Filadel


Schimbare sau continuitate ?

Motto :

« Problema centrala a epocii nostre este cum ne raportam la viitor si cum il construim »
Virginia Postrel

35

filadel Says:
6 septembrie, 2009 at 11:38 pm

Trebuie să-i dau dreptate tînărului dar fără s-o nedreptățesc pe Despina. Discuția în gogoloaie nu-și mai are sensul în ziua de azi. Referirile trebuie nuanțate și rafinate pentru a putea atinge realitatea politică.

Există totuși criterii mai laxe după care poți identifica direcții majore. De obicei stînga (sau moștenitoarea ei) este cea mai progresistă, promotoare a noului, interesată de schimbare (fără să calific toate acestea) iar dreapta e cea care se opune, conservă, e mai rigidă, mai rațională.

Fasciștii, tinere, (un termen folosit doar de vulgarul ideologic stîngist) sînt o specie care poate fi, și chiar este ideologic, plasată la dreapta cu o mențiune = extrema dreaptă. Cert este doar faptul că există puține deosebiri între această extremă dreaptă și mulți din cei situați la cealaltă extremă sau chiar în mijlocul stîngii.


La mijlocul secolului XX s-a produs o reașezare a dreptei constând în unirea curentului liberal clasic cu cel conservator, ca reacție la ascensiunea socialistă. Aceasta convergență a creat o anumită tensiune internă în însăși doctrina dreptei liberale generându-se o problemă de identitate politică a dreptei. Dreapta secolului XXI moștenește de la cea a secolului XX (curentul de centru-dreapta postbelic) un aliaj doctrinar paradoxal, extrem de puternic, dar în același timp extrem de fragil. Se combină și se organizează două principii cheie: cel al schimbării și dinamismului pe de o parte și cel al tradiției și menținerii formelor deja existente. În acest fel curentul de centru dreapta poate vorbi și despre progres dar și despre tradiție. Pe de o partre este «schimbarea» intrinsecă capitalismului, a societății deschise bazate pe experiment și creativitate (deci un pilon clasic liberal). Pe de altă parte este tradiția necesară păstrării parametrilor culturali și instituționali (deci un pilon conservator).

Liberalul clasic vrea eliminarea coerciției, conservatorul vrea să frâneze anumite tendințe care-i par extreme.

Conservatorul are rezerve față de schimbare, liberalul clasic nu poate trăi fără schimbare.

Liberalul clasic dorește experimente sociale, conservatorul se teme de ele.

Liberalul clasic are încredere în forțele descentralizate ale pieței, conservatorul ezită.

În ciuda acestor contradicții aliajul a rezistat și a ieșit victorios în lupta cu socialismele și totalitarismele secolului XX.

În perioada actuală precum și în viitor în contextul accelerării rapide a schimbării sociale această tensiune intrinsecă va deveni și mai acută.

Virginia Postrel spune astfel:

Dorim stabilitate și confort sau evoluție, adaptare și schimbare continuă?
Căutam o lume statică și controlată de autorități sau o lume dinamică, de creație, descoperire și competiție?
Ne este frică de viitorul tehnologic sau percepem tehnologia ca pe o promisiune a viitorului și o expresie a creativității umane?
Care este natura progresului: ceva planificabil sau un proces descentralizat, spontan ,care are loc imediat ce oamenii au libertate și un mediu instituțional favorabil?
Dorim predictibilitate sau surpriză?
Percepem erorile politice, tehnologice și instituționale ca pe niște dezastre sau ca pe niște efecte secundare corectabile ale experimentului?
Dorim predictibilitate sau surpriză?
Acești doi poli cel static și cel dinamic definesc matricea noastră intelectuală și culturală.
Problema centrală a epocii nostre este CUM NE RAPORTĂM LA VIITOR ȘI CUM ÎL CONSTRUIM.

Aceasta problemă produce două tabere, și din nefericire pentru dreapta secolului XXI linia ce desparte cele doua tabere trece exact prin domeniul său doctrinar.
Tensiunea: schimbare versus continuitate va marca în mod cert peisajul sec. XXI, iar problema pare inevitabilă.
Vor fi oamenii de dreapta forțați să aleagă între cele două principii sau va fi găsită ca și în a doua jumătate a secolului trecut o soluție de compromis care va fi și una a continutății ?

