Vanitatea (ca si lux-ul) n-are nici un chichirez daca e tinuta subt obroc…! Artistu’ (ca si femeia) se usuca si moare, daca nu e laudat, sau din contra, afurisit cu naduf…! Asa si eu: ce sa fac cu respectu’ amicilor calendaristici & cu dispretu’ amarilor literatori, in corabioara-mi de lemn ?…Zau, Lake, ma-nebunesc!…

Dupa ce mi-a relatat – cu ani in urma – emotia cu care il intampinase Emil Botta, aflat pe patu-i de suferinta, pe Critic, care-i adusese articolu’ sau despre ultima carte a poetului, dl Manolescu – caci de dansul e vorba – m-a intrebat: „De ce oare se fastacise Botta asa de tare? Sau ce, el nu stia ca este un mare poet? Avea nevoie (si) de confirmarea mea? Tu ce crezi despre asta?”

I-am raspuns atunci Criticului cu primele doua propozitii din prezentele-mi capse, iar acu’, mutatis mutandis, i-as raspunde la fel…Ba chiar, dupa ce o sa-i remit propria-mi, prima-mi si ultima-mi carte – pe care deocamdata nici io n-am vazut-o tiparita, decat in poza din articolu’ lu’ Barsila – si dupa ce o sa constat ca n-o va intampina (si) pre aiasta, fiind dansu’ mai ingrijat s-aduca PACe-n tara, Rex la vara, cauzasi in rumanasi, o sa i-o zic, bre, de la obraz, voila…

Ca e asa cum spui mi-o dovedesc, iacata, si-alde nea Paunescu & Vadim, carele, se stie, se-nfiorara o ditamai Iepoca de groaza de-a nu fi bagati in seama, iar Azi, dupa Zavera ce nici macar nu-i baga la racoare, ii lua tremuriciu’ de-a binelea!…Pai, daca si niste circari ca astia sunt flamanzi de glorie – fiind si putrezi de bogati pe deasupra -, darmite un aracan artist sadea, ca mandea…?

Sa nu ne rusinam, asadar, din pricina ca suntem doar oameni si ca nimic din ceea ce e omenesc nu ne e strain… Stiu sigur, la anii pe care i-am papat, ca orice om e in stare de orice – bune & nebune -, ca oricine, chiar si un copil de tzitza, poate fi gasit vinovat si pus la stalpu’ infamiei, inclusiv Fiu’ Omului, la rigoare…De aceea, eu nu sunt de acord cu Goma, cand ii afuriseste avan pre toti, bagandu-i in oala unuia si aceluiasi pacat, altoindu-i cu facaletu’ ieremiadelor sale tistuitoare, autoradiindu-se radios…Desi, ca sa fiu drept, inteleg (si) acest dinte al lu’ dom’ Goma, oho…

Eu, cand ii „injur” pe iepocalii scriitori n-o fac, bre, din cauza ca astia au fost comunisti, ci doar pentru ca se dau mari artisti, desi e clar ca nu sunt decat de mare serie…Eu nu pretind ca Paunescu, e.g., n-are dreptu’ sa pupe in fund pe cin’ pofteste – sunt eu dusman al drepturilor omului? – sau ca nu poa’ sa fie ceausist cat cuprinde, ci ma mir ca unii au crezut (si au scris) ca asta e un mare poet, fie si de curte…Ma tem, vai, ca-n Iepoca nu s-a stiut ori s-a pierdutara din vedere ce este un poet…! Poate fi poet (!) un copist, un scrib, un scribaiet ca Paunescu?! Asta, ma, jurnalistu’ asta de bulivar…?!

Prin urmare, nu scribii colaborationisti vor fi fiind oripilati de chefu’ nostru polemic, dom’ Cronicar, ci pempantii Casei Scriitorilor, tipii ce-s morti sa treaca pe taramu’ cestalalt cu cotele de pe lumea ailalta…Socotind, de-o pilda, ca M.Sorescu, A.Buzura & St.Aug.Doinas, M.Ciobanu au fostara odata scriitori de vaza & glastra, acu’, in aer liber, ce sunt ? Noi maresali de Curte or’ Premianti…? Chiar daca cezaru’ si-a preschimbatara sapca proletara cu-o palarie de ex-Tov, sau chit ca va capata o coroana de R-ex, nu e tot aia…? Mie sa-mi spuneti doar daca astia sunt Poeti or’ Creatori, caci je m’en fiche de aceste Jurii, de aceste Kakademii, de aceste Loji, de aceste Maharii care nu L-au primit pe Dom’ Titi si nu L-ar suferi nici la Rediviva…

Asta ca sa nu mai pomenim de scribaietii sadea, pe care tata Ierunca i-a pocnitara din fasa si de care si Dvs va scarbiti, dom’ Cronicar, desi nu va este tot atat de usor s-o faceti, fiindca nu va aflati la Paris, ci pe Straduintei… Cand v-am profetit – in 1980 – cum ca eu cred ca nimic nu va ramanea, ati exclamat: „Ar fi ingrozitor!”. Am intuit atunci ca acest gand al neantului iepocal va framanta si pe Dvs demult, dar ca va era peste poate a-l defula momentan…Iar altadata – tot in 1980 – ne-ati marturisit: „Daca n-ati fi aparut voi – lunedistii, N.B. – n-as mai fi scris…”. Tineretea Cronicarului fusese intretesuta, vai, cu gogosile unor crisalide luxoase, insa fragile si efemere, in timp ce – se stie – doar viermele textueaza borangicu’, el, umila vietate, candriu’ lu’ Papulea, incalecat pe Madona din Dud…

Calende, iunie-iulie 1992

Anunțuri