O povestioară scurtă-n final de weekend. Nu e nici prea lungă nici nu va sta prea mult, pentru că „afară” miroase a furtună. Iar Livada nu poate sta nici ea cu limba-n gură, că nu-i fromos.
Am amânat pentru asta lecţia de liberalism a Despinei (cred că nu se supără) pentru o zi mai cuminte, să ne putem concentra şi pe dânsa. Nu de alta dar dacă ard evenimente pe de lături, oricum se va discuta despre respectivele „lături”. So…. scurt !

A fost odată ca niciodată şi undeva ca niciunde, musai să fi fost, că de n-ar fi fost … ar fi fost nasol, că n-aveam io ce vă povesti acilea în încheierea weekend-ului….
Într-o pădure, unde mâna omului nu pusasă niciodată picioru’ să adune ciupercele pentru salăţile Dorei, şi jivinele pământului nu ştiau încă ce le-aşteaptă….
… un iepuraş, Urechilă, care se tot benocla de-o vreme la vre-o 6 OO, la gândul rebel de diversificare a meniului.
Bun. O omletă nu e mare inginerie. Zis şi făcut.
Făcut pe dracu ! CU CE ? 🙄
„Bucatele” lui tradiţionale nu aveau nevoie de găteală, că se puteau ronţăi bine-merci la rece.
Mă ce dracu fac ? Cu ce le…. Bing !
Stop-Joc : Martin are tigaie !!! 😀
Go for it !

Şi se duce cătră bârlogul barosanului. Param-param…param-param..
….. Param… da Martin o să-mi dea mie tigaia aşa…. că-s io băiet cu urechi ? Nici basca nu mi-am luat-o ! Hmmmm !
Cred c-o să-mi ceră ceva la schimb. Ştiu şi ce : OO.
Ok. Îi dau şi lui doo oo. Oricum mie-mi ajung 4. Şi nici nu rămân dator. Mişto…. Param….param… param.. parammm … El 2 şi io 4…. el 2 şi io 4…
El 2 şi io 4 ???? 🙄
Adicătele io la cât sunt să halesc dublu şi el se mulţumeşte numa cu 2 ???    M-am tâmpit.
Ăsta-mi dă cu ele-n cap de o s-arăt ca la Disney…
Ok. 3 cu 3. Adică egal. ca în orice parteneriat de afaceri. Paramm…. parammm..
Param de dracu ! Nu-i bine. Că nu suntem egali ! Normal e 4 lui şi 2 mie. Aşa e proporţional, că e ditamai animalu’… OK.
Param… param… param.. proporţional…. param-param-proporţional…
Proporţional – proporţional, da cu tigaia lui ??????  8)
Şi, lovit de o adevărată revelaţie, Urechila înţepeni cu mâna pe tocul bârlogului lui Martin :
Băăăă ! Stai puţin !! Ăsta-mi ia toate oole, nene ! 🙄 🙄 🙄
Şi dacă mai scot un diftong iau şi-o tigaie peste freză. Ba s-ar putea s-o iau şi fără să zic nimic. Aşa…. preventiv.

Şi-n momentul clipei respective, se deschide uşa bârlogului :
– Hi ! Bună Urechilă, care-i treaba ? – mormăi Martin domol pe sub mustăţi. Te pot ajuta cu ceva ?
-Băi ursule, stii ceva: BĂ ! ÎMI  BAG  PICIOARELE-N  TIGAIA TA! ….NA ! 👿
După care trânti ferm şi viril cu oole de pământ, îşi aruncă cu un gest larg şi semeţ urechile pe spate şi plecă să cate niscaiva rădăcini de scoarţă de copac.
*******************************************************************************************
Privind la aspectul livezii din ultimile două zile, în mod normal, povestea ar trebui să ajungă acolo, înlăuntru, unde-i e locu’. Mai încolo încep trosnelile şi porţile receptoare se închid.
Ar mai fi de precizat că, în ceea ce mă priveşte, am jucat şi rolul mormăitorului, dar şi pe-al urechiatului, dar mai ales de câteva ori mi-am dat seama de asta !!!
Dacă mai multe persoane ar încerca să probeze ideea, cred că putem ieşi în faţa pizmaşului ceva mai închegaţi, mai „legaţi” şi mai bine-nfipţi cu propriile grisine-n humusul patriei.

Viq
***********************************************************

Anunțuri