Ne găsim într-un moment al istoriei noastre care (ca întotdeauna) ne-a luat pe nepregătite, ne pune în situații noi și bine-nțeles ne face să ne punem multe întrebări grele fără să dea nici cea mai vagă urmă de răspuns.

  1. Este încălzirea globală o amenințare reală sau inventată?
  2. Este criza financiară mondială reală sau inventată? Cît ar putea să dureze și cît de adînci vor fi efectele acesteia? De ce toate guvernele au văzut ca soluție pentru ieșirea din criză naționalizarea instituțiilor financiare? Ce semnificație are faptul că FMI și BM încearcă să ne oblige să ne împrumute? (suna cam aiurea dar asta-i în esență)
  3. Există oare extratereștrii și dacă da care este implicația pentru existența speciei noastre?
  4. Sîntem 100% siguri că noi, oamenii, aparținem singurei specii cu inteligență superioară pe pămînt și prin urmare avem dreptul să dispunem după bunul nostru plac de resursele și chiar existența planetei?
  5. Mai avem destulă energie pentru a ne susține modul de viață? Ce se va întîmpla după ce resursele se vor epuiza?
  6. De ce avem acest mod de viață energofag? Este în gena speciei sau vine din altă parte? De la cine?
  7. De ce ființa umană este apreciată ca foarte inteligentă la nivel individual? De ce la nivel de grupuri sociale această inteligență nu atinge nici măcar media?

Lista rămîne deschisă.

După cum am făcut eu selecția întrebărilor pare că avem de-a face numai cu probleme globale, la scară planetară. Vestea bună și proastă, în același timp, este că am ajuns în momentul în care trebuie să fim în mod egal responsabili față de aceste întrebări. Nu ne mai putem ascunde capul în nisipul neștiinței iresponsabile și lăsa pe alții să rezolve ceea ce ne privește. Nu vreau să dau răspunsuri la întrebări. Nu-s în măsură. Vreau doar să vă amintesc că unele răspunsuri există, că adevărul trece pe lîngă noi pe stradă dar nu ne trage de mînecă și că dacă am putea, pentru o clipă, să ne oprim din goana năvalnică a vieții cu ritm impus am putea culege adevărul cu mîna așa cum culegi o floare. Trebuie doar să fim pregătiți sufletește pentru el, să ne uităm (pe noi) ca să-l putem vedea mai bine.

Dau cuvîntul unui om care a avut curiozitatea, plăcerea și curajul să privească realitatea într-un alt fel, dintr-un alt loc – mai puțin vizitat, fără să se împiedice de amănuntele minore, nesemnificative, care-ți fură atenția și te distrag de la percepția aspectelor cu adevărat importante.

Neagu Djuvara: Războiul de șaptezeci și șapte de ani și premisele hegemoniei americane (1914-1991)

razboiul_de_77

De formație istoric și jurist a fost preocupat și de filozofia istoriei, preocupare pe care o consfințește cu un doctorat la Sorbona în 1972 iar astăzi ne face cinstea și plăcerea de a ne fi contemporan, ceea ce nu trebuie ratat.

Neagu Djuvara observă că istoria se joacă prin entități, numite civilizații, ale societăților umane pe care le identifică prin apartenența la un anumit areal geografic, într-o anumită perioadă istorică, după anumite unități de moravuri, tehnici, arte și credințe. Fiecare dintre noi ar putea numi măcar două astfel de civilizații dacă nu mai multe. Interesant în studiul lor comparat este faptul că „au trecut prin fazele aceleiași scheme de evoluție politică”.

Pe scurt fazele succesiunii:

  1. faza larvară: „anumite triburi sau neamuri sunt animate deodată de o energie, de un dinamism care le îndeamnă să intre în contact, cel mai adesea violent, cu alte grupuri, alte culturi, pe care le copleșesc, creând un nou amestec”
  2. faza de formare: „într-un spațiu delimitat, când, în ciuda unor neîncetate conflicte intestine, se degajă un nou model de structură socială și un stil comun în gîndire și în artă”
  3. faza de înflorire: „când expansiunea e la culme și creativitatea artistică mai bogată ca oricând (înainte și după)”
  4. faza luptei pentru hegemonie (the Contending States): „când principalele unități statale înfiripate în acel spațiu își dispută întâietatea, fiecare regat străduindu-se să rămînă singur dominator, să fie singur „imperial”.”

