Avem deja o replică pregătită la măreața producție CTP-istă!

Pentru că tocmai Madam Udrea a dat cu măru-n cap detractorilor dumisale, (măr de aur, ce-i drept, că e fătucă stilată 😀 ), poate ar fi momentul de vorovit despre o idee ce circulă de ceva vreme şi care pare să prindă şi la portocalii : N-avem nevoie de ministere la turism şi la tineret.
În primul rând cred că a le lua p-amândouă d’amboulea la analizat, nu e-n regulă.
Aşa că să ne uităm pe rând, deocamdată la cel mai fierbinte .
Turismul.

DECI ! Avem nevoie de un minister al turismului ?

Ce să facem cu el ?
Sunt ţări care nu au asemenea organizare instituţională la nivel naţional şi care au turism. Sunt altele care au, şi au şi ele turism. Sunt ţări ce nu au nici una nici alta.
Eu personal am în vedere două aspecte mari ce cred că merită luate la gândeală olecuţă :

1. Este România o ţară ce poate obţine ceva din turism ?
Mai întâi cred că ORICE ţară poate obţine bani din buzunarele plimbăreţilor şi pofticioşilor de colindat, INDIFERENT dacă arealul le este favorabil au ba. Mai toate naţiile lumii folosesc toate metodele, forţele şi mijloacele pentru a scoate bani din domeniul ăsta. De la plimbarea da’mproasta prin relief cu artizanatele aferente, până la clădiri memoriale, muzee, expoziţii, festivaluri, carnavaluri, locuri de cazare, cu sau fără măşti, cu sau fără ţoale.
Este probabil SINGURUL domeniu “economic” unde se poate scoate bani practic din “piatră seacă”. Se pot plăti cash …. imagini ale peisajului cu care Doamne-Doamne ne-a blagoslovit moacă, care peisaj nu se toceşte chit că se gogonează la el 10.000, 100.000, sau 1 miliard de perechi de ochi.
Remember :
Orice activitate care produce beneficiu necesită de regulă o investiţie de materie primă, un consum iniţial de energie, pentru a produce un bun ce poate fi ulterior comercializat şi aduce un procent de profit. Cu riscul asumat al unui eventual eşec comercial, soldat automat cu pierderea investiţiei respective.
Cel puţin în turismul tradiţional, aproape primitiv, ce are în vedere doar bolovanii Babelor şi stufărişul Deltei, “bunul ce poate fi comercializat” e făcut gata. Că pe lângă ăsta se pot broda un şir uluitor de alte atracţii, e altă poveste; este un supliment, un adaos pe care omul cu cap, ambâţ şi spirit întreprinzător, îl poate realiza într-o societate bine structurată, pe principii de piaţă liberă.
Nu m-apuc acum să adun drept argumente punctuale generozitatea rară cu care natura ne-a împodobit zona. Ştiţi. Poate şi faptul că Parcul Naţional Retezat s-a clasat de curând pe locul al zecelea între cele mai frumoase parcuri naţionale, păduri şi monumente naturale ale lumii.

În concluzie eu cred că DA !
Turismul este o uriaşă mină de aur, din care România poate obţine beneficii enorme cu cele mai mici cheltuieli comparabile cu orice alt domeniu economic. Dpdv al profitabilităţii, ar putea fi chiar vărful eficienţei economice.

Bun. Şi atunci, dacă România este chiar mai blagoslovită decât UK cu comori turistice naturale, la mina asta de aur :
2. Are nevoie turismul de un minister ?

Este necesar “amestecul” statului în afacerile din domeniul turistic ?

Care ar putea fi activităţile unui organism instituţional cu această sferă de preocupare ?

Până unde pot merge măsurile de interdicţie pentru protejarea a ceea ce avem deja şi de unde trebuie să înceapă măsurile de încurajare pentru valorificarea potenţialului ?

Teoria conform căreia Ministerul Turismului (la pachet cu MTS) este o inutilitate economică creată artificial pentru beneficiul material al unor persoane, are la bază dorinţa eliberării economiei de sistemul centralizat de stat sau eliminarea unor persoane considerate apropiate lui Traian Băsescu din viaţa politică, cu instituţie cu tot  ?

Mai răspundeţi şi voi că deja am pus mai multe vorbe decât e frumos.

Viq


Anunțuri