Uncategorized


Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Executia Elenei Udrea » zoso’s blog„, posted with vodpod

Inregistrarea convorbirilor dintre membrii comisiei de ancheta Udrea este nu doar autentica, dar face parte din razboiul mai larg care se poarta in interiorul PSD si care are drept scop pastrarea la guvernare a unei parti semnificative a partidului alaturi de PDL si Traian Basescu.

Nu serviciile secrete au facut inregistrarea, asa cum s-a repezit sa afirme Adriana Saftoiu (secondata de sotul ei), ci chiar unul din membrii comisiei. Iar faptul ca presa, televiziunile, au preluat partial inregistrarile demonstreaza ca acestea au venit pe o filiera extreme de importanta a PSD.

Ce releva pana la urma inregistrarile, in afara faptului ca in comisia parlamentara domnea mai mult preocuparea pentru a vinde populatiei o idée care nu se regaseste in fapte, este ca PSD a ales sa-si faca inca o data treburile murdare cu ajutorul PNL. Reprezentantii PSD din comisie vorbesc relativ putin in inregistrare, in schimb Adriana Saftoiu si Ludovic Orban, nu s-au sfiit sa discute amanuntit pe marginea subiectului.

Sigur, comisia parlamentara de ancheta a Elenei Udrea, nu a avut inca de la inceput impactul dorit de initiatori, lucrarile trenau si pierduse in mare parte razboiul de PR odata cu nominalizarea Adrianei Saftoiu, vesnica rivala a Elenei Udrea, ca membru al comisiei. Inregistrarea nu face insa decat sa bata un cui in sicriul acestei comisii si probabil si in viitorul politic al Adrianei Saftoiu.

Daca Parlamentul va mentine sau va accepta desfiintarea comisiei de ancheta ramane de vazut. Este posibil ca PSD sa se opuna din considerente procedural si sa opteze ptr mentinerea anchetei parlamentare desi eficienta acesteia va fi egala cu zero.

Afectati in primul rand de efectul inregistrarilor, liberalii au decis sa incerce schimbarea subiectului si l-au scos din ascunzatoarea de vara pe Crin Antonescu care s-a trezit propunand in viitorul cabinet trei personalitati:Mugur Isarescu, Andrei Marga si Klaus Johannis.

Cat de valabile sunt aceste propuneri, daca aceste personalitati au fost contactate inaintea declaratiilor lui Antonescu, nu stie nimeni si chiar daca s-au facut unele tatonari in ceea ce-I privestepe cei trei, dupa episodul inregistrarilor PNL devine absolut irrelevant si nefrecventabil ptr orice personalitate cu ambitii cat de cat politice si care se intend pe mai mult de cateva luni. Nu este deci de mirare ca atat purtatorul de cuvant al BNR cat si primarul Sibiului s-au ferit sa comenteze oferta liberala.

In concluzie se poate spune ca luptele ptr formarea noii majoritati parlamentare au inceput déjà si au drept scop eliminarea acelei parti a coalitiei 322 care nu a inteles ca a pierdut partida dupa alegerile din noiembrie anul trecut. Iar acea parte a PSD care poarta acest razboi de guerila nu este neaparat inamorata de PDL si de Traian Basescu ci este suficient de realista ptr a-si da sema ca Mircea Geoana nu are nici o sansa sa-l bata pe actualul presedinte si, in plus, actiunile lui le pun in pericol propriile pozitii in aparatul guvernamental, ca un eventual success in campania electoral a lui Sorin Oprescu ar insemna revenirea in forta a lui Adrian Nastase, si ca PNL este un partid duplicitar.

Clemy

UP/DATE
[blip.tv ?posts_id=2505775&dest=-1]
.
***********************************************************

Anunțuri

Intro :
„…Democrat-liberalii au identificat 37 de masuri anticriza. Anuntul a fost facut de Adriean Videanu, prim-vicepresedinte al PD-L si ministru al Economiei..
..Printre masurile propuse de PD-L se afla si initierea unei scheme de ajutor de stat pentru IMM-uri, sprijinirea productiei de export prin majorarea ariei garantiilor si a contragarantiilor, precum si scutirea profitului reinvestit in economia reala…”
„”Le-am spus social-democratilor: nu iesiti cu cele 24 de propuneri, pentru ca multe dintre ele sunt penibile. Apreciem intitiativa, dar haideti sa facem o discutie interna, in cadrul coalitiei, si pe urma sa iesim public” (Adriean Videanu)

***************************************************************************

3. Stanga  bate  toba : « Socialismul inseamna progres real ,capitalismul  ,nu ».

Liberalismul clasic aduce exemplul  unui bun de consum care este la inceputul inventarii lui este un produs de « lux » ,iar apoi devine treptat o necesitate. Cred ca unul dintre cele mai recente exemple este telefonul mobil.Imi aduc aminte cum prin  1993 am cunoscut un personaj occidental intr-o functie inalta dintr-o firma multinationala care era foarte mandru de faptul  ca are telefon in masina.Azi,dupa 16 ani  cred ca in majoritatea familiilor sunt cel putin 2-3 telefoane mobile.