Este greu de prezis, dar ȘTIM CU SIGURANȚĂ CĂ MODUL ÎN CARE SE VOR AȘEZA LUCRURILE ȘI DECI RĂSPUNSUL DEPINDE DE NOI.
Pe măsură ce înaintăm în noul mileniu se deschide un vast teritoriu în care întrebarea centrală este: Va putea dreapta occidentală să relanseze experimentul liberal-democratic-capitalist ?
Pot oare virtuțile dinamismului și cele ale staționarismului să fie combinate într-un nou amalgam doctrinar care să ghideze corabia civilizației occidentale printre provocările geopolitice și demografice ale veacului ?

Poate DREPTA ROMÂNEASCĂ să se REINVENTEZE în noile condiții ?

Vor fi capabili liderii intelectuali și politici ai dreptei noastre să-i găsească acesteia un loc în cadrul frontului occidental, astfel încât să ducă mai departe proiectul național românesc, descoperind formula îmbinării particularismului românesc cu universalismul politic și instituțional occidental ?

Se va găsi echilibrul între continuitate și schimbare pentru redefinirea și relansarea proiectului național ?

Sunt întrebări care caută răspunsul, iar dezbaterea la care ne invită cei doi autori ai «Reconstrucției Dreptei» abia acum începe cu adevărat !

  1. Vladimir Tismăneanu: Histrionism, resentiment, mit: Chavez la Moscova
  2. AVP: Despre resentiment la rumânii recenţi

Despina Veștea

PS.

Eu, personal sunt adepta schimbării pas cu pas, a metodei iterației, a riscului calculat , iar când nu există altă soluție, a riscului bazat pe intuiție și fler. Oricum nu sunt adepta staționarismului.


File?id=dcqhzcdn_104djpm642p_b

Pentru cei care-și mai amintesc, Mount Thor a pornit prin 31 August anul trecut.
Pentru ceilalți există dintotdeauna. 🙂

500 de articole împotriva ticăloșiei de 322 de karate,
500 de țepe pentru 322 de nenorociți,
500 de strigăte împotriva mizeriei din viața României,
500 de cărămizi puse de oameni banali ca noi la baza zidului,
500 de speranțe într-un viitor mai bun,
500 de suspine pentru broaștele înghițite,
500 de reporniri la luptă după mult mai multele dezamăgiri

peste 90.000 de comentarii

cam 700.000 de vizitatori

cam 379 de zile

cam 1846 de oameni pe zi

Unde-l mai puteți găsi:

  1. http://www.postrank.ro/blog_info/emilthor.wordpress.com.html
  2. http://www.zelist.ro/bloguri/emilthor.wordpress.com
  3. http://politica-interna.ubix.ro/blog/emilthor.wordpress.com
  4. http://blogrank.targetit.ro/emilthor.wordpress.com.html
  5. File?id=dcqhzcdn_105d2kps2tx_b
  6. MountThorMedia – Televiziunea OnLine – numai din cauza lui Viq
  7. MountThorMedia – Arhiva ibidem.
  8. În cîteva zeci de blogroll-uri

Multe salutări tuturor prietenilor (și nu numai) care s-au lăsat atrași de subiectele noastre:

Anonim, agaX, AVP, Arizonianul, ActOfGod (Văru), Adi_ocs, Alin, Andra, Andrzej Vietnamezul, Argentina Gribincea, Bleen, Blue2403, Blogideologic, Biju, Canadianul, Cati, Clemy, Chibiț, Carol, CP_away, CONSTANS, Costica, Dan Dumitrescu, Danutchidon, Damacucatelul, Despina, Dora, domnu Dracu, Elena, Emilly, Felix-Gabriel Lefter, Fini, Frei, Gabhry_el, Gerula, Hultanul, Humoru, ItzenPlitz, Imperialistu, Lucid, Luminița, Loda, Maria, Maya, Marius Delaepicentru, Marius Mioc, MetalShrine, Mihaela, Mihnea, Murfi, Nora, Nicole, Niku Electricu, Quintus, Rahoveanu, Reddog, Riddick, Robin, Roxana Iordache (o singură dată! – ca să fie klar!), Skorpi, Stelyana, TatonulAA, Tibi, Theophyle,Tînăru, Turambar, Turnu, Theo, Thor, Tiberiu Lovin, Țepelică, Uhitto, Victor L, Viq, Zahdiva1, Filadel și mulți … ceilalți fără glas.

