File?id=dcqhzcdn_83gbjb95ff_b

Remember

File?id=dcqhzcdn_84d6h8n3dm_b

….atunci când el – calea, adevăru’ şi viaţa – irumpse pt prima dată din Virtualitate nu se duse între cărturari, între egzperţii cărţii sau să se-mbrace în mătăsurile şi-n atlazele din casele alese şi din palate, pretinzând să bea băuturile tămâioase sau parfumate şi să se-mbie cu mâncările rafinate ori cu femeile gustoase şi catifelate, ci se amestecă – de ce oare ? – cu doi trei pui de măgăriţe şi mioare, cu balegi aburinde şi paie amoniacale, cu magii mirosind a brânză iute şi a sudoare, cu sfârcu’ maicii preacurate, însă de-o lună ne-mbăiată şi obosită tare, cu vameşi beţivi si cu pescari care nu ştiau să citească decât în stelele de mare şi să numere doar pe ochii pescilor din avele pescuitoare, cu bandiţi de drumu’ mare şi cu alţi contimporani care, supăraţi fiind ei pe viaţa asta pe care le-o ofereau stăpânirea, pillat, nevasta, patronu’, vecinu’, amnaru’, buzunaru’ sau iasca, îl bătura cu funii şi ghimpi preste mâini, pept, frunte şi picioare, îi infipseră piroane în coasta frageda şi-n tibia supţire ca o trestie unduitoare, îi sfâşiară cămaşa cu miros de candoare, îl…:censored:

AVP

Planeta OU. Deschide fereastra fratre.
Planeta OU. Mici fragmente.
Planeta OU. Învierea

Planeta OU. Cine suntem şi ce vrem…
Planeta OU. Cântul I
Planeta OU. Cântul II

Planeta OU. Cântul III
Planeta OU. Cântul IV
Planeta OU – Cântul V
Planeta OU – Ipoteza Kosmosului germinativ


 

File?id=dcqhzcdn_64c2sdg8gg_b

Ipoteza Kosmosului germinativ

File?id=dcqhzcdn_63c54453d8_b

 

1.Fiul sau Tatăl

Se spune că Newton avu revelaţia gravitaţiei universale atunci când îi căzu un măr în cap, producându-i un frumos cucui ! Or, bomba ce căzu peste mine, umplându-mă cu mărturia de faţă, fu chiar aşa: o pară mălăiaţă…!

O văzusem decuplându-se din constelaţia-i crengoasă, lansată într-un picaj burduhănos – tinzând potenţial spre un bang de arome – şi consumându-şi inerţia în clisa moale, de unde îşi înălţă sinapsa codiţei arămii, ca un index clamantis, spre zarea frunzarului de altădat’…
Biet pom şi nefericită poamă ! meditai îndurerat. Vai vouă, seminţelor, rădăcinelor, vaselor capilare, frunzelor şi florilor de păr mălăieţ ! Muncirăţi o vară-ntreagă ca să coaceţi fructu’, însă fiu’ vă părăsi, iar mâine, vai, şi el şi voi veţi putrezi…! Ce sens au toate astea…?

Eclesiastica-mi interogaţie îşi primi răspunsu estimp, când în locu unde plonjase para d’anţărţ – şi care îmi rămăsese întipărit în memorie, din pricina stress-ului enorm ce-mi inculcase –, remarcai bisericuţa oliv a unui păruţ incipient, aţinându-se gingaş alături de coroana bătrână, da’ încă demnă, a lui tătâne-su… Măi să fie ! îmi zâmbii în barbă. Din ceea ce părea să fie un iremediabil sfârşit – şi care mă umpluse de jale –, o luarăm de la capăt ? În loc ca „alfa” să se „omega “ – chiar aşa ! –, din „omega” se iţi „alfa” …?

Eu sunt Alfa şi Omega,
Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
Începutu’ şi Sfârşitu’…!

Ei bine, unde întâlnisem alegaţia asta trufaşă…? În „Carte”…? Dar atunci, spuneţi-mi: acest alfa şi omega e, ca şi para-mi mălăiaţă, un fel de poamă, ce se însămânţează, plesneşte, încolţeşte, creşte, înfloreşte, leagă şi se coace punctual în stadiu-i „omega”, după care ciclu-i se reia ?