Hayek spune  ca aceasta extindere n-ar fi  posibila daca  s-ar impune  politici egalitare cum ar fi  conditia ca bunurile noi sa fie « bunuri comune » puse la dispozitia tuturor inca de la inceput.

Produsele noi trebuie create si testate.Cineva trebuie sa dedice timp si bani in acest scop.Cheltuielile primilor consumatori-de obicei bogati-servesc la compensarea cheltuielilor de expermentare ale noului bun de consum,care daca se va dovedi viabil va ajunge la indemana saracilor,fiind ieftin..Se poate afirma ca : saracii datoreaza confortul de azi inegalitatilor materiale din trecut.In Occident se cheltuieste enorm  cu cercetarea si nu neaparat cea platita de la bugetul de stat .Am avut ocazia sa inteleg ce nivel de salarii au cei care lucreaza in  programarea a tot ce apare nou in IT,in telefonie,comunicatii  etc.200.000-300000 usd/an.Sunt oameni adusi sa zicem in Silicon Valey din toate colturile lumii ca sa-si puna mintea si sa contribuie la aparitia unui  soft nou.Si nu sunt platiti degeaba ci cu sume uriase ! .Ei TREBUIE  sa inventeze ceva nou.Altfel firma da faliment.Am cateva poze facute la muzeul « INTEL » care arata evolutia in timp a calculatoarelor.Cata munca ,cata inteligenta adunata la un loc ca sa ajungem la : « W W W  »

Hayek spune ca : « Progresul real nu vine decat in asociere cu asimetrii sociale si inegalitate »

Extinzand la nivel global si luand in consideratie  cererea stangistilor la ONU de redistribuire a produsului social global,Hayek arata ca este nevoie ca tarile bogate trebuie sa devina si mai bogate pentru a putea ameliora situatia celor sarace.Daca toti am fi egali in mizerie cu ce resurse am intretine progresul ? Inegalitatea internationala este o fateta  a progresului international.

Hayek ne invita sa urmarim faptele : Orientul, tarile subdezvoltate  au profitat de avansul Occidentului testat in mii de ani  in domeniul : medicinei,farmaciei,tehnicii agricole,ingineriei etc pentru ca acum sa asistam la o  «  EXPLOZIE DEMOGRAFICA A LUMII A 3 A »

4.Socialistii spun : Capitalismul nu aduce fericirea.

In ultimul timp , fiind nevoiti sa recunoasca progresul  material adus de liberalismul clasic , stangistii aduc in discutie ideea  ca imbunatatirea nivelului de trai nu aduce automat  fericirea.

Liberalii clasici explica : capitalismul a dus la raspandirea  pe scara larga a produselor de care in trecut se bucura doar o elita.Astazi, un om obisnuit traieste in conditii de igiena si confort superioare celor din Evul Mediu.Daca un sapun era in trecut un produs de lux, acum si-l permite toata lumea .Un automobil ,de asemenea era considerat o raritate la inceputul sec.XX , acum il are aproape fiecare familie .Fiecare este liber sa califice aceste evolutii cum vrea .Ele sunt insa  UN FAPT REAL.Masura in care exista o legatura intre acestea si FERICIRE este o alta poveste.

Pana la urma FERICIREA este o problema  INDIVIDUALA,de destin si decizie individuala.

Capitalismul doar elimina elementele de disconfort,asa cum medicul scapa pacientul de durere,dar nu-si propune sa-l faca fericit.Intr-o lume libera fiecare este liber sa-si caute formula proprie a fericirii.

Cel mai interesant lucru este ca cei care critica sistemul capitalist  pe motiv ca este materialist si nu aduce fericirea ,sunt de fapt cei mai infocati marxisti cu vile imense ,cu piscina ,profesori universitari si jurnalisti cu conturi grase in banci  si concedii in locuri exotice.

Iar eu as mai adauga,pragmatic : Banii n-aduc fericirea , ci numarul lor.Acestia au  puterea sa atenueze macar partial disconfortul dat de frustari ,boli fizice  etc.Depinde de fiecare dintre noi cum isi echilibreaza balanta interioara pentru a fi macar multumit daca nu chiar  fericit.

Desves
____________________________________________________________________________________

  • Ce este “Dreapta politică” – partea I
  • Ce este “Dreapta politică” – partea a II-a
  • Ce este “Dreapta politică”. Partea a III-a
  • Liberalismul clasic – Ce este dreapta politică ? (IV)
  • Liberalismul clasic – Ideologia de dreapta (V)
  • Liberalismul clasic – Ideologia de dreapta (VI)
  • Despre Capitalism – Domnia Legii I
  • Despre Capitalism – Domnia Legii II
  • Despre Capitalism – Domnia Legii III
  • Despre Capitalism – Domnia legii IV
  • Liberalismul clasic – Valeriu Stoica despre…
  • Critica capitalismului I
  • ***********************************************************