File?id=dcqhzcdn_99vsrpsgf6_b

(și contraargumente)

Motto:
«Capitalismul creează bogăție, socialismul distribuie sărăcie»

Una din ideile cuprinse în propaganda comunistă este că orice om are drept egal la resursele naturale ale Pământului, iar capitalismul este o NEDREPTATE CONTRA NATURII întrucât acestea nu sunt distribuite în mod egal oamenilor, producând inegalități între bogați și săraci.

Liberalismul clasic răspunde prin Mises că natura este ZGÂRCITĂ, că resursele sunt rare. Nu există abundență în natură. Bogăția imensă a lumii moderne nu este dată de natură ci a fost obținută prin producție, invenție și capitalism incluzând diviziunea socială a muncii. De ce statele din Asia sau Africa sunt sărace, în ciuda RESURSELOR NATURALE IMENSE pe care le dețin?

Capitalismul a creat un SISTEM, A CREAT INSTITUȚII care dau garanții ferme privind libertatea de a economisi și a investi precum și un cadru favorabil creativității și invențiilor. De aici vine bogăția.

În acest context putem înțelege și crearea Ministerului Turismului la noi în țară.

În măsura în care redistribuția este posibilă, capitalismul a asigurat mărirea salariului minim, dar nu datorită acțiunii sindicatelor sau a guvernelor ci pentru că statele respective erau suficient de bogate pentru a-și permite asemenea măsuri care în mod normal măresc șomajul și reduc creșterea economică. Asemenea măsuri se pot lua pentru că a lucrat CAPITALISMUL creând, mai întâi BOGĂȚIE și apoi făcând concesii pe partea de distribuție.

CAPITALISMUL CREEAZĂ BOGĂȚIE, SOCIALISMUL DISTRIBUIE SĂRĂCIE.

Este cert că în țările în care capitalismul este mai avansat, săracii o duc mai bine.

Statele din Asia și Africa sunt sărace ( deși au puternice resurse naturale ) pentru că NU AU POLITICI CORECTE, nu au absorbit STRUCTURA INSTITUȚIONALĂ a CAPITALISMULUI.

Capitalismul dă săracilor posibilitatea reală de a munci și capacitatea de a transforma resursele brute în bunuri. Restul discuției privind privarea săracilor de dreptul lor natural la resurse este numai PROPAGANDĂ.

Despina Veștea


Replica lui Filadel

 

”Într-o lume globalizată, nu mai e vorba de ”alții” aflați undeva, departe (cu atât mai mult, cu cât migrația internațională a devenit un fenomen structural, stimulat în același timp de bogăția și declinul demografic al Occidentului și de sărăcia și suprapopularea restului planetei). Relativa atenuare a inegalităților la scară națională va conta tot mai puțin față de disparitățile dramatice la scară planetară.”

Mitul democrației – Lucian Boia, Humanitas, 2007.


Parul din ochiul propriu

Mircea Marian Evenimentul Zilei: Războiul mogulilor cu Băsescu

„Oxford Analytica a realizat un studiu în care arată că presa din România nu mai joacă un rol pozitiv în formarea opiniilor politice. Prestigiosul institut de consultanţă politică Oxford Analytica (OXAN) a publicat o analiză în care arată că trusturile media controlate de Vîntu, Patriciu şi Dan Voiculescu şi-au coordonat, în 2009, atacurile împotriva lui Traian Băsescu. Potrivit acestei analize, strategia televiziunilor lui Vîntu şi Voiculescu este să reducă interesul publicului pentru politică. Această strategie a avut efect la alegerile parlamentare din 2008, când mai puţin de 40% din electorat s-a prezentat la urne.

