reconstructia-dreptei

Continuăm cu noțiuni importante privind CAPITALISMUL – extrase din cartea « Reconstrucția Dreptei » de Valeriu Stoica și Dragoș Paul Aligică.


COMPETIȚIA


Capitalismul înseamă competiție. Această asociere însa trebuie înțeleasă corect.

Pentru unii capitaliști competiția justifică orice ticăloșie iar pentru socialiști este esența malefică a capitalismului. Cel mai corect, competiția trebuie văzută ca orice forță socială:

  1. ceva POZITIV dacă este înțeleasă și administrată INTITUȚIONAL și

  2. ceva NEGATIV dacă devine obscură și se SUSTRAGE limitelor instituționale și morale

Oamenii nu trebuie să învețe teorie economică pentru a înțelege cât de logică este competiția.

Practica vieții reale arată că firmele sunt presate de competiție să fie mai eficiente și să intre pe piață cu produse calitativ superioare și prețuri mai mici. Teoretic, o firmă n-ar avea nevoie de competiție pentru a deveni mai eficientă. Practic însă, managerul firmei se poate mulțumi cu profitul pe care-l are la un moment dat, fără să mai încerce reduceri de cheltuieli, sau creșterea calității. În condiții de COMPETIȚIE însă,managerii pot să-și piardă slujbele, proprietarii pot intra în faliment.


Când există piață competitivă CLIENTUL ESTE STĂPÂN.


Pentru ca o piață să fie competitivă trebuie să participe cât mai mulți vânzători în ea, pentru a lărgi oferta unui un anumit produs sau serviciu. Dacă nu sunt puse bariere în calea intrării pe piață CREȘTE OFERTA și SCAD PREȚURILE. Absența competiției este un adevărat obstacol pentru creșterea economică.

Națiunile au înțeles beneficiile competiției și am văzut de-a lungul anilor: SUA are de 200 de ani piață comună , liberă în cele 50 de state, Piața Comună Europeană, Uniunea Europeană, NAFTA (SUA+CANADA+MEXIC). Paradoxal însă, atunci când se analizează o situație economică în dificultate și sunt chestionați oamenii de afaceri aceștia vor menționa: corupția guvernamentală, lipsa de finanțare, infrastructura, etc.


NICIODATĂ, ÎNSĂ, OAMENII DE AFACERI NU VOR MENȚIONA PE FAȚĂ CA PRINCIPAL MOTIV AL DISFUNCȚIONALITĂȚII UNEI ECONOMII LIPSA COMPETIȚIEI.


Competiția nu este de fapt iubită de capitaliști. CONCURENȚA este un lucru bun pentru ECONOMIE CA ÎNTREG dar INCOMOD și NEPLĂCUT pentru oamenii de afaceri, care o detestă. Ea le reduce profitul, le face viața grea. Un om de afaceri ineficient nu-și va recunoaște niciodată propria lipsă de performanță și va da vina pe impozite, infrastructură, corupție.

Concluzia : dacă există într-adevar ceva care ajută săracii aceasta este COMPETIȚIA PE PIAȚA LIBERĂ. Creșterea competiției este calea prin care pot fi create condițiile creșterii economice.


Să ținem minte :


UNA DINTRE CELE MAI IMPORTANTE FUNCȚII ALE STATULUI ÎNTR-O ȚARĂ SĂRACĂ ESTE SĂ ELIMINE PIEDICILE DIN CALEA COMPETIȚIEI.


Acestea submineaza creșterea economică și produc sărăcie. RESTRÂNGEREA COMPETIȚIEI este unul dintre cele mai SENSIBILE puncte ale sistemului capitalist întrucât aceasta nu are prea mulți admiratori adevărați nici măcar în clasa capitalistă. Forme de manifestare a RESTRÎNGERII COMPETIȚIEI ( practici anticompetitive, care trișează piața) :

  1. MONOPOLUL – una dintre cel mai răspândite tehnici de îngrădire și blocare a concurenței. Statul poate da unei firme străine sau autohtone monopolul asupra oferirii pe piață a unui bun sau serviciu – este un mod simplu și eficient de a TRIȘA PIAȚA. Firmele care dețin monopol pot fi de stat sau private. Ca urmare vom putea întâlni motivații ale unor oameni de afaceri sau lideri de sindicat plângându-se că STRĂINII INTRĂ PE PIAȚĂ ȘI FAC RĂU NAȚIUNII – ei nu menționează că prin concurență li se reduce profitul.

  2. RESTRÂNGEREA IMPORTURILOR. Statul închide sau limitează importurile pentru firmele care vor să vândă în acea țară. Acest lucru se poate realiza prin :

    1. taxe vamale ridicate ( 100%- în țări sărace) sau

    2. impunerea de cote pentru importuri ,

    3. acordarea de licențe pentru importuri sau

    4. impunerea unor standarde de sănătate igienă, calitate: produsele agricole românești oprite să pătrundă pe piața UE prin acest tip de metode.

  3. LEGILE ANTIDUMPING. Conform legii antidumping producătorul autohton îl poate acuza pe cel străin că vinde la un preț mai mic decât cel din țara sa sau că vinde sub costurile de producție. Dacă acuzația este dovedită compania străină trebuie să plătească o taxă. Desigur că producătorii autohtoni nu spun că le este amenințat profitul. Ei spun că pierd locuri de muncă pentru a câștiga simpatia populației.