    File?id=dcqhzcdn_35gx22qffr_b
    File?id=dcqhzcdn_36f22d5hg9_b

    Cântul V

    Când studiază filogeneza or creanga suitoare a omului (plecată hăt cândva din poala eukaryotii), savanţii nu socotesc indivizii (care se nasc într-o bună zi şi pier într-o altă zi…), ci specia, deci sigma indivizilor muritori, de la primul patriarh din neamul strămoşilor (să zicem omul-maimuţă al hominizilor) şi până la veriga dinspre regnul următor… Indiferent că este o furnicuţă din specia termitelor sau tamba din neamul primatelor or Christ, blândul fiu al omului, n-aşa?, individul nu e decât o hypostază temporară şi strict locală din specia sa, având o ‘memorie’ specială, păi cum drea’, compusă mai întâi din instinctele ce-l fac să funcţioneze riguros ca o navetă spaţială, apoi din scoarţa cerebrală, ce-i umflă fruntea ca o gingaşă piatră tombală, din ce în ce mai densă şi mai circumvoluţională, aşezată preste veriga dispre specia înrudită anterioară, însă individu human mai e alcătuit şi dintr-o memorie strict personală, tradusă prin impresiile din prima secunda de trezie şi până la moartea pe care fiecare o doreşte cât mai târzie, a amintirilor şi-a celorlalte senzaţii de fundamentală bucurie, care fac din infinita copilărie, e.g., o divină feerie, iar din viaţa omului o nemaipomenit de gustoasă felie, n-aşa…?

    Şi deci iată că s-ar putea ca moartea să nu fie decât o iluzie naşparlie, a…? ShockedAtâta timp cât există specia, din care tu nu eşti decât o părticea, o hologramă minusculă, ce reflectă întreaga umanitate – exempli gratia – în conştiinţa sa, conştiinţă substituibilă oricând cu oricare alta din altă rasă, neam, sex, look or loc, dar în esenţă tot din soiu oamenilor, cu mai mult sau mai puţin destin sau noroc, moartea nu e decât jmekeria prin care corpu speciei omeneşti integral evoluează pe-al viitorului deal, punctat cu aur şi busuioc virtual, n-aşa? spre omega din amontele aval şi-n acelaşi fatal limitat areal… Moartea e înscrisă în codul genetic al omului precum softul somnului, al amorului, al vorbitorului, al băutorului de apă sau al încheieturii pumnului agricultorului mânuitor de sapă, să zicem, fiind mecanizmu absolut normal prin care specia îşi scoate din funcţiune un individ uzat de timpul ce-a trecut preste el ca un taifun tropical peste o frunzuliţă de arţar sau ca un furnal turnat brusc preste cubuleţu de gheaţă dintr-un pahar, spre a face loc unuia quasi-identic, însă proaspăt ca un ou dintr-un novissim cuibar, căci în caz contrar – adicătelea presupunând o fiinţă născută într-un mediu ideal -, a muri ar fi şi absurd, şi trist, şi-n zadar… De-un paregzamplu, dacă resursele din care subzistă specia noastră ar fi fost nelimitate, iar planeta albastră s-ar fi extins de la Gura Padinii până la Marte, compusă fiind din magmă grasă, cu toate elementele din tabela lu Mendeleev pe masă, giganţii ce-ar fi existat pe ea n-ar mai fi avut decât hăt târziu parte de moarte, locuind în miriade de oraşe & sate, ca cucuruzu codrilor de numeroşi, şi-n viaţă toţi : cu moşi, strămoşi, căţei, purcei, nepoţi, netoţi…; dar fiindcă suntem aciuaţi care la poalele munţilor Balkano-Carpaţi, care în Alpi, în Hymalaia, Urali sau Anzi, iar ăştia oricât ar fi ei de munţi înalţi, picior de plai, gură de rai etc., sunt fatal limitaţi, vai, nu puteam rămâne veşnic în tzeara tinereţii fără bătrâneţe şi-a vieţii fără de moarte decât dacă Terra s-ar lărgi, cum spuneam, preste poate, iar chestia cu trestia s-ar fi întâmplat începând nu de ieri-alaltărea, ci baremi de la maika eukaryota încoa’… Că moartea nu e decât o jmekerie prin care specia se perpetuează pre pământ până îşi epuizează softu’ or duhu’ sfânt, se-arată şi prin naşterea & evoluţia puiului de om, aşa-zicând… În primul rând, noul-născut nu e deloc nou-făcut, nu-i apărut din spuma mării sau din natalu aşternut, ci e tot atât de bătrân ca şi lumea, din care fu plămădit pe baza genomului meşteşugit în ere cozmice de cioplit, ciobit, reglat şi făurit, pruncul irumpând în lumea d-acilea nu din nemica sau doar din mămica-i cu burtica plină (unde de altfel i se poate urmări live filogeneza deplină), el urcând voiniceşte hăt din secunda hyperlină, de fapt, a big-bangului d’anta’, fiind teleportat în locul şi-n timpul de la naşterea sa prin gaura de vierme deschisă brusc în maika sa, după care-şi începe secvenţa actuală, încărcându-şi memoria cu viaţa-i strict personală, iar înainte ca secvenţa asta să se fi finit, omul nostru fie că s-a şi înmulţit, croindu-şi „carne din carnea sa”, asigurându-se astfel pentru posteritatea ce va urma, fie va crea altceva care va augmenta specia or cultura umană cumva, dar asta e deja altă poveste, voila… Şi deci când va fi să-nchid ochii, cum ar veni, care-i problema, din moment ce voi reînvia instantaneu prin fiul or fiica mea, prin nepoţi şi strănepoţi, prin neamul meu cel rumânesc or patria de heroi & hoţi, prin omenirea din care ne tragem toţi, prin opera-mi de cuvinte potrivito-nestemate, carne din carnea ingeniului meu, care se va adăuga la templatele din empireu, iar dacă şi astea ar dispărea, doamne fereşte, în hău, aş învia prin tatăl, fiul şi semenul meu, Dl Zeu, aloo, n-aşa…?