[ … ]

Analiza think-tankului britanic – care are ca subiect „influenţa trusturilor de presă în bătălia pentru putere” – mai arată că Vîntu a avut două întâlniri „bine mediatizate” cu rivalul lui Băsescu, Mircea Geoană, şi se bănuieşte că trustul Realitatea-Caţavencu îl susţine pe liderul PSD. Oxford Analytica aminteşte şi de faptul că proprietarul televiziunilor Antena, Dan Voiculescu, „un politician cu un backgoround în comerţul exterior în era comunistă”, este aliat cu PSD de peste un deceniu.

OXAN este extrem de critic la adresa unei mari părţi a presei din România, „care pare a fi o extensie a intereselor de afaceri”. „Proprietatea concentrată în mâinile câtorva personaje bogate a condus la schimbări dramatice. Jurnalismul de investigaţie a fost îngropat. (…) Conţinutul trivial sau senzaţionalist a înlocuit reportajele serioase”, scrie în analiza Oxford Analytica. În plus, mulţi ziarişti cu o gândire independentă au fost destituiţi sau forţaţi să se plieze pe noua linie editorială.

Potrivit acestei analize, presa nu mai este un loc unde se discută „serios” viitoarele opţiuni de politică, ci pare a fi hotărâtă să învenineze competiţia prezidenţială dură care se desfăşoară în această toamnă. OXAN arată că CNA încearcă să menţină „standarde acceptabile”, dar este divizat politic şi are puteri limitate.

[ … ]

Teza Oxford Analytica a fost ieri tranşată pe scurt de Sorin Ovidiu Vîntu: „Nu e cazul să comentez această informaţie. Nu eu, ci copiii mei sunt proprietarii trustului de presă Realitatea- Caţavencu. Iar ei nu au nici cel mai mic interes politic”. De asemenea, Vîntu spune că este vina lui Băsescu pentru faptul că scade în sondaje. „Dacă domnul Băsescu pierde puncte se întâmplă strict ca urmare a prestaţiei sale bizare”, a concluzionat Vîntu.”

La început am crezut că nu văd eu bine. După aia am crezut că noi, pe blogul ăsta, sîntem chiori cu toţii. La urmă am aruncat toată berea din frigider (inclusiv pe aia pe care i-o datoram lui Dan Iancu).

Acum nu ştiu ce să mai zic. Presupun că e hipnoză în masă şi că hipnoza a ajuns pînă la Oxford.

File?id=dcqhzcdn_96fbzwhzcj_b

Sursa foto: http://ro.wikipedia.org

Preluat din EVZ via Gabhry_el.

Filadel


Această sfâșietoare durere a libertății

Vladimir Bukovski s-a născut la 30 decembrie 1942 în orașul Belebei din RSSA Bașkiră. Mama jurnalistă la radio, tatăl scriitor. De pe la 16 ani se calcă pe picioare cu regimul sovietic fiind agățat de mai multe ori de KGB pentru activități subversive. În 1961 este exclus din facultate (neurofiziologie). În 1963 e arestat de KGB pentru tipărire de manifeste antisovietice și răspîndire de literatură interzisă. Este închis 15 luni la Spitalul Psihiatric din Moscova. În 1965 participă la manifestații în Piața Pușkin în sprijinul scriitorilor Daniel și Andrei Siniavski aflați în proces cu autoritățile. Este internat pentru cîteva luni într-o clinică de psihiatrie. În 1967 este arestat și condamnat la 3 ani de muncă silnică în lagăr. În 1972 cînd îi apare în Franța la editura Catacombes ”La dissidence. Une nouvelle maladie mentale en URSS”, o culegere de documente care dovedeau folosirea psihiatriei în scopuri represive, Bukovski era tot în închisoare. În procesul din ianuarie 1972 este condamnat la 12 ani de privare de libertate, lagăr de muncă și deportare. La propunerea savantului disident Andrei Saharov Brejnev acceptă un schimb de deținuți politici: Vladimir Bukovski contra lui Luis Corvalan – lider al Partidului Comunist din Chile, încarcerat după lovitura de stat a generalului Pinochet. Schimbul din iarna lui 1976 l-a propulsat în mijlocul atenției publice internaționale fiind bombardat cu sute de interviuri, reportaje, apariții la televiziune, radio, presa scrisă, întîlniri cu importante personalități politice ale momentului (Jimmy Carter, Margaret Thatcher). Scrie cărți în care denunță sistemul opresiv din URSS. Își continuă studiile de neurofiziologie în paralel cu activitatea scriitoricească la Cambridge și Stanford pe banii proprii.

