Alegerile din Bulgaria vecină ar fi trebuit să trezească mai multe comparații și comentarii în presa românească și asta datorită faptului că între Bulgaria și România sunt destule asemănări dar și deosebiri flagrante.

Prima deosebire majoră a reprezentat–o chiar modul în care Bulgaria socialistă s-a debarasat de liderul Todor Jivkov, cu aproape o lună înaintea căderii lui Nicolae Ceaușescu. Bulgarii au plecat la culcare cu un secretar general și s-au trezit de dimineață cu un comitet de partid care îl înlocuise pe acesta. În România, se știe că pentru înlăturarea lui Ceaușescu au murit oameni și asta și pentru că cel puțin una din grupările care intenționa înlocuirea secretarului general, deși avea acceptul și sprijinul Moscovei, nu a avut curajul să acționeze în timpul Congresului din noiembrie.

Bulgaria s-a aflat sub supravegherea unui consiliu monetar la mijlocul anilor 90, situație pe care România a evitat-o dar care a avut avantaje nesperate pentru sistemul finanicar bulgăresc. Consiliul monetar a curățat sistemul bancar, a pus moneda bulgărească pe alte poziții, și a pregătit sistemul pentru privatizarea corectă și transparentă a băncilor. Nu este deci inutil de subliniat că sub administrația unui consiliu monetar internațional un crah de genul FNI probabil nu ar fi avut loc în România.

Revenind la alegerile de duminică am de făcut câteva observații simple.

  1. Partidul etnicilor turci a fost aspru sancționat de propriul electorat pentru că deși s-a eternizat la guvernare nu a reușit să contribuie cu nimic la îmbunătățirea vieții propriului electorat. Un semn de maturitate al electoratului turc și un pas înainte pe care electoratul UDMR nu este încă gata să îl facă.
  2. Ideea că electoratul nu este pregătit pentru votul uninominal a devenit caducă în urma rezultatelor din Bulgaria. S-a văzut clar că votantul înțelege ce înseamnă vot uninominal și chiar îl apreciază.
  3. Prezența la vot a fost extrem de mare: 61% și nu s-au auzit voci ale societății civile care să îndemne la absenteism sau la vot în alb.
  4. România are deja o forță de centru dreapta în genul celei care a câștigat alegerile la Sofia, este vorba de PDL. Și nu depinde decât de liderii acestui partid ca ideea unui mare partid de centru dreapta să devină un factor important al vieții politice și simbolul ruperii de trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Și nu vreau să insist pe marginea acestui subiect. Ultimele evenimente au arătat că PDL are o problemă ce rezidă între modul în care s-a prezentat alegătorilor și cum a reacționat atunci când ar fi trebuit să pună în aplicare propriile principii.

Clemy

Anunțuri