    Sigur, mi-aţi putea ricana – şi presupun c-aţi făcut-o deja – că prea-l nivelez pe bietu om, drea’, prea subliniez că dacă n-ar egzista specia sau turma homu nostru n-ar fi nemica, precum pietricica, furnica sau păsărica şi nu s-ar mai restaura sau învia nici atâtica, pe lumea ailaltă, a sfinţilor şi drepţilor despre care tradiţia ne pomeneşte de când tica… Adicătelea ce, bey, îmi veţi striga, să nu mai fiu al mamei puişor drag & rar, făcut dup-al tăticutzului tipar, ci al unei entităţi din terţiar, al turmei cu destin gregar, dacă nu cumva chiar al monstruosului atom primar…? Să nu mă mai mândresc cu neamu cel nobil, puternic or bogat al meu, deosebit de neamu de traistă al tău…? Să nu mai egziste vlădică şi opincă, stăpân şi vasal, preşedinte şi funcţionar, proşti şi deştepţi, fericiţi şi nefelixiţi, om bogat, om sărac, vesel şi posac, angel şi drac, iar totul să se reduca la un didiloi animat precum un papiţoi cu arc, mişcându-se ca şi cum ar fi, ar trăi şi-ar iubi, ar face ski & poesii, ar spune numai aiureli şi prostii şi-n fine ar pieri ca o oarecare pasăre colibri şi-ar putrezi, s-ar face praf şi pulbere şi s-ar duce pe pustii, ca şi cum niciodată n-ar fi fost pe-aci…? Ubi sunt – aşa cum îmi strigam io însumi mai alaltărea… Sad– mămica, tăticu, marele, maica-mare, frăţiorul adorat, martorii vieţii mele din leatu copilăriei cel mai minunat ce-a existat vreodat, prietenii, neamurile şi vecinii care-n cimitir păreau pe mama s-o fi înconjurat cu crucile lor de piatră ieftină sau de lemn cariat, ca nişte braţe ieşite din pământu uscat ca s-o întâmpine pe draga lor Paulina, ca semn că n-o vor fi uitat, n-aşa…?, întrebându-mă îngrozit dintr-odat’ dacă scumpii mei au existat cu-adevarat sau ba … Shocked, ori dacă vor mai exista, acum sau niciodată, în raiu’ pe care-l râvnim pân’ la moarte, în promisa Hyperrealitate…? Ce e cu fiinţişoarele astea, care după ce-şi trăiesc vieţişoara rând pe rând dispar în gând şi ne lasă uluiţi ori plângând, până când şi noi vom fiinţa doar în pomenirea celor care încă mai sunt, iar alţii poate nici atât, n-aşa?, căci p-ăştia nici crucea de la capu lor n-o să-i mai ştie, helas, fiindcă va dispărea şi NI KA scrijelit pe ea, ce să mai vbim de fiinţele de subt neamu omenesc, pe care chiar înainte de a le ronţăi viermii din groapa lor, le ronţăim noi, cuminţenia pământului, de zor, n-aşa…? Ce e cu figurile astea din mediu’ înconjurător, care unele se mişcă pe picioarele lor până mor şi lasă mulţime de urmaşi ca un nor, oare ce se petrece în fond şi la urma urmelor în acest colţişor de univers, unde par a se fi concentrat 99% din entităţile pe care întreg Kosmosu le-a generat după ce-a bing-bangat şi a-nceput să se umfle ca un balon, aruncând pe hypersfera-i precum un tun henorm galaxii după galaxii şi nebuloase după nebuloase, care de care mai grandioase, globuloase şi spiralate, dar care nu cuprind în magma lor decât o mână de elemente chimice cât de cât diferenţiate, ce-ncap toate într-un tabel nici cât templatele unui amărât blogşor, pe când pe planeta albastră, asta a noastră, doar cât un fir de nisip sau un micron, faţă de primitivu atom, mişună deja miriade şi miriade de fiinţe ce se deosebesc între ele prin nume, genotip, memorie şi identitate şi care par cu toate a se zbate, parcă mânate din spate de un ciclon uriaş ce vine din immensitate, din etate cosmică în altă etate, ca să urce-n final pe troficu tron nobilu fiu de om, a…?
    AVP