La solicitarea lui Boris Elțîn de a depune mărturie în procesul comuniștilor conservatori de la Kremlin din 1991 VB se întoarce în țară. Cu această ocazie copiază din arhivele PCUS mii de acte și documente strict secrete. După întoarcerea în Occident publică ”Judgement in Moscow”, un volum masiv, în care pe baza acestor documente, dezvăluie legăturile secrete ale Kremlinului cu guvernele democratice din Europa de Vest, cu partidele comuniste din aceste țări, cu mișcările pentru pace și cu personalități respectate din lumea liberă, producînd un scandal uriaș. Urmarea – devine persona non grata în propria țară.

File?id=dcqhzcdn_94szjpc8hn_b

Această carte a fost scrisă imediat după eliberarea din lagărul sovietic la îndemnurile editorilor și se vrea un răspuns la întrebarea Ce părere are un disident rus despre societatea occidentală? După cum spune și autorul, cartea este o acumulare de impresii personale (căci el este chiar disidentul rus care observă Occidentul) … dar ce mai impresii!!!!

De ce l-au eliberat.

”Oricît de ciudat ar putea părea, regimurile totalitare sunt extrem de sensibile la opinia publică, deși ascund scrupulos acest lucru. Aceste regimuri rezistă prin teroarea și complicitatea tacită a populației. Fiecare cetățean trebuie să fie fără nici o apărare în fața statului, fără drepturi și dinainte vinovat. În aceste condiții, CUVÂNTUL LIBER, chiar dacă vine din străinătate, dobândește o neașteptată importanță. Poeții Uniunii Sovietice nu erau împușcați degeaba.”

”Agresivitatea URSS este o consecință directă a sentimentului de ilegitimitate al regimului. Acesta dorește să devină un partener cu drepturi depline al comunității mondiale, ceea ce îi este organic imposibil. În realitate, el nu are nevoie de parteneri și de aliați, ci de sateliți și de complici. Frica și complicitatea, iată factorii determinanți ai puterii sovietice. Evident, nu e de ajuns o complicitate tăcută, este imperios necesar să se poată sprijini pe complici cât mai zgomotoși posibil, care împărtășesc aceeași ideologie. Această complicitate se bazează în parte pe mituri referitoare la o viață mai fericită, mai echitabilă, mai progresistă.”

”Surprinzător, nu-i așa? Vreme de mai multe decenii, cele mai întunecate ale istoriei noastre, când milioane de oameni au fost exterminați pentru că erau ”dușmani ai poporului și când cei care ajungeau în spitalele psihiatrice se considerau cei mai norocoși, societatea sovietică a servit drept ideal tineretului occidental, care astăzi tresare înfiorat de oroare atunci când aude vorbindu-se despre închisorile psihiatrice sovietice. Călăii noștri se aflau până nu demult, în ochii acestor tineri, în avangarda luptei împotriva establishment-ului lor, în timp ce nouă acesta ni se părea a fi singura apărare față de acei călăi.”

”Occidentul nu știe ce este propaganda decât în teorie. Nimeni, inclusiv guvernele și serviciile de contraspionaj, nu este conștient de amploarea războiului ideologic dus împotriva Occidentului. E încă posibilă demascarea unui spion ”clasic” gen James Bond (dar acest lucru nu e bine văzut, e o ”vânătoare de vrăjitoare”, nu-i așa?); dar nimeni nu are nici cea mai mică idee despre ceea ce poate fi un agent al serviciilor ideologice. De exemplu, un profesor respectabil din Washington care publică în reviste și mai respectabile articole riguros sovietice.”

