Monica Iacob Ridzi – tranşată şi împachetată

Pictură din avion

Citind articolele din urmă şi comentariile însoţitoare trag concluzia că subiectul Monica Iacob Ridzi este deja tranşat şi împachetat bun de pus la frigider sau de aruncat la gunoi că nu mai foloseşte la nimic. Pentru cei care uită care este scopul campaniei de presă, şi nu numai, în aceste zile vreau să reamintesc cîteva faţete ale cazului.

Plecînd de la contractele încheiate de MTS cu o firmă particulară cu scopul realizării unor evenimente ocazionate de Ziua Tineretului (2 iunie 2009) presa a pornit o campanie de discreditare a ministrului PDL Monica Iacob Ridzi. Cu toate că în primele articole de presă apărute în 17.06.2009 se preciza clar că autoritatea de reglementare controlase contractele şi nu găsise nimic ilegal acuzele au continuat pedalînd pe coarda sensibilă a cheltuirii fără discernămînt a banilor publici. Din acest moment jocul acuzaţiilor a intrat într-o campanie politică de imagine minată de subiectiv. Practic din acest moment a pornit sarabanda speculaţiilor care era evident deja că merge pe un teren minat şi că va avea şanse slabe să producă impactul dorit de sponsorii campaniei.

Nu a contat conferinţa de presă, care a urmat, în care ministrul a oferit toate răspunsurile posibile timp de 3 (TREI) ore din moment ce nici un organ de presă liberă din România nu a publicat măcar vreo ciozvîrtă din ea abia obosindu-se s-o amintească în treacăt. Mai mult, toate interpelările ulterioare, demne de Ana Pauker şi Dej, la televiziune şi în presă au făcut abstracţie totală de această conferinţă de presă. Acuzatul nu are voie să-şi prezinte apărarea în schimb se scriu pe toate gardurile declaraţiile scoase din context ale ministrului cum că nu-i pasă pe ce s-au cheltuit banii, declaraţii perfect corecte în contextul în care au fost date din moment ce contractual cerinţele ministerului au fost îndeplinite.

Repetată obsesiv suma a căpătat proporţii miraculoase mai ales că orice altă sumă de referinţă era ascunsă. Comparaţia se făcea în salarii minime pe economie (cam în stilul furnicuţei), în pensiile cele mai mici, în bietele bugete locale pentru tineret şi sport condimentată cu comentarii pe pagini întregi în care se căina bietul ban public şi cît de prost este el gestionat. Acuzaţiile de furt, hoţie, curgeau gîrlă în comentariile la articole deşi nimeni nu acuzase încă aşa ceva.

Fiindcă subiectul ar fi cantonat într-o dispută eminamente morală care se ştie că nu prea are sorţi de izbîndă în societatea românească Tolontan a ieşit în zilele următoare (împreună cu EvZ) cu noi evidenţe compromiţătoare care lăsau deoparte amănuntele de mai înainte şi se concentrau pe o altă fraudă aceea că Guvernul via MTS via Monica Iacob Ridzi (via PDL via Traian Băsescu – ocolind uşor PSD) a cheltuit bani publici la televiziuni (şi urmează enumerarea lor) pentru a-şi face reclamă atît personală (nu contează că nu candida pentru nimic) cît şi pentru EBA care a apărut cîteva secunde în clip-urile filmate. Este cerută nu vreo explicaţie sau clarificare, absolut normală, ci demisia ministrului. Verdiktul era dat.

Probele oferite pe internet sînt cîteva imagini luate din anexele contractelor încheiate de MTS cu respectiva firmă. În timp ce contractele arată clar că MTS nu a încheiat NICI UN contract cu vr-una din televiziunile incriminate Tolontan continuă să ceară demisia ministrului pentru o vină absolut inexistentă.

Realitatea TV dă o dezminţire, trecută neobservată, la câteva zile după ce deja evenimentul devine metastazic (marţi 23.06.2009), deşi (culmea umorului) principala emisiune de înfierare se petrecea exact la Realitatea TV.

Realitatea.net (23.06.2009): Dezminţire

Grupul de presă Realitatea-Caţavencu respinge acuzaţiile apărute în presă potrivit cărora Realitatea TV ar fi difuzat publicitate mascată în cadrul unor ştiri sau reportaje despre Ministerul Tineretului şi Sportului.

Grupul Realitatea-Caţavencu precizează că nici Realitatea TV, nici DBV Media House – regia care administrează în exclusivitate spaţiul publicitar al Realitatea TV – nu au niciun contract cu cele două firme vehiculate în presă ca fiind angajate de Ministerul Tineretului şi Sportului.

DBV Media House are un contract obişnuit de publicitate cu o altă agenţie al cărei client este Ministerul Tineretului şi Sportului. Aşa cum prevede legea, documentul se referă strict la difuzarea de spoturi publicitare.

Acoperirea editorială a evenimentelor din 2 mai 2009 prilejuite de Zilele Tineretului şi organizate de Ministerul Tineretului şi Sportului s-a făcut din considerente strict profesionale, fiind vorba despre informaţii de interes public.

Guvernul a cumpărat ştiri şi emisiuni tv pe bani publici! (19.06.2009)

„S-a încălcat legea de mai multe ori”

“Nu poţi cumpăra timpi în programele de ştiri”, susţine Ioana Avădanii, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent.

– Doamna Avădanii, MTS a semnat un contract cu o firmă prin care aceasta se obligă, printre altele, să asigure notorietate evenimentelor?
– Da…

– E vorba de evenimentele legate de Ziua Tineretului de la Costineşti. Firma angajată de minister a primit 300.000 lei pentru a asigura notorietate acţiunii: adică intervenţii TV în timpul unor emisiuni, precum şi în programele de ştiri.
– Materialele au fost marcate cu semnul publicităţii?