    Planeta OU. Deschide fereastra fratre.
    Planeta OU. Mici fragmente.
    Planeta OU. Învierea

    Planeta OU. Cine suntem şi ce vrem…
    Planeta OU. Cântul I
    Planeta OU. Cântul II

    Planeta OU. Cântul III
    Planeta OU. Cântul IV

    ***********************************************************

    Acum, că „fierbinţeala” confruntării politice pe subiectul asumării răspunderii cu forţa a mai pălit olecuţă, poate putem arunca o privire şi la fondul problemei.
    (Bineînţeles, dacă v-aţi hotărât să terminaţi cu trasul fesului pe ochi unul altuia, de pus pastă de dinţi în flaconu’ cu şampon şi invers…)
    Cred că e bine să privim asta pentru că riscăm să ajungem la anomalii destul de păguboase dacă uităm esenţialul. Spre exemplu să susţinem reformele pentru că-s iniţiate de Boc-PDL-Băsescu, în loc să-i susţinem pe respectivii pentru că iniţiază reforme.
    Şi nu e acelaşi lucru.
    Pentru asta e nevoie să pricepem cât mai bine CE Dumnezeului e cu reforma asta în învăţământ, de ce astea ale Androneascăi sunt proaste şi alea ale lui Miclea sunt gigea, care e obiectivul urmărit….şi alte frunzuliţe d’astea….
    Că doamna Ecaterina Andronescu este poate una din cele mai puţin indicate persoane pentru a reforma ministerul cu pricina, reiese foarte clar din metoda mizerabilă folosită de domnia sa braţ-la-braţ cu domnul Geoană, când au încuiat studenţii în sala de şedinţe a Universităţii Dimitrie Cantemir, spre a le bate-n ţeastă cuie comuniste într-un discurs electoral la care a fost prezentată drept „viitorul ministru al Învăţământului”,  ca să fie ciocănelele mai grele olecuţă (dacă v-a scăpat relatarea lui Radu Buturoagă, o puteţi accesa AICI.)

    În primul rând reforma în sine este prost percepută de doamna ministru, o foarte bună precizare fiind : „..Termenul înseamnă, pe scurt, să schimbi o stare de lucruri în mai bine….Or, la noi se pare efectiv că reforma înseamnă a modifica ceva, nu contează ce. Ţelul ei este să schimbe…” făcut de DOC AICI

    Spnea cineva că doamna Andronescu e doar o unealtă a pesedeilor. Aşa o fi.
    Dar se dovedeşte a fi o unealtă extrem de ascuţită şi diabolic inteligentă. Ştie foarte bine ce vrea să mutileze acolo. Şi ştie cum să ameţească auditoriul spre a crea impresia că face ceva bun. Nu face !
    Cea mai scurtă şi eficientă exprimare a obiectivului necesar a fost şi cea ce a stârnit un scandal idiot cu ceva vreme în urmă. Normal. Era spusă de Traian Băsescu 😀
    Piratul a exprimat în câteva cuvinte esenţa schimbării, sensul în care măsurile trebuie să acţioneze, pe cât de clar pe atât de plastic. Tembeliziunile au sărit cu macrofoanele în „capetele filosoafe” spre a le scoate cu forcepsul părerea anipirat. Spre lauda lor, oamenii ăia chiar gândesc şi înţeleg ce gândesc. Aşa că dorinţa de a declanşa un conflict pe tema tinichigiilor, a alunecat în ridicol.
    Vorbim evident de cheltuieli mai mici, de efect favorabil mai mare privind capacitatea absolvenţilor de a se integra activ, productiv şi eficace într-o economie aflată în plin proces de transformare. Din mers.

    Problema de bază este însă faptul că creierul de tip PSD funcţionează pe sistem „Mie ce-mi iese din asta ?”
    Reformă. Bun. Dar cum să fac reforma ca să scot un beneficiu direct, personal, palpabil şi imediat ?
    Motiv pentru care pachetul de legi „Miclea” nu ar fi pasă-mi-te „mai cu moţ” decât al pesedeului. Ba e !
    Diferenţele sunt uriaşe, iar  strategia parşivă a doamnei ministru privind sforăitorul „Cod al Educaţiei”, o mare manipulare.

    Dar esenţa întregii istorii stă (cum se putea altfel :D) tot în vorbele aruncate cu furca de pirat.
    Ceea ce a spus este poate unul din cele mai importante obiective ale învăţământului modern. A repetat cu încăpăţânare necesitatea unei „reforme curriculare” care să se axeze pe nevoile beneficiarului actului de educaţie. Iar BENEFICIARUL ESTE ELEVUL !!!   NU DASCĂLUL !!!
    Sistemul de învăţământ trebuie să pregătească oameni potriviţi pentru societatea în care trăiesc şi pentru cea care urmează. Nu pentru una care a fost. Oameni capabili să folosească productiv ceea ce învaţă. Concepţie care este la 180* faţă de ceea ce e în capul doamnei Andronescu şi care se repercutează în acţiunile sale ministeriale.