Folosind metodele de mai sus se ajunge la ceea ce se numește

«CAPITALISMUL DE CUMETRIE». El constă în aceea că firmele deja existente pe piața internă au legături de prietenie sau rudenie cu funcționarii de stat sau cu partidul la putere și dau semnale că noua firmă nu e bine venită în țara noastră. Rezultatul praciticilor de mai sus este O FORMA DISTORSIONATĂ DE CAPITALISM CARE FACE MAI MULT RĂU DECÂT BINE ECONOMIEI DE PIAȚĂ.

Capitalismul REAL este de cele mai multe ori DEPARTE de idealul pur al capitalismului ca sistem al competiției libere și oneste. Și să nu uităm că NU STATUL este motorul acestor demersuri, iar acestea se întâmplă cu COMPLICITATEA CAPITALIȘTILOR DIN SECTORUL PRIVAT care de fapt NU IUBESC COMPETIȚIA.


SFÂRȘITUL CAPITALISMULUI ?

O temă etern la modă: « Sfârșitul capitalismului». Acesta a fost prezis în 1914, 1917, 1923, 1929, 1933, 1939, 1945, 1952, 1968, 1970, 1979, 1987, 1997, 2001, 2009, iar

enunțul de bun simț al autorilor cărții este :

« Poate că ordinea capitalistă se va prăbuși și va dispărea cândva; dar un sistem care cuprinde în grade și cu intensități diferite miliarde de oameni, care produce mai mult de 90% din avuția globală, care s-a instituționalizat în toate sferele vieții sociale de mai mult de 200 de ani, care satisface nevoile materiale ale unui număr imens de oameni, care se sprijină pe grupurile sociale cele mai inteligente, mai antrepenoriale și mai eficiente ale civilizației occidentale și care MAI ALES ESTE ANCORAT ÎN ÎNCLINAȚIA NATURALĂ A FIINȚEI UMANE, de a se angaja în tranzacții libere, nu dispare peste noapte».


Desigur că, în istorie, instituții, societăți și chiar civilizații strălucite au fost înlocuite de multe ori cu unele net inferioare. Aceasta se poate întâmpla și în cazul capitalismului.

Este destul de improbabil ca acest tip de ordine socială,care n-a fost dizlocat de războaie mondiale, de crize și socuri structurale majore, de două secole de propagandă socialistă fanatică, care n-a fost distrus de incompetența administrativă și de intervenția sistematică împotriva pieței libere a statelor naționale moderne nu va ieși din istorie în cursul vieții noastre nici dacă întreaga economie americană se va prăbuși, catastrofal într-o săptămână. Dar, desigur există și o astfel de ipoteză.


În momentul de față se află în luptă în arena opiniei publice două sisteme :

  1. Capitalismul pieței libere

  2. Capitalismul intervenționist-etatist.

Autorii afirmă că există tendința ca în loc să se discute despre îmbunătățirea cadrului de funcționare a pieței libere și calibrarea funcțiilor statului, tema momentului să fie propunerea renunțării la idealul pieței libere și acceptarea fără rezerve a realității intervenționismului etatist.


Întrebarea este: ce ne dorim?


Capitalismul competiției libere, reglementată de un cadru normativ minimal, dar robust și bine administrat de către stat ?

Sau un sistem al capitalismului dirijat, în care COMPETIȚIA dintre firme în INTERESUL CONSUMATORULUI este înlocuită cu INTERESUL STATULUI?

A treia cale nu există.

Pare însă de bun simț să spunem că cei care preferă capitalismul intervenționist ar trebui să manifeste reținere în a pretinde că vorbesc în numele oamenilor simpli, al consumatorilor și contribuabililor.

Referitor la România, autorii ies din neutralitatea analitică și sugerează explicit că având în vedere faptul că economia noastră suferă de o supraîncărcare cu intervenționism și că avem deja o înclinare maladivă pentru etatism.


NU NE PERMITEM LUXUL UNOR ASTFEL DE EXPERIENȚE CU FINAL DEJA CUNOSCUT CA FIIND DEZASTRUOS ! !


  1. Ce este “Dreapta politică” – partea I
  2. Ce este “Dreapta politică” – partea a II-a
  3. Ce este “Dreapta politică”. Partea a III-a
    (Europarlamentare: Cristian Preda)
  4. Liberalismul clasic – Ce este dreapta politică ? (IV)
  5. Liberalismul clasic – Ideologia de dreapta (V)

Despina Veștea


Update:

Lansare-Reconstructia-Dreptei-1

Lansare-Reconstructia-Dreptei-2

Lansare-Reconstructia-Dreptei-3

Lansare-Reconstructia-Dreptei-4

Lansare-Reconstructia-Dreptei-5

Lansare-Reconstructia-Dreptei-6

Lansare-Reconstructia-Dreptei-7

Lansare-Reconstructia-Dreptei-8

Lansare-Reconstructia-Dreptei-9

Lansare-Reconstructia-Dreptei-10

Valeriu Stoica

Valeriu Stoica 2

dedicatie-mount-thor

Anunțuri