Ia să vedem : cine-i alfa („tatăl”), în cazu-mi ? E ADN-ul de păr mălăieţ, imbricat în fructu’-sămânţă. Da’ omega, stadiu’ final („fiul”), cine-i ? E tot ADN-ul de păr mălăieţ, reîncarnat în noul fruct… Prin urmare, „tatăl” perei mălăieţe e totodată şi „fiul” acesteia, şi viţăvercea…?

Cine M-a văzut pe Mine,
A văzut pe Tatăl !
Eu şi Tatăl una suntem !

zice chiar “fiul” sau “tatăl”… Să fie totu’ atât de simplu, D-zeule…??

2. Atomu’ Primitiv

Da’ haideţi să nu-i mai zicem tatăl nostru, ca popii, şi nici pară mălăiaţă, ca proştii, ci atomu’ primitiv, ca savantu’ Lemaitre, protopărintele teoriei Big-Bang-ului… (sămânţa de păr mălăieţ, de mai sus, să fie deci „atomu’ primitiv” al rozaceeii noastre, „alfa şi omega” Lumii de Pară…).

Lemaitre şi ucenicii săi ne învaţă că la momentu’ dat atomu’ primitiv a făcutără big-bang ! Ei, şi ?! An de an – în grădina lu’ Ion – au loc big-bang-uri cu duiumu’ ! Încolţesc – adicătelea ! – seminţele, zambilele, şteviile, ghimpii, cârciumăresele ! De miliarde de ani, tot big-bang-uri prin ghetsimani ! Iar dacă vreţi să ştiţi pe ce bază se petrec toate astea aflaţi că: ”după chipul şi asemanarea Mea”…

Precum în Cer,
Aşa şi pe Pământ !

voila…!

3. Ce a fost “la început” ?

Zice Ioan :

La început a fost Cuvântul
Şi Cuvântu’ era cu D-zeu
Şi Cuvântu’ era D-zeu.
Toate au fost făcute prin El
Şi nimic din ce a fost făcut
N-a fost făcut făra El.

Hagiografii spun că moşu’ din Patmos n-avea de unde să cunoască dogma de mai sus, decât de la cunoştinţa sa din ceruri, da…?

Însă io, carele n-am nici un sfânt în neam, o să-mi permit să fac ceva cu faimosu’ pasaj şi anume o să-l aplic la fondu’ chestiei părului mălăieţ (& Atomului…).

Voi presupune aşadar că în kosmos nu s-ar găsi absolut decât păru-mi mălăieţ şi voi deduce că ăsta ar fi tot kosmosu’…, nu…?

Voi încerca acum să aflu care ar fi logosu’, în cazul de faţă, cuvântu’, cum ar veni, ce exprimă adevăru’…

Văzurăm mai înainte că „tatăl” părului mălăieţ e sâmburu’ , care totodată e şi „fiul” ciclului reproductiv curent – reluare a celui anterior – şi aşa mai departe…

Mutatis mutandis, avem:

La început a fost sâmburu’ de păr mălăieţ,
Şi sâmburu’ era cu păru’ mălăieţ
Şi sâmburu’ era păru’ mălăieţ…
Toate ale părului mălăieţ
Au fost făcute prin el – prin sâmbur
Şi nimic din ce a fost făcut în păru’ mălăieţ
N-a fost făcut fără el – fără sâmbur…

sau, în cestălalt caz:

La început a fost atomu’ primitiv,
Şi atomu’ era cu kosmosu’
Şi atomu’ era kosmosu’.
Toate ale kosmosului au fost făcute prin el – prin atom
Şi nimic din ce a fost făcut
N-a fost făcut fără el …

Ştiu, e greu de crezut că dintr-un simplu atom sau cuvânt – fie el şi primitiv – se născu totu‘…! Oricât de formidabil ar fi fostără big bang-ul, parcă totuşi totu’ ăsta e prea de tot, mult prea im-mensus, bre!… Însă vă-ntreb: v-aţi fi putut închipui (dacă n-aţi fi ştiut de la şcoală!) că din minuscula sămânţă de sequoia explodează ditamai arboru’ ? Sau că din două ouşoare creţe şi-ale mumei ovuleţe irumpseşi însuţi tu, mărite cetitor…?