Observație la prima vedere:

„… învingătorul este, în cele din urmă, totdeauna cel mai excentric din punct de vedere geografic și cel intrat cel mai târziu în competiție”

Afirmație șocantă:

„Cele două războaie mondiale, urmate de „războiul rece” dintre URSS și SUA, au reprezentat ultimul act al erei „regatelor combatante” și accedarea SUA la hegemonia mondială. Ceea ce este, cum am mai spus, împlinirea unei cvasifatalități: apariția subită, conform șablonului, a unei puteri de prim rang, geografic cea mai depărtată și intrată ultima în competiție”.

Teza hegemoniei SUA la nivel mondial a mai fost susținută și de alte persoane, îmbrățișată cu ardoare de contestatarii americanilor (fundamentalismul islamic este doar cel mai vizibil) dar cu siguranță n-ați știut că a existat un om care a prezis această situație cu peste 110 de ani mai înainte.

„[…] Tînărul […] era nerăbdător să înțeleagă cum se chivernisește această nouă națiune izvorâtă din bătrâna Europă, dar de-acum atât de deosebită. Nădejdea lui era să găsească acolo soluția pentru prefacerile pe care trebuiau negreșit să le facă vechile regate din Europa, fără a dărâma și a șterge tot avutul și strălucirea strânse de veacuri, cu alte cuvinte nu prin revoluții nimicitoare, ci printr-o cumpănită evoluție. Providența n-a vrut să învingă dintâi această viziune, ci concepțiile, ce răsturnau întregul trecut, ale contemporanului său Karl Marx”.

„[…] cele două mari puteri ale lumii, în veacul următor, vor fi Rusia și SUA. Să anticipezi în anii 1830 că Rusia va fi cea mai mare putere din Europa, când știi că ea l-a doborât pe Napoleon și că va fi pe zi ce trece țara europeană cea mai populată, era o concluzie la îndemâna oricărui publicist. Dar ca să prevezi că a doua mare putere va fi acea națiune închegată de abia vreo patruzeci de ani și având, pe vremea aceea, doar vreo trei milioane și jumătate de locuitori și ca să intuiești că acolo mijește o societate de sorginte europeană, dar de tip nou, care cu vremea va inspira sistemele de guvernare din toată Europa – trebuie să fii genial. Acum, în 1945, Europa și lumea se trezeau cu doar doi campioni în lupta pentru hegemonia mondială, cei doi prevăzuți de XXXXXX cu o sută zece ani înainte. Nu-i oare istoria lumii cel mai pasionant dintre romane?”

Vă las plăcerea să descoperiți cine a fost XXXXXX, cum își argumentează autorul ideile filozofice și care este profeția sumbră a acestui Gâcitor în stele, cum singur s-a autodenumit, citindu-i cartea din scoarță-n scoarță. Sper să vă prindă dimineața cu lampa aprinsă așa cum m-a prins pe mine.

cumamtraitsec20

Filadel

Citiți! Adevărul umblă liber pe-afară în frig și ploaie și nimeni nu-l invită în casă la adăpost și căldură!

Neagu Djuvara: Site oficial

Update:

  1. Dan Cristian Turturica (România Liberă): Si daca moare calul? – adăugat de Luminiţa
  2. Cristian Vasilcoiu (EvZ): Dom’ Costel, asociat cu interlopii Cimino și Roșianu – adăugat de Ţepelică
  3. TRU: Cum îl mai cheamă pe Lăzăroiu – adăugat de Filadel
  4. Mircea Cărtărescu: 2084 fara Orwell – adăugat de Robin
  5. ITER – adăugat de Canadianul
  6. pinktentacle: Electricity from orbiting solar-powered lasers – adăugat de Chibiț
  7. VALENTIN MANOLIU: http://www.energienucleara.go.ro – adăugat de Viq
  8. HotNews: Predoiu ii raspunde lui Tariceanu: Orice risipire de energii pe zone neserioase dauneaza ministerului – adăugat de Theo
  9. Doc (HotNews): Faliţii de la PD-L – adăugat de Filadel