    Dar piratul nu e un specialist al sistemului de învăţământ !
    Oare el are dreptate sau „profesionista” Andronescu Ecaterina ?
    Aveţi aici o părere punctuală a unui adevărat profesionist în domeniu, Arthur T. Benjamin, Department of Mathematics Harvey Mudd College, Claremont (CA), la activ cu jucărele de genul „George E. Nicholson Prize”-1988, „Haimo Prize”-2000, „Beckenbach Book Prize”-2006… şamd. pentru detalii :

    http://www.math.hmc.edu/~benjamin/

    [blip.tv ?posts_id=2424034&dest=-1]

    Sper să nu vi se pară prea grea pentru Weekend !
    Viq
    **********************************************************

    [blip.tv ?posts_id=2489801&dest=-1]

    Nu-mi vine sa cred. Oare chiar a inceput ceea ce asteptam cu sufletul la gura de 20 de ani?Am auzit ieri de la Premierul Boc intentia Guvernului de a lua masuri care, in sfarsit pot marca inceputul drumului catre organizarea unui STAT avand la baza principiile DREPTEI LIBERALE. Voi incerca sa reiau acele principii fundamentale enuntate in “Reconstructia Dreptei” si comentariile autorilor privind reconstructia statul roman.
    Principiile „liberalismului clasic” :
    1.individualist-se ocupa de individ;
    2.egalitatea in fata legii;
    3.egalitatea sanselor.
    Pentru ca sa se poata aplica principiile de mai sus este necesar in primul rand ca omul sa fie liber. Fiecare individ are un spatiu al sau de libertate. Cand un alt individ intra in spatiul individual de libertate al altuia si-l deranjeaza, exista posibilitatea ca individul initial sa-si faca singur dreptate. Sunt unii adepti ai acestui mod extrem de aparare a libertatii individuale, “libertarienii”. Acestia au aparut pentru a contracara miscarea de stanga care se autodefineste ca liberalism etatist si care militeaza si pentru interventia substantiala a statului in economie, incearcand la randul sau sa-si adjudece mostenirea traditiei clasic liberale.
    Liberalismul clasic insa, arata ca pentru a evita ca fiecare sa-si fac singur dreptate, indivizii CEDEAZA o bucata din libertatea proprie, semneaza un contract social, si o dau STATULUI DE DREAPTA care este un STAT MINIMAL , al interventiei cat mai RESTRANSE in ECONOMIE Acesta lasa piata sa se dezvolte liber si se ocupa de : apararea individului, politie, justitie, spitale, constructia de drumuri publice ,defavorizati etc.
    De-a lungul istoriei ,in Romania s-au constatat rupturi intre majoritatea cetatenilor si stat. Pentru cei mai multi romani institutiile statului erau desemnate cu termenul generic de « stapanire », privind statul ca pe ceva strain, ostil si primejdios. De-a lungul timpului aceasta ruptura a fost depasita iar anumitor cetateni li s-a permis participarea la viata politica pe baza votului cenzitar. S-a introdus apoi votul universal, dar in acelasi timp s-a asistat la drama acestei reforme, in care beneficiarii votului universal in loc sa aiba cu adevarat calitatea de cetateani cu optiuni libere s-au devedit a fi simple mase de manevra. Cei mai multi cetateni au avut in continuare sentimentul ca statul nu-i reprezinta sau chiar le este dusman. Aceasta ruptura s-a manifestat prin absenteismul la vot. Prabusirea sistemului comunist in decembrie 1989 a creat premisele Reconstructiei Statului Roman. A existat sansa unei dezbateri nationale profunde,iar procesul de adoptare a unei noi Constitutii parea sa creeze posibilitatea realizarii unui contract social real. Din pacate ceea ce s-a intamplat imediat dupa 1989 este exprimat de cei doi autori astfel : « demolarea regimului lui Ceausescu a creat solidaritatea romanilor ,in timp ce constructia noului regim politic i-a dezbinat »

    Dupa 1989 s-a creat o oligarhie transpartinica care a confiscat STATUL.
    Oligarhia transpartinica a acaparat si bugetul de stat, astfel incat impozitele si taxele platite de cetateni au fost deturnate de la scopul lor firesc, banul public fiind distribuit in mod preferential in loc sa fie folosit pentru marile proiecte in infrastructura, sanatate, invatamant, administratie, programe sociale destinate defavorizatilor.
    Pentru a-si putea conserva controlul asupra resurselor tarii ,oligarhia transpartinica a refuzat orice control asupra sa. A facut ca atat puterea legiuitoare, Parlamentul cat si institutiile ce supravegheaza legalitatea funtionarii acestuia si a celorlalte institutii ale statului : Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Superior al Magistraturii… sa-i fie subordonate.

    Ceea ce se intelege din proiectul prezentat ieri de catre Premierul Boc este ca Guvernul doreste sa aplice un proiect politic care sa catalizeze energiile reformatoare pentru REFONDAREA NATIUNII ROMANE ca NATIUNE CIVICA si pentru RECONSTRUCTIA DIN TEMELII A STATULUI ROMAN !