O să-mi spuneţi că enormu’ sequoia nu rezultă, până la urmă, doar din fâşneaţa-i sămânţă, ci din pământ, apă, aer, foc şi timp… Dar, stimaţilor, dacă inseminăm – e.g. – o boabă de sequoia şi una, şi mai prichindeaţă, de mei, riguros în acelaşi sol, adăpat de aceeaşi pânză freatică etc., dintr-un rod va ieşi, totuşi, sequoia, iar din celălalt, totuşi, mei…! Păi, de ce credeaţi dvs că plopu’ nu face pere şi răchita micşunele, a…?!

4. Cum se face că am redescoperit Ou’ !

Tocmai eram pe cale a mă presuriza ca broasca lu’ La Fontaine, cu avatarele ce ar fi decurs de aci, ale faraonului Tla-la-la, când un amic cărturar cârtitor îmi atrase atenţia, după ce parcurse cap-urile-mi anterioare, că am redescoperit Ou‘…!

Amicu’ îmi puse în faţă – cu un rictus definitiv – un fragment din Mahabharata, explicându-mi că e vorba de ceva mai protocronic şi ca protopopu’ din Patmos…!

Cam aşa:

Pe când Fiinţă nu era, nici Nefiinţă,
Exista totuşi Ou’ Primordial,
Mahadyvia,
Sămânţă a tot ce va fi fost fiind ori fi-va…
În El nu era decât Lumină,
Adica sublimu’ şi inimaginabilu’ Brahma,
Cauză a Totului…
La urmă de tot,
Totu’ se va reaşeza
În supa Oului Dintâi,
Când după ce se va consuma toată Yuga lu’Brahma,
Totul se va sfârşi…
După care Totu’ va renaşte,
La începutul următoarei Yuga
şi aşa mai departe…!

După ce îmi reveni graiu’ – căci chestia mă înlemnise de-a binelea! – îi zisei amicului: şi totuşi, belfere, ai putea să-mi spui care-i trăsura de deosebire dintre Ou’ lu’ Brahma, al lui Ioan, al lui Lemaitre şi Para-mi mălăiaţă…?

Şi văzând că ăla se uită la mine ca la Nr.9, scrisei:

5. Deosebirile

Ca să conceapă – în fundu’ Asiilor – Ou’ Primordial, omu’ indic desfăşură geniu-i mahabharatu’, da…?

Naşterea Cuvântului – a Oului Informatic, cum ar veni – în capu’ Evanghelistului nr.4 fu, la rându-i, dictatu’ lu’ însuşi D-zeu, nu…?

Cât despre figura Oului-Cuvântului-Atomului enunţat de Lemaitre, aci lucrară, pe lângă sinapsele magice ce îl legau pe Maestru de Maeştrii săi, faptele Ucenicilor întru Ştiinţă, care emanară un nor de vreo 400 formule hipersofisticate, ce abia reuşiră să acopere un sfârc, acolo, din polu’ Singularităţii ăsteia primitive…

Or, mie ce-mi trebui, în lipsa harurilor de mai sus, spre a-mi lansa prezenta, fratre…? O simplă limbă mălăiaţă şi biata-mi peană cântăreaţă, vai, vai…

Să fi sosit oare timpu’ – despre care scrie în sulu Cărţii !!– ca pecetluitele taine să fie dezvăluite până şi puicusorilor…?!

Pricepeţi voi, hic et nunc, că Alfa & Omega era disimulat, încă de la Big Bangu-i, subt moaca Softului Primordial şi că story-ul Tainei Tainelor poate fi ştanţat de-acu’ până şi pe hardu’ copilaşilor…?

6. Acordurile

D’acord cu maitre Lemaitre cum că în punctu’ Alfa a existat o singularitate fizic indescriptibilă – „Atomu’ Primitiv” –, în care se înghesuia, amarnic, totu’…

De acord şi cu Sânioan, când zice că „la început a fost Cuvântu”, care „era cu D-zeu”, adicătelea „era D-zeu”…

Da’ Cine sau Ce era Dumnezeu-Cuvântu’ ăsta, bre…?! Era materia Atomului Primitiv, totu’, sau ce…?!