Recomandare de lectură, reconfortantă (masochist) și cu mult umor.

Filadel


Update:

 

Reddog
această carte a lui Bukovski te poate induce în eroare. Povestind despre Gulag-ul sovietic se referă de fapt la societatea occidentală pe care o critică în mod copios cu seriozitate şi foarte mult umor. Nu aceasta este cartea care se ocupă cu mărturiile şi dovezile. Aceasta este o sumă de impresii ale unui deţinut, disident, care ajunge brusc în occident şi spune ce vede şi ce înţelege comparînd cu locul din care vine.

Aseară nu am mai avut timp să prezint toată povestea aşa cum ar trebui. Îmi cer scuze că am lansat subiectul de discuţie fără o pregătire substanţială. Am făcut lucrurile pe jumătate şi am ratat prezentarea unei cărţi pe care am merita toţi s-o citim.

Doamna Realitatea pe care o zugrăveşte, voit provocator, Bukovski, este surprinsă dimineaţa, în cămaşă de noapte, fără farduri, rimel sau mască, fără să apuce măcar să-şi spele faţa, cu cearcăne la ochi şi dungi de la pernă şi cearceafuri.

File?id=dcqhzcdn_78f9q57fvr_b

Mottttto:
„Partidul e-n toate cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare”

Aveți mai jos autodenunțarea tabloidului cu ventilator:

”Cotidianul.ro – un site de stiri actualizat 24 de ore din 24, dedicat cititorilor de elita. Cotidianul.ro prezinta stiri de ultima ora, dezvaluiri, reportaje, opinii, cultura urbana. Nu lipsesc blogurile unor reputati jurnalisti, rubrica de proiecte speciale si forum. Publicul Cotidianul.ro este un public educat, prefera stirilor/informatiei neprelucrate, comentariile si analizele, informatia contextualizata (cele mai multe vizualizari zilnice sunt obtinute de comentarii si analize).

Ce știe să facă:

Coti de cetit pe plaja

Care sînt rezultatele:

Studiul de Audiență și Trafic Internet

În final iată ce ți se poate întîmpla atunci cînd ”prelucrezi” MULT PREA MULT informația după indicațiile partidului:

File?id=dcqhzcdn_79gnknqxdk_b

Afișări

File?id=dcqhzcdn_80h26s2qzj_b
Vizite

File?id=dcqhzcdn_81fz5ztrcd_bClienți unici

 

Viq și Filadel


 

Realitatea EmCePătrat

Articolul produs de Bursa:

EXCLUSIV: CONFLICT DE INTERESE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL
Fratele preşedintelui Băsescu, jucător în industria de armament
21.08.2009

File?id=dcqhzcdn_54d3fjb5gw_b

Fiindcă nu se precizează ora la care a fost postat articolul mă uit după ora primului comentariu:

File?id=dcqhzcdn_55ck8zdbdm_b

Reluarea articolului în Realitatea.net

Fratele lui Traian Băsescu, implicat într-o afacere cu armament de miliarde de dolari

File?id=dcqhzcdn_577k742zd5_b

Primul comentariu pe Realitatea:

File?id=dcqhzcdn_56ckjr5vdc_b

Comunicatul instituţiei prezidenţiale.

Articol în Ziare.com:
Certat de presedinte, Mircea Basescu s-a retras din firma de armament

File?id=dcqhzcdn_59fz9kk5dm_b

Reacţia Realitatea Mircea Băsescu s-a retras din firma de armament

File?id=dcqhzcdn_58czk45hfs_b

Îţi vine să rîzi deşi nu e de rîs. Astfel de indivizi fac presă în România. Realitatea citează surse înainte ca acestea să apară. Acesta este al doilea caz la acelaşi subiect. Realitatea confirmă teoria lui Albert (Einstein … desigur). QED.

De menţionat că Bursa (în articolul iniţial) a reamintit cu lux de amănunte cazul fregatelor second-hand în contextul discuţiei privindu-l pe Mircea Băsescu. Ziare.com astăzi a făcut conexiunea mult aşteptată.

😀

Pagina următoare »