    Despina Vestea

    ***********************************************************

    Se vorbeşte-n târg….. ba să fim parol : SE AUDE de pe şanţ, cum că hemoragia de bani publici este aproape generalizată. De peste tot, de la toate instituţiile mai mult sau mai puţin importante, mai mari sau mai mici, cu buget mai sărăcuţ sau mai de Doamne’ajută, dar neapărat DE STAT, banii se scurg în buzunare mai particulare un pic.
    Dar fiind într-o ţară ce funcţionează cu firme particulare, nici nu se poate altfel. Nu de ieri-de azi, ci cam de…mereu.
    Chestia cu trestia e că aflăm acu’ că, de departe, printre cei mai mari beneficiari ai arginţilor de stat par a fi cei ce nu produc NIMIC UTIL în schimb pentru furnizor.
    Adicătele PRESA…
    …Presa cu presari cu fiţe,  Ce au coadă şi corniţe.

    Mass media, cea care în disperarea ei moguleană şi-a montat toată artileria şi aviaţia pe marina de apă scurtă, unde barca portocalie a piratului se încăpăţânează să plutească, ţopăind zglobie pe valurile lor de spume şi clăbuci.
    În asaltul nebunesc se pare însă că şi tunurile şi boambele încep să lovească în proprii infanterişti.
    În zăpăceala generalizată, (dar în general, fără nici un general), presa se trezeşte strigând cu toate corzile vocale şi-o bucată de laringe :
    – Ministerele se joacă cu banii publici. Cei mai mari borfaşi storc bani de la instituţiile statului pentru tot felul nimicuri. Fac contracte aiuristice pentru servicii ce nu pot fi contabilizate şi-mprăştie banii…
    – De unde ştiţi ?
    – EHEHEHEEEeeee ….Noi i-am luat… eheheheee !
    “..E nevoie doar de cuvinte cheie pentru a distruge ideea de presa independenta, care, fie vorba intre noi, nici nu exista. Sa vi le spun? Oricum le vedeti si voi, dar ele vor continua sa fie legate de o simpla liniuta: SOV-Gusa-Geoana-PSD-publicitate, Voiculescu – PC -PSD -Tolo-publicitate, Sarbu-MediaPro-Geoana -Mazare- PSD-publicitate. Toate cele trei trusturi de presa au beneficiat si vor beneficia in continuare de bani publici, iar celelalte legaturi se stiu sau pot fi facute fortat…” remarcă Tiberiu Lovin freelancerul.

    Cu alte cuvinte, cei ce zbiară mai tare sunt cei cu mâinile până-n gât în traista cu bani publici. Cei care ne enervează cel mai tare, care-şi bat cel mai abitir joc de mentalul colectiv, care se dau drept marii paznici…
    De ce tocmai ei ?
    Păi cum “DE CE ?”
    Cine poate fura mai sigur că nu e prins de paznic decât… paznicul însuşi ?
    Pentru că, evident, nu poate să-l prindă pe hoţ fiind foare ocupat exact în clipa aia 😀
    Ok.
    Odată ce măgăria a fost descoperită, vinovaţii trebe să primească palma legii peste ceafă, ilegalităţile stopate iar cei ce şi-au însuşit arginţii încălcând legea trebe să-i dea înapoi.
    Şi odată ajunşi în punctul ăsta…. deodată s-a făcut linişte……
    ….o muscă ce trece accidental prin zonă, îşi zice-n sine “Băăă, da’ ce tare bâzâi !!!”

    Elena Udrea, ministreasă pe un spaţiu a cărui funcţionare se bazează vital pe reclamă, aruncă cu pisici în ogrăzile trusturilor. S-au mai trezit ei cu câte una ici-colo, dar cu o ploaie d’asta, nu prea.
    Ăştia au încercat de-o părere să le arunce înapoi.
    Da’ domniţa, pricepută la ping-pong-ul ăsta : Zbang-zbang-zbang… înapoi cu ele.

    Acum dau să le îngroape naibii, să le astupe, acopere…
    Lui Turcescu i s-au făcut ochii cât bilele de la 100% descoperindu-se pe listele ruşinii…
    …Încruntăciunea Sa (CelceTaiecuPrivirea) tocmai a clocit “Odă pentru o canapea părăsită”….
    …Tolo însuşi rătăceşte dezorientat pe holuri de instituţii cu uşi şi vorbeşte la tablouri cu peisaje de oameni pă ele….

    Ultimul bastion al luptei antiUdrea a rămas Comisia Parlamentară.
    [blip.tv ?posts_id=2487160&dest=-1]
    Ludovicu’ e hotărât să constate ce trebuie chiar dacă va trebui să scoată contractele lui Crin pentru a acuza ministerul sau să nască experţi prin cezariană.
    Mort-copt, trebuie să ducă trebuşoara asta până la capăt.
    Iar la capăt, …….gâtul blondei !
    Care POATE se va frânge au POATE NU !
    Ceea ce le scapă însă de la mână pân’ la gură, din polonicul gândelii, (care are o gaură cât polonicu’) e că ceea ce fac mânaţi de răutate, e foarte bine.
    Da nu pentru ei !
    Pentru dezvelirea şi stoparea anomaliilor, curăţarea clasei politice (a celei portocalii mai abitir, ceea ce e ţuţ), pentru societate în ansamblu.
    Este hilar că, eşecul repetat al atacului direct la freza lucioasă a piratului i-a determinat să ocolească confruntarea directă şi să-l abordeze din flancuri, mai pe departe….
    Să sară la gâtlejurile mai fragede şi mai expuse, apoi, din jugulară-n jugulară… să ajungă şi la barosan.
    Peste 7 cincinale.