– Cine sau ce a fost „la începutu” părului mălăieţ ? – A fost ou’ or’ cuvântu’ or’ atomu’ primitiv al părului mălăieţ, sâmburu’ de păr mălăieţ !

– Da’ de ce acestui sâmbur i se spune de păr (după orice IRSOP) şi nu, vorba ceea, de plop ?

– Fiindcă plopu’ nu face pere şi răchita micşunele !

– Şi de ce nu ?! De ce nu zboară porcu’ şi de ce nu se moscoveşte newyorku’ ? Ce deosebire e, la urma urmei, între materia oului părului şi materia oului vărului ?

– „Materia” e totuna ! Doar softu o animă într-un sens sau altul, adicătelea:

Tatăl (softu…) Meu este Duh,
Carnea (materia… ) nu foloseşte la nimic !
Duhul (softu…) este Cel care dă Viaţă !

Şi deci a fost aşa ? :

În im-mensu’ hard al Atomului Primitiv fu scris softu’ „Cartea Vieţii”, alias „Cuvântu”, care „era cu Dumnezeu”, adicătelea „era Dumnezeu”…?

Toate au fost făcute prin El,
Şi nimic din ce a fost făcut
N-a fost făcut fără El …?!

Dar, bey, softu’ părului cel mălăieţ e, în ADN-ul & ARN-ul nucleotidelor sale din capătu’ unghiului, material !… Înseamnă oare că şi talpa cerurilor – tata cuvântu’ – e la fel…?! Şi nu cumva ar trebui – D-zeule! – să-l şi vedem, pitulat în spirala Andromedei ori în coama Casiopeeii…?!

Să ne întrebăm totuşi unde e softu părului mălăieţ, după ce sâmburu-i a încolţit, explodat, bigbangat, da’ fiu’ încă n-a ajuns să facă rod şi să se coacă ! De săpăm în punctu’ alfa (la rădăcină), nu-l găsim, pe crengi încă nu-l aflăm! Până păru’ nu-şi consumă tot ciclu’ şi nu se omega, ne vom pune pofta-n cui…? Pe altă parte, observăm minunându-ne cum gingaşu’ păruţ se dezvoltă pe zi ce trece, creşte, devine păr în toată regula, se deplasează spre roşu – asemenea fratelui său mai mare, universu expansiv, chiar aşa… –, fără a se abate nici un pic de la scrisa-i de „păr”, – al părului ăl bătrân, al părului părului ăl bătrân, al părului părului părului ăl bătrân…! Fiu’ nu deviază nici măcar cu o frunză din calea-i, ştie prea bine ce are de făcut, el este cel-trimis-de-tatăl, dar tatăl – ăl bătrân ! – unde e…?

Şi fiindcă nu putem crede că cel-ce-este a datără, Doamne iartă-mă, ortu’ popii, nu ne rămâne decât să-l citim secvenţial: la germene, la rădăcină, în tulpină, în flori, în fruct, în fine…

Chestia e: unde / când îl vom revedea in integrum…? În ou ’ (”fiul”) omului, ori în ou ’ omega, în atomu ’ ce se va reculege la sfârşitu’ lumii…?

Om muri şi om…ega ?

7. Addenda la falsu’ savant

I. Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez (Ioan, 5, 17).

II. Adevărat vă spun că Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând (Ioan, 5,19).

III. Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi ; fiindcă nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis (Ioan, 5, 30).

IV. M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis (Ioan, 6, 38).

V. De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe ? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl (Ioan, 14, 9).

VI. Nu crezi că sunt în Tatăl şi că Tatăl este în Mine şi că El face aceste Lucrări ? (Ioan, 14, 10).

VII. V-am spus toate acestea în parabole. Vine însă ceasul când vă voi vorbi pe faţă despre Tatăl (Ioan, 16, 25).

AVP

Planeta OU. Deschide fereastra fratre.
Planeta OU. Mici fragmente.
Planeta OU. Învierea

Planeta OU. Cine suntem şi ce vrem…
Planeta OU. Cântul I
Planeta OU. Cântul II

Planeta OU. Cântul III
Planeta OU. Cântul IV
Planeta OU – Cântul V