– Nu.
– Atunci s-a încălcat Legea audiovizualului de mai multe ori. Este interzisă sponsorizarea programelor de ştiri în parte sau total şi sînt înterzise materialele sau ştirile publicitare fără să fie marcate cu semnul P. Practic, s-au cumpărat timpi la ştiri şi s-au difuzat materiale publicitare nemarcate. Dar şi televiziunile au greşit.

Voi relua spusele lui Tolontan: MTS a semnat un contract cu o firmă prin care aceasta (firma) se obligă (printre altele – adică tocmai organizarea evenimentelor) să asigure notorietate evenimentelor.

Doamna Avădanii directorul Centrului de Jurnalism Independent intervievată de Tolontan consideră cît se poate de corect că materialele ar fi trebuit să poarte sigla P de la publicitate de aceea şi clarifică lucrurile de la început. Propoziţia cheie în frază: „Dar şi televiziunile au greşit.” este inexactă – puţin ambiguă. Dacă scoatem cuvîntul „şi” din ea vom obţine o propoziţie corectă din punct de vedere gramatical, logic şi legal. Tolontan nu cere mai multe precizări pentru a lămuri orice ambiguitate (adică cine mai era vinovat înafară de televiziuni????) fiind mulţumit cu acest răspuns.

Titlu: Guvernul a cumpărat ştiri şi emisiuni tv pe bani publici!

Prima frază: Prin MTS-ul condus de Monica Iacob-Ridzi, Guvernul României a cumpărat şi a plătit ştiri şi reportaje editoriale la televiziuni importante, încălcînd Legea Audiovizualului!

Evident. Cine citeşte şi titlul articolului său nu stă să se mai întrebe. Ştie deja răspunsul. Atîta doar că dacă doamna Avădanii şi-ar fi precizat ambiguitatea (şi deontologia profesională i-ar fi impus lui Tolontan să o facă) am fi văzut că nu MTS a greşit fiindcă MTS nu era parte a contractului cu televiziunile ci firma contractată de MTS – Artisan Consulting.

Nici nu mai contează propoziţia următoare în care minciuna este presupusă adevăr pe principiul logic patentat de Dan Tapalagă pe HotNews cu cîteva zile înainte (“Unde au greşit intelectualii” scris fără semnul întrebării) :

“Televiziunile unde MTS a cumpărat conţinut editorial prin contract – ProTV, Antena 1, Realitatea, MTV, Antena 3.”

Fotografia din anexa contractului dintre MTS şi firma Artisan Consulting ne este prezentată ca dovadă dar asta dovedeşte din contră, foarte clar, inexistenţa vreunei fărîme de adevăr în chiar declaraţia de mai sus. MTS a cumpărat nişte servicii de la o firmă particulară şi a lăsat la latitudinea acestei firme prin ce metode proprii să realizeze aceste servicii.

814-153221-450interior

Pe aceeaşi cale logică pot cere absolut îndreptăţit demisia lui Cătălin Tolontan din calitatea de jurnalist (îşi poate păstra liniştit calitatea de angajat) pentru cantitatea inimaginabilă de „scăpări” a demersului său. Este inutil să aştept un proces în care justiţia să-şi spună o părere cît de mică deşi se poate vedea cum legea e tăvălită grosolan.

Reformulez dacă am fost prea ambiguu (în spiritul unei deontologii profesionale la care nu mă obligă nimeni):

  • Cîteva televiziuni din România au acceptat contracte în termeni ilegali cu o firmă particulară şi au încălcat legea nemarcînd cu P materiale publicitare difuzate ca ştiri.
  • Au încasat însă banii de care aveau nevoie ca de aer (sic!) şi apoi au pornit o campanie de presă împotriva Guvernului via MTS via Monica Iacob Ridzi via PDL via Traian Băsescu.

Nu întîmplător aceste televiziuni sînt:

  • Antena 1 via Intact via Camelia Voiculescu via Dan Voiculescu via PSD via PCR
  • Antena 3 via Intact via Camelia Voiculescu via Dan Voiculescu via PSD via PCR
  • Realitatea TV via Sorin Ovidiu Vântu via FNI via TVA (via … steluţe) via PSD via PCR
  • ProTV via Adrian Sârbu via … puneţi voi ce credeţi
  • MTV (arată cam stingher printre celelalte) la fel

Rezultate:

Monica Iacob Ridzi este tranşată şi împachetată fiind vinovată de toate acestea înainte chiar ca 2 (DOUĂ) anchete (DNA şi Parlament) să fie finalizate.

Ar mai fi o precizare de făcut pe care poate unii dintre noi nu au sesizat-o apropo de cheltuirea banilor banilor publici.

Campania de presă împotriva reformelor în România dusă de trusturile de presă enumerate mai sus, împreună cu ziarele lor print şi online costă zeci milioane de euro în fiecare lună de cîţiva ani încoace. Puteţi spune orice despre asta dar să nu-mi spuneţi că NU sînt bani publici că vă treziţi şi cu Ceauşescu şi cu Brukan pe cap şi nu ştiu ce le veţi răspunde. Zău!

Întrebare încuietoare fiindcă după cum se vede e o problemă de P în dispreţul absolut faţă de litera legii:

Cine trebuia să pună P-ul?

Despre morală şi despre banul public lăsaţi-mă să vorbesc într-o altă ţară şi-ntr-o altă vreme peste vreo sută de ani cu speranţa că nu vor fi trecut degeaba.

Filadel

Anunțuri