    Ce nu văd ei e propriul gât.
    Fromos asezonat cu un nod marinăresc…
    Scurt. De doar câteva luni.

    Viq

    ***********************************************************

    Stimabila … persoană Năstase Adrian, de profesie „ministru-primministru-blogger” s-a supărat !
    Vrea să pună dop la virtual.

    De ce ?
    Ehehehe !
    Păi să le luăm pe rând :
    .
    1. Pentru că una din „“inventiile” marete ale campaniei lui Traian Basescu, din 2004, a fost gherila digitala..”
    Corect.
    Precum bine ştiţi exista o celulă de trosneală antizbang, recunoscută public, organizată pe linie de partid, cu sarcina clară de a intra pe site-urile şi bloagele cu politic la meniu  şi a pune acolo, pe masă, tot feliul de găinaţi.
    Celula cu sediu în Kiseleff 10, este atestată documentar şi materialul poate fi desigur consultat. E adevărat că partidul cu pricina, NU e PDL ci PSD, iar dom’ ghinăral nu e Traian Băsescu ci… Miron Mitrea. Dar ce contează ?

    2. Pentru că „…Asta permite oricui, sub adapostul unui pseudonim, sa posteze orice, sa spuna lucruri pe care altadata nu ar fi avut curaj. Poti sa dezvalui detalii necunoscute despre oamenii puternici fara sa te mai temi de ei. Poti sa atragi atentia asupra unor nedreptati despre care altii nu au curaj sa vorbeasca in ziare sau la tv…”
    SuperCorect !!!
    Păi se poate ????
    Adicătele să bagi „Balada lu’ Adrian” de nu să mai ştie cine e „Minune” şi cine bloggăru’ ???
    Asta trebe „reglementat”. Urgent.

    3. Dar şi pentru că, mai ales „..In lipsa oricaror reguli, internetul romanesc este o tara a nimanui..”
    .. ceea ce e de-a dreptul pur şi simplu !!!!!
    Adicătele nu tu o poliţie mică-mică-mică….securiştii iau palme virtuale peste freză… Voiculescu e pus să repete pârţurile alea la infinit de oricine oricând şi oriunde !!!!!

    4. „..Internetul poate fi un instrument periculos…”
    Înţelegeţi boieri dumneavoastră ????
    E PE-RI-CU-LOS !!!!!
    Ceea ce, între noi fie vorba, mă face să dau o bere virtuală la tot salonul !

    5…..6….7…8….. e blogul doamnei full de asemenea bazaconii interpretate în cheie de broască. Râioasă.
    Fiecare frază de acolo poate fi un citat.
    Pentru că oama gândeşte într-o asemenea gamă.

    „Va amintesc ceea ce spun filosofii politici: esti liber atunci cand exista reguli care ii ingradesc pe cei care iti influenteaza libertatea.”
    Aşa gândeşte persoana. Cum bine ştim a influenţa presupune a favoriza sau a împiedica, a ajuta sau a bloca… pe când „a îngrădi” înseamnă…. a îngrădi şi punct. Bombo vrea să îngrădească ce influenţează 🙄

    Şi ca să nu ne lase-n ceaţă, Bomboneaua Sa, ne dă şi rezolvarea. Care e trei.
    „Avem trei solutii:
    – lasam sa se dezvolte aceasta “manelizare” a internetului, blocand sau micsorand astfel sansa oricui vrea sa participe realist la o dezbatere;
    – o interzicem dupa un model nedemocratic, fapt de neimaginat intr-o tara libera;
    – sau o reglementam democratic, asa cum se intampla in Occident, pentru ca responsabilitatea sa existe in orice spatiu de comunicare in care cineva doreste sa se manifeste.”

    Cum poţi să „reglementezi democratic” „îngrădind”, este un secret pe care numai creierii domniei sale cred că ar fi în stare să-l explice. Pentru că este mai mult decât evident, „autoreglarea” sistemului la care face referire, („piaţa liberă de manifestare virtuală” dacă vreţi), este un concept pe care cutia craniană a dumisale se dovedeşte prea mică pentru a-l putea cuprinde.
    Acolo e loc numai pentru „reglementare centralizată”.
    Eventual prin lege.

    Ştiu că sunt păreri diferite pe subiectul ăsta şi cu siguranţă şi argumente pro & contra. Sunt un avocat înfocat al libertăţii virtuale şi am de gând să ridic toate mănuşile.
    Nu vă sfiiţi.

    Viq

    **********************

    PS.

    Vis nastasian…

    VIS NASTASE

    si sa nu fim misogini…

    girls-in-prison

    **********************************************************

    Pagina următoare »