de lideri politici sau lideri de opinie, (cind prea optimiste, cind catastrofice) si, fireste, datorita realitatii insasi, care nu ofera din punct de vedere economic prea multe solutii.

R. H. – Romanii nu mai cumpara case, dar au dat buzna in supermarketuri. Intr-un mall din Cluj, in ultimele saptamini ale lunii decembrie, numarul cumparatorilor s-a dublat fata de aceeasi perioada in 2007. Un diagnostic…?

D. D. Naivitate. Acesta este cuvintul. Suferim de naivitate. Credem ca nu va fi nimic serios, ca e doar o poveste, ca se intimpla, dar nu la noi, in fine, ca noi vom fi ocoliti.

R. H: E o boala ciudata, am mai trait crize, nu ne-am inarmat cu experienta?

D. D: Nu, experienta in eroare intareste eroarea, o stabilizeaza. Sintem in plina eroare. Ar trebui lansat un plan national de sanatate publica, e un concept american. Se poate incepe din scoli sa invatam copiii sa gindeasca rational, sa aiba deprinderea de a evalua corect o situatie, de a face fata si emotional si practic unor situatii de criza. Aici trebuie sa se implice psihologii, iar Ministerul sa-si asume programul la nivel national.

R. H: Explicati-ne, ce nu e in regula? Pentru ca nici comportamentul neamtului miliardar care s-a sinucis dupa faliment nu e in regula.

D. D: Nu, e acelasi tip de greseala. Si ca sa intelegem ar trebui sa suportati putina teorie. V-o spun pe scurt ca sa nu plictisesc, dar veti vedea ca are rost. Uitati despre ce e vorba: criza produce doua seturi de probleme, unele emotionale si altele practice. Cele emotionale se refera la modul in care receptam evenimentele, iar cele practice la felul in care luam deciziile. Daca avem un stil irational de gindire, sintem rigizi, inflexibili, intoleranti la frustrari, catastrofici. Adica, spunem ca trebuie sa obtinem ceva, nu admitem sa nu avem ce ne dorim. Ca trebuie sa fim apreciati, ca nu putem fi concediati, nu admitem sa pierdem ce am avut. De aici depresiile, frustrarile, problemele. Pe cind stilul rational este cel care porneste de la ideea ca ar fi bine daca nu ne-am pierde slujba, dar – si daca o pierdem -, putem incepe altceva, ca, desi s-a intimplat ceva rau, nu e sfirsitul lumii si, daca nu putem avea acum ce ne dorim, suportam o vreme privatiunile, dar vom face tot posibilul ca mai tirziu sa fie mai bine. Irationalii suporta foarte greu starile de criza, devin nevrotici, instabili psihic, creeaza probleme in familie si in societate, iar rationalii sint mai toleranti, mai ursor adaptabili si pot lua decizii eficiente.

R. H: Nu se poate duce toata natiunea la psiholog, dar ce ar trebui sa-i spuna conducatorii ei? Ca vom zbura pe Luna, ca vom trai mai bine, ca vom avea salarii mai mari?

D. D: Nu, ar fi de dorit ca liderii politici sa ia decizii normative, evaluate corect si cu riscuri calculate, nu descriptive, bazate pe impresii de moment. Atunci, aceste decizii ar influenta realitatea in bine, iar romanilor le-ar oferi modele de comportament rational, responsabil. Exemple bune, de care au nevoie. Pentru ca, repet, romanii nu au obisnuinta calculului utilitatii asteptate si nici politicienii. Cu totii pendulam intre a fi naivi sau catastrofici.

R. H: Ce efecte au mesajele politicienilor? Cum interpretati faptul ca presedintele lanseaza indemnul de a consuma produse romanesti, face referire la un Logan, pentru ca apoi sa fie vazut in limuzine Mercedes.

D. D: Presedintele a lansat un mesaj de care e bine sa tinem cont, dar presedintele are determinari institutionale, care-l obliga sa circule cu masini speciale, foarte sigure. Si aceasta este o discutie. Noi, romanii, nu tinem cont de faptul ca atunci cind ii votam pe politicieni le oferim atributii, responsabilitati, dar si privilegii.

R. H: Ce sfaturi le dati romanilor?

D. D: Sa-si faca o evaluare obiectiva, pe termen scurt, mediu si lung. Ei pot sa faca haz de necaz intr-o prima faza, dar apoi e nevoie sa inlature cauza, nu efectul. Sa schimbe situatia.

R. H: Ce ar trebui sa ne spuna politicienii, cum ar trebui pregatita populatia pentru ce urmeaza?

D. D: Sa nu catastrofeze, dar nici sa nu fie prea optimisti. Sa prezinte clar dificultatile prin care trecem, iar mesajul sa fie focalizat pe solutii la probleme concrete. Iar media are un rol enorm in ce urmeaza. Ar fi bine sa nu promoveze extremistii, catastroficii sau optimistii exagerati, sau habarnistii, ci oamenii moderati, informati, care pot oferi modele. Numai ca acestia nu fac rating?!”

…spunea în ianuarie  profesorul universitar Daniel David, specialist in psihologie comportamentala, AICI.

Vorbele astea de final ar trebui date drept pedeapsă a le zgârma cu onghiile pe tabla de sticlă ameţiţilor ce şomoiogesc media şi ne-o aruncă-n scârbă ca iarba tocată la raţe : „Na, luaţi de băgaţi în voi, poate crăpaţi….să vă jumulesc de tot şi să vă pun cu roatele-n sus pe grătar”.

Nu face rating ? Da’ scălâmbăielile Caragiale Hot-Line mai fac ? Da’ tembelismul aiuritor că piratu’ trebe debarcat din motiv că-i tat’su lu fii’sa, face rating ?  Iar dacă se duce dracu’ toată şandramaua, despre ce rating mai putem vorbi ?

Viq

Anunțuri