creier-geoanaCredit HULTANUL

A fost odată ca niciodată …etc.
A fost odată ca niciodată un prostănac. Făt Frumos cel Prostănac, pe numele său.
Era unic în felul său şi se simţea foarte bine la castelul Împăratului Roşu. Plăcându-i era vesel şi făcea tot ce dorea fără ca cineva să-l supere cu prezenţa.
Dar, cum toate trec, până şi fericirea .
Aşa că într-o zi a trebuit să se ducă la şcoală. S-a dus dar nu a învăţat nimic. De-aia era prostănac.
Tatăl său, văzându-l greu de cap l-a trimis la un Institut de Curiozităţi ale Naturii. Poate aşa, lăsându-se studiat, va face un bine omenirii.
L-au luat, l-au băgat într-un borcan mare şi au turnat spirt.
Deodată de auzi un vuiet şi borcanul se goli.
Au studiat ce au studiat cercetătorii şi au ajuns la concluzia că se întâmplase un lucru cât se poate de normal. Alcoolul era absorbit de vidul din capul Prostănacului.
Au mai umplut de câteva ori borcanul şi au văzut că la un moment dat spirtul rămânea acolo.
Se umpluse golul.
Totuşi a doua zi, iar era gol. Nu mai înţelegea nimeni.
Au montat o cameră de scunsă şi au observat că după ce plecau toţi din încăpere din borcanul alăturat ieşea un pai prin care era golit borcanul Prostănacului. A doua zi, s-au uitat la borcanul respectiv. Nu era mare lucru. Un Organ.
Văzănd că nu reuşesc să-l conserve, i-au dat drumul.
A umblat ce a umblat prin lume Prostănacul, apoi s-a hotărât să se întoarcă în împărăţia împăratului Roşu.
Sub un corcoduş, a întâlnit un înţelept, Almanahe von Revanghelion, mare specialist în mititei şi bere electorală.
A luat un sfat extrem de important. „Nu purta chiloţii pe faţă, s-ar putea nu îţi placă cum put”
Cu sfatul luat, Prostănacul a plecat mai departe.
A întîlnit apoi un circ. Aici s-a angajat ca poet dramatic, dar n-a făcut prea mulţi purici, luat doar câţiva de la elefantă. Erau laţi, se vede treaba că sezuse pe ei.
L-au alungat pentru că nu era amuzant deloc, nici măcar copii nu râdeau la creaţiile sale.
Mergând el mai departe, găsi un fluier şiu se făcu cavaler al fluierului.
Se descurca bine. Cum comenta unul, îl dădea afară, astfel rar se întâmpla ca la finalul primei reprize să mai fie cineva pe teren în afară de el: Cavalerul.
La un moment dat, unuia din păduchii luaţi de la elefantă i se făcu poftă de salam cu ouă. Si muşcă cu sete. O durere profundă îl făcu pe Prostnac să i se înmoaie picioarele (Vezi foto. Acolo un paparazzo l-a surprins chiar la începutul miscării).
A plecat şi de acolo.
Mergând el pe drum îşi puse nasul de poet dramatic pe care îl primise la circul unde lucrase.
Atunci, ca din senin se întâlni cu Moş Crăciun. La angajat emporar pe postul de ren. Rudolf, cel cu nasul roşu, avea gripă aviatică.
A fost frumos, cum nu a prins nici un Crăciun în funcţie, tot ce a făcut a fost să mănânce iarbă artificială deoarece se ştie că la Polul Nord nu creşte iarba.
S-a trezit iar singur, de data asta nu mai ştia încotro să o apuce. A avut o lungă perioadă de nelămurire. Stânga-dreapta, stânga-dreapta şi tot aşa… până se hotărî: Nici stânga nici dreapta…. înainte.
Şi păşi în prăpastie…
Ce a mai fost după aceea? Nu ştiu. Dar dacă mai apar poze, mai vedem …
De murit sigur n-a murit… Prostia e eternă.

